Statul și sărbătorile religioase

Am publicat ceva mai devreme o serie de capturi de ecran ale primelor pagini ale unor ministere, pe care apăreau mari și late felicitări cu ocazia „sfintelor sărbători de Paști”. Capturile acelea ilustrează o realitate care, teoretic, n-ar trebui să existe în România: implicarea religiei în politic și tratamentul preferențial, din partea statului, pentru unele organizații religioase – în cazul de față, Biserica Ortodoxă Română, bineînțeles.

Presedinte 2011-04-24

Situl Președintelui României

Prin publicarea  de astfel de mesaje cu caracter religios, onor-conducerea țării reușește o serie de performanțe care n-ar avea ce să caute în CV-ul unui stat modern secular și democratic – cum se pretinde a fi România. Al unui stat care pretinde că-și tratează nediscriminatoriu și echitabil cetățenii.

Este un gest ilegal, discriminatoriu și de prost gust. Pe de-o parte încalcă legislația țării, în care nu numai că nu e recunoscută nicio religie de stat, ci se spune explicit că România nu are o religie de stat și este explicit statuată neutralitatea statului față de religie. Chiar dacă în Constituție poziția Statului față de biserici, așa cum e formulat textul ((Constituția, art. 29 alin (5): „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat și se bucură de sprijinul acestuia […]”)), este destul de neclară, Legea cultelor nr. 489/2006 este cât se poate de explicită, spunând, la art.9 alin. (1) și (2) :

(1) În Romania nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fata legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari față de vreun cult.

Prezența unor mesaje cu caracter religios pe siturile oficiale ale statului este orice altceva numai neutralitate nu. Guvernanții români promovează o anumită religie într-un fel în care nu-și permit s-o facă nici măcar state care au o religie de stat, cum ar fi, să zicem, Marea Britanie sau Danemarca. Sau, de ce nu, chiar Grecia – unde Biserica Ortodoxă Greacă are statutul de biserică de stat și ortodoxia este religia oficială.

Dacă președintele, miniștrii și toți angajații guvernului și președinției sunt credincioși ortodocși (lucru de care mă îndoiesc), asta e strict problema și opțiunea lor personală. N-au decât să sărbătorească toate sărbătorile din calendarul ortodox, ba chiar să mai inventeze câteva dacă așa li se arată. N-au decât să publice câte felicitări au chef – dar s-o facă pe blogurile și siturile personale.

Indiferent de opțiunea religioasă a angajaților, de la măturător de frunze la prim ministru, Guvernul nu este ortodox, Președinția nu este ortodoxă, Statul nu este ortodox. Sunt seculare, laice și neutre față de orice credință religioasă.

Sau, cel puțin, ar trebui să fie. Publicarea unor atare mesaje pe siturile oficiale nu poate fi justificată ca o „scăpare”. Nu poate fi justificată nici prin fabuloasa și fabulata majoritate de credincioși ortodocși din România. Organismele statului pe de-o parte au datoria să respecte legile – în cazul de față fiind primele care le încalcă. Pe de altă parte, au datoria să-și respecte cetățenii.

Felicitările de Paște pe situri guvernamentale, chiar dacă sunt doar un gest de curtoazie pentru aceia dintre cetățeni care sunt credincioși ortodocși, sunt o palmă pe obrazul tuturor celorlalți – evreilor, musulmanilor, unei serii întregi de culte neoprotestante (Martorii lui Iehova îmi vin în minte), orientale sau păgâne și, bineînțeles, ateilor. Întâmplarea a făcut ca anul acesta data Paștelui ortodox să coincidă cu cea la care ramurile vestice ale creștinismului înregistrează sărbătoarea, astfel că n-am putut adăuga și catolicii sau protestanții din România, de exemplu; dar au fost pe lista de anul trecut și vor fi pe cea de la anul.

 

5 responses to “Statul și sărbătorile religioase

  1. intra in contradictie si legea invatamantului, aia care declara religia ortodoxa obligatorie si nu se poate renunta la ea.

    presupunand ca un parinte religios ar semna hartia unui elev ateu, nu o aproba scoala, invocand ‘buna morala’ si ‘dreapta credinta’ …

    Apreciază

    • Stricto sensu, la nivel legal religia ortodoxă nu este obligatorie, nici ora de religie; și nu e prevăzută necesitatea aprobării cererii respective.

      Ce se-ntâmplă este că, după legea asta făcută cu picioarele, întâietatea de a alege dacă și ce relgie să facă copilul la școală nu aparține părinților sau elevului, cum ar fi normal, ci școlii. Asta deja e o problemă și o încălcare a drepturilor elevilor. Iar când „școala nu aprobă” este vorba pur și simplu de un abuz. Mai exact, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, tratat de art. 247 CP.

      EDIT: Oricum, Legea învățământului educației naționale (!) e altă mâncare de pește. Am aruncat în februarie câteva cuvinte pe blog despre predarea religiei în școală.

      Apreciază

  2. Pingback: Sarbatori romanesti traditionale | Resurse web

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s