Category Archives: Pseudoştiinţă

ColonHelp și argumentul leucoplastului pe gură

Acum ceva vreme, pe un blog, a apărut o serie de articole în care autorul (cică Ionuţ pe nume) explică de ce el crede că produsul ColonHelp e doar o modalitate de-a profita de pe urma naivităţii cumpărătorilor. Nu doresc să discut despre validitatea argumentelor lui în această postare, pentru că am o dilemă complet diferită, expusă în cele ce urmează.

Acel blog aducea argumente împotriva utilizării produsului şi îi invita pe reprezentanţii companiei să ii demonteze argumentele cu dovezi ştiinţifice. Răspunsul la provocarea lui Ionuţ ar fi constat în informaţii de interes public, cu efect direct asupra cumpărătorilor. În loc să-şi apere afirmaţiile cum că produsul lor face minuni (de genul slăbire rapidă, prevenirea unor probleme de sănătate precum cancer, hemoroizi, probleme digestive şi tot aşa), compania a ales o acţiune în instanţă. Pe lângă faptul că mişcarea lor mi se pare extrem de neinspirată pe partea de PR, ea este şi un scuipat pe faţa consumatorilor şi potenţialilor consumatori.

Refuzul de a-i lămuri pe clienţi despre cum anume îţi vei onora promisiunile cu privire la produsul tău mie-mi zice două lucruri: primul e că nu îţi doreşti în mod real să-ţi ajuţi clienţii să-şi crească calitatea vieţii, aşa cum pretinzi (ceea ce nu e o surpriză, oricum), deci eşti un mincinos. Al doilea e că nu ai argumente reale care să demonstreze că produsul tău are efectele pe care le menţionezi. Deci, iarăşi, eşti un mincinos.

Indiferent de efectele reale ale produsului, atitudinea firmei e o insultă la adresa tuturor consumatorilor şi denotă dispreţ faţă de însăşi sursa lor de profit. E lipsă de profesionalism şi respect pentru client. În aceste condiţii, dilema despre care vorbeam mai sus este: mai poate cineva care e la curent cu această situaţie să cumpere produsele companiei, având în vedere modul în care s-a prezentat în mod public? Mai poate firma să supravieţuiască pe piaţă? Dacă viitorul îmi va arăta ca DA, poate, atunci să ne fie ruşine.

Despre rolul comentariilor pe blog și un material inedit care va zgudui temeliile cunoașterii

Când eram mai mic aveam oarecum impresia că lumea care mai circulă pe bloguri are un „simț” pentru ce-i de presupus să conțină secțiunea de comentarii la un articol: comentarii (că de aia se cheamă așa) la articolul publicat pe blog.

Chiar dacă discuția se mai lungește și atinge și alte subiecte, e totuși de presupus ca măcar comentariile inițiale să vizeze ceva din materialul publicat. Și ar mai fi de presupus să aibă o lungime rezonabilă. Sigur, reguli bătute în cuie nu sunt, dar când la un articolaș care tratează religia în școli aterizează un comentariu care n-are nici în clin nici în mânecă cu subiectul și mai are și lungimea unei nuvelete, cel care l-a făcut probabil că n-a înțeles prea bine diferența dintre o chestie trântită pe blogul propriu și un comentariu lăsat pe blogul altuia.

Mai concret, la articolul „Vicii ale prevederilor privind predarea religiei în școli” din 12 februarie 2011, mi-a aterizat un lung comentariu împărțit în 3 părți, care începea în forma unei scrisori adresate unui ambasador – nu se știe care, dar formula de deschidere este „Domnule Ambasador” – și continuă cu o capodoperă intitulată „Ora astrală a omenirii”. Cum ziceam, comentariul este un pic cam lung (a se citi „de dimensiunile unei nuvelete” – are vreo 21.000 de cuvinte), așa că nici nu  mă gândesc să-l las ca comentariu. Dar, pentru că nu vreau să răpesc cititorilor plăcerea de a citi o capodoperă de geniu a lui Teodor Ardelean, auto-intitulat „cercetător academician”, un adevărat combo Einstein + Champollion + Chandrasekhar + Coelho + etc. al Carpaților, l-am atașat la articolul de față în format PDF. Have fun! Trăiască inima protonului!

http://docs.google.com/gview?url=https://cavlect.files.wordpress.com/2012/08/ora-astrala-a-omenirii-de-academician-teodor-ardelean.pdf&embedded=true

Societatea Română de Homeopatie răspunde Campaniei 10:23

Societatea Română de Homeopatie (SRH) „a luat notă” de inițiativa ASUR și „Sceptici în România” de a organiza un protest ca parte a campaniei internaționale „10:23 – Homeopatia e apă chioară” și a scos capul din nisip, dând un răspuns prin comunicatul publicat pe 2 februarie pe situl SRH.

Obiecțiile SRH la campania 1023

Comunicatul începe printr-o serie de „constatări”  de la care „poziția [SRH] pleacă” „în legătură cu acest eveniment”, presărată pe ici pe colo cu afirmații irelevante, înșelătoare sau de-a dreptul false. Voi trece peste ele deocamdată – cine dorește să le citească o poate face pe situl SRH.

După cele nouă puncte de „constatări” este abordată campania 10:23 în sine într-o serie de precizări prezentate în cinci puncte diferite, la care se adaugă câteva paragrafe de încheiere constând în cea mai mare parte din enumerarea unei serii de linkuri către materiale care ar confirma validitatea homeopatiei.

Pregătirea participanților la protest

1. Protestul este organizat de persoane care nu au pregatire in domeniu, nefiind medici/farmacisti si nici nu isi revendica o pregatire stiintifica speciala; ei ne informeaza ca protesteaza ca activisti pentru drepturile consumatorilor, dar nu fac parte nici [sic] din Asociatia pentru protectia consumatorilor;

S-ar putea foarte bine să fie adevărat că la protestul din București nu participă medici sau farmaciști, dar este oarecum irelevant. Persoanele participante reflectă punctul de vedere prevalent în lumea medicală, conform cu întregul corp al cunoștințelor din biologie, chimie și fizică.

Pe de altă parte, participanții la protest fac parte dintre consumatorii din România și ca atare ar avea dreptul de a se declara „activiști pentru drepturile consumatorilor”; oricine o poate face. Apartenența la Asociația pentru protecția consumatorilor, un organism guvernamental, nu este o condiție sine qua non pentru a fi consumator, iar „calitatea” de activist decurge din întreprinderea unei acțiuni în sprijinul unei cauze, nu din existența unei diplome care să te declare ca atare; iar în măsura în care depinde de apartenența sau promovarea ideilor unei organizații, condiția e satisfăcută. Presupun că insistența asupra apartenenței la o organizație (folosită în acest caz și ca tentat argument în favoarea homeopatiei) este o reminescență de gândire nomenclaturistă, atâta timp cât existența în sine a unei organizații nu spune nimic despre adevărul sau deziderabilitatea țelulilor promovate de acea organizație.

„Pregătire științifică specială”… nu-mi dau seama ce-i de presupus să însemne sintagma asta. Pregătirea științifică care se obține în cursul liceului este mai mult decât suficientă pentru a putea vedea invaliditatea principiilor pe care se bazează homeopatia. O pregătire științifică pe care, deși e o condiție necesară pentru admiterea la facultățile de medicină și farmacie ((Cel puțin așa stăteau lucrurile „pe vremuri”, când se dădea examen de admitere din biologia umană (aia „de-a XI-a”), chimie organică și, pe alocuri, fizică.)), prea mulți medici și farmaciști au dat-o, pare-se, uitării.

„Designul”  protestului

2. Protestul este unul de tip experiment: se administreaza asa –zise supradoze de medicament homeopat, urmand a se constata rezultatele, pe care protestatarii considera ca le cunosc aprioric, [sic] ca fiind nule.
In aceasta situatie, ar fi fost necesar ca ei sa ceara indrumare metodologica de specialitate, referitoare la testarea medicamentelor homeopate pe voluntari sanatosi. Se stie din literatura de specialitate ca efectele medicamentelor homeopate nu depind de doza, ci de numarul de administrari, mai ales in cazul in care nu se respecta principiul individualizarii tratamentului. Ii invitam pe activistii respectivi sa faca un demers onest si sa constate care ar fi rezultatele administrarii medicamentelor homeopate administrate timp de 20-30 zile consecutive; dupa un numar suficient de administrari repetate, incep sa apara simptomele medicamentului testat.

Administrarea de „supradoze” în cadrul protestului nu are de fapt scopul de a „constata” rezultatele ci de a arăta, la modul ironic, care este efectul preparatelor homeopatice. Este voba de „cunoaștere apriorică” exact în același sens în care e vorba de cunoaștere apriorică ori de câte ori ne bazăm în acțiunile noastre pe rezultatele prevăzute de principiile științifice confirmate. Participanții „cunosc aprioric” că nu se va îmtâmpla nimic după înghițirea unui tub întreg de somnifere sau laxative homeopate, de exemplu, la fel cum „cunosc aprioric” că nimeni nu pățește nimic dacă înghite câteva picături de apă pură sau câteva granule de zahăr din altă sursă – indiferent dacă e vorba de apă și zahăr din bucătărie, de apă descântată de Marea Vrăjitoarea Safta și zahăr blestemat de Marele Preot al Templului Celest al lui Kali, sau de apă de conductivitate și zaharoză ori glucoză de puritate analitică din laboratoarele unei universități.

În ceea ce privește „literatura de specialitate” homeopatică, aș avea două observații. Pe de-o parte, chiar dacă s-ar fi publicat mii de tomuri și zeci de mii de articole dedicate homeopatiei, asta nu ar înseamna automat că ceea ce-i scris în ele are vreo bază în realitate; cu atât mai puțin că ar fi o reflectare fidelă a realității. Situația e perfect similară cu a astrologiei ((Un alt travesti cu pretenție de știință exactă, care parazitează astronomia și alte științe. O păcăleală susținută și promovată dealtfel și de SRH, printre ale cărei materiale de curs publicate pe situl oficial se află și elemente de „astrologie medicală”.)). Pe de altă parte, invit conducerea SRH ca, având în vedere cele spuse cu privire la numărul de administrări, să atragă atenția asupra acestui punct și membrilor săi care promovează, prescriu și comercializează preparate homeopate care se pretind a avea efect în timp mult mai scurt decât cele 20-30 de zile pomenite (somnifere, calmante, antigripale etc.).

Inițiatorii protestului

3. Ne exprimam mirarea in fata faptului ca protestul nu pleaca propriu-zis de la consumatorii romani nemultumiti de rezultatele aplicarii tratamentelor homeopate, fiind vorba de un protest organizat si coordonat din strainatate, in 10 tari simultan (23 de orase, printre care si Bucuresti) si fiind mai mult un protest de principiu impotriva unor principii.

Ne exprimăm mirarea la exprimarea mirării. Și observăm că este irelevant de unde pleacă inițiativa protestului și cine îl coordonează. Adăugăm, de asemeni, că protestul nu este (în înțelegerea noastră) atât împotriva principiilor ca atare, ci a felului cum sunt promovate și susținute acestea. Nu mi-e clar dacă descrierea ca „protest de principiu împotriva unor principii” se dorește a fi peiorativă, dar, cu toate că nici un „protest de principiu” nu este ceva intrinsec negativ, protestul 10:23 acesta nu este pur și simplu un protest de principiu inițiat, cum ni se trasmite printre rânduri că ar fi, în lipsa unui alt passe-temps mai interesant. Cine aruncă o privire pe situl 1023.ro poate vedea singur lucrul acesta.

Contestarea mecanismului de acțiune al preparatelor

4. Activistii contesta in principal mecanismul de actiune al medicamentelor homeopate, care contin doze subponderale de substanta, pe care ei le considera prin urmare inactive si avand un efect de placebo.

Așa-i. Cu precizarea că o formulare mai corectă ar fi „pretinsul mecanism de acțiune”, respectiv „doze zero/nule sau mult inferioare oricărei doze dovedite a avea efecte fiziologice”. Cel puțin pentru vasta majoritate a preparatelor homeopate. ((Se mai comercializează unele preparate în care apar ingrediente – în cantități foarte mici, de ordinul unei fracțiuni de miligram, ce-i drept – cu diluții relativ mici, de 3-4 CH.))

Contestarea studiilor care atestă eficacitatea preparatelor

5. Ei afirma ,de asemenea, ca nu exista studii stiintifice care sa ateste eficienta medicamentelor homeopate.

Pentru precizie, nu se afirmă la modul absolut că nu există nici un fel de studii științifice care să ateste eficiența medicamentelor homeopate.

Ideea este că pe de-o parte, pentru vasta majoritate a miilor de preparate homepate comercializate sau recomandate, nu există studii științifice riguroase care să ateste fără echivoc că „medicamentele” homeopate ar avea vreun efect superior unui placebo; pe de altă parte, studiile favorabile homeopatiei (dintre care multe sunt sub semnul întrebării în ceea ce privește procedurile, tratamentul statistic al datelor și concluziile trase) sunt o minoritate în raport cu studiile inconclusive sau net defavorabile. Faptul că promotorii homeopatiei evită să analizeze critic studiile care le sunt favorabile și să prezinte și datele care sunt în defavoarea lor, în proporția în care acestea există, este una din diferențele cele mai săritoare în ochi între homeopatie (alături de restul „medicinei” alternative) și medicina mainstream.

Studii clinice prezentate de SRH

În continuare sunt prezentate, ca ilustrare a punctelor 4 și 5 o serie de  studii pe care, zice SRH, organizatorii protestului le-ar ignora. Aceste studii, aflăm, sunt în majoritatea lor rodul medicilor homeopați de la inexistenta Facultate Regală de Homeopatie din Londra ((Linkurile duc la situl organizației omologe britanice, British Homeopathic Association (BHA). Pe situl acestora se face referință la o facultate homeopatică, care însă se numește Faculty of Homeopathy (FoH), nu Royal Faculty of Homeopathy și nu prezintă niciunde pe situl său vreun suport din partea familiei regale britanice. Asta în condițiile în care alte instituții dedicate homeopatiei (de exemplu, fostul Spital Regal de Homeopatie, Royal London Homeopathic Hospital, recent redenumit ca Royal London Hospital for Integrated Medicine) beneficiau de suportul acesta onorific și cel puțin un membru marcant al familiei regale, prințul moștenitor Charles, este un cunoscut suporter al homeopatiei. Dar nu este un fapt extraordinar, în situația în care această Facultate nu este ceea ce se înțelege în România prin facultate – un corp al unei universități organizat în jurul unei discipline sau unui grup de discipline. Din ce se poate citi pe situl lor este un fel de asociație care oferă și oarece cursuri de pregătire în homeopatie, singura cerință sine qua non pentru a deveni „membru” sau „membru asociat” fiind de a avea calificarea necesară pentru a practica medicina pe teritoriul Marii Britanii. Semnificativ, de pe lista de calificări sunt explicit excluse BHMS și DHMS – Bachelor of, respectiv Diploma in Homeopathic Medicine and Surgery.)).

Pentru că sunt destul de multe și acelea dintre ele care merită un minim de atenție ar trebui discutate în detaliu pentru a pune în evidență lipsurile, mă voi mulțumi să fac o scurtă trecere în revistă; cu un minim de comentarii.

Studii de pe situl BHA

http://www.britishhomeopathic.org/research/the_evidence_for_homeopathy.html

Pentru a găsi vreo urmă de studiu, am fost nevoit să navighez prin câteva linkuri până la pagina „Cercetare” de pe situl organizației Faculty of Homeopathy (FoH), unde apar linkuri la câteva liste de studii și teste. Acestea constau din:

  • 142 de studii clinice, ale căror rezultate au fost publicate în 129 de articole și al căror rezultat este condesat astfel:  63 (44%) din studii au găsit efecte pozitive ale homeopatiei, 11 (8%) au fost negative, iar 68 (48%) au fost inconclusive. Partea cea mai remarcabilă a materialului este că din toate aceste studii, au fost găsite efecte pozitive ((„Statistic semnificative”, mai bine spus; o expresie din jargonul statistic care se traduce în limbaj comun prin „marginal semnificative” sau „s-a văzut nițel efect, da’ nu prea mult”.)) ale homeopatiei pentru amețitorul număr de șapte condiții, cele mai multe fiind din cele care de obicei „trec de la sine” (gripă, diaree la copii), a căror evaluare este extrem de subiectivă (vertij, alergii sezonale, fibromialgie), sau care sunt sindromuri cu care pot avea cauze multiple sau chiar neclare și diagnostic oarecum incert (firbromialgia, sinuzite).
  • O serie de review-uri și metaanalize publicate în ultimii douăzeci de ani. Cele mai multe sunt doar pomenite, fără a se spune pentru ce afecțiuni și în ce măsură s-au înregistrat rezultate pozitive. (Bănuiala mea este că și aici e vorba în cea mai mare parte de rezultate marginal pozitive pentru afecțiuni care „trec de la sine” și a căror evaluare este extrem de subiectivă.) Este prezentată explicit lista de afecțiuni pentru care s-au observat rezultate pozitive într-un număr de 24 de studii concentrate pe arii clinice. Oarecum de așteptat, lista conține afecțiuni precum: gripa/guturaiul, rinite alergice sezoniere, vertij, afecțiuni reumatice (grupate generic, fără detalii), alergii, infecții și „boli” ale căilor aeriene superioare.
  • Studii ale rezultatelor clinice din British Homeopathic Hospital și Royal London Homeopathic Hospital. Din puținele detalii date, reiese din nou că este vorba preponderent de afecțiuni ușoare, auto-limitative și/sau la care evaluarea stării clinice este extrem de subiectivă. Pentru ambele spitale se dă un procent de cca. 70% pentru numărul de pacienți care au raportat îmbunătățirea stării de sănătate. Ce-aș vrea eu să știu ar fi ce anume înseamnă asta. Trebuie totuși să le dau o bulină albă pentru mențiunea că nu s-a înregistrat nicio „reducere” (ameliorare?) pentru pacienții bolnavi de cancere.

Materiale de pe situl Parlamentului britanic

http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/09112511.htm
http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/45we21.htm

Presupun că prin publicarea acestor două linkuri s-a marșat pe aura de prestigiu pe care o dă publicarea pe situl unui parlament – și nu a oricărui parlament, ci a celui englez, unul din cele mai vechi și „respectabile” din lume.

Problema este că publicarea pe situl Parlamentului englez nu acordă nici un fel de calitate intrinsecă materialului prezentat. Documentele de la aceste două linkuri sunt două mărturii pro-homeopatie depuse în fața unei comisii parlamentare în cadrul unei anchete desfășurate relativ recent în scopul de a decide între continuare și încetarea finanțării homeopatiei din fondurile publice prin National Health Service. Și în timp ce unul concluzionează fad că „e nevoie de mai multe cercetări”, celălalt se axeaxă pe ponegrigrea industriei medicale și pe sublinierea avantajelor homeopatiei: costurile mai mici și popularitatea printre pacienți. Foarte puțin se spune despre eficacitatea homeopatiei ca tratament, iar printre punctele vag atinse se regăsesc aceleași afecțiuni și sindromuri pe care le-am pomenit mai sus.

Și asta în mărturiile pro-homeopatie! Pentru că SRH a „uitat” foarte convenabil să pomenească și celelalte documente, provenind de la variate instituții clinice și organizații profesionale britanice (o parte se pot găsi aici), precum și concluzia comisiei (pe care unii, care urmăresc ce se mai întâmplă în restul lumii – înafară crime, violuri, inundații și bombe – probabil o cunosc, cel puțin în linii mari). E un document de aproape 300 de pagini, așa că mă voi limita să citez câteva pasaje relevante din „Concluziile și recomandările” Raportului al 4-lea al sesiunii 2009-2010 a Comitetului pentru Știință și Tehnologie [fișier PDF de 1,7 MB] al Camerei Comunelor din Parlamentul britanic:

7. Concluzionăm că principiul „cui pe cui se scoate” este slab susțnut d.p.d.v. teoretic. Nu reușește să propună un model de acțiune, care să fie credibil din punct de vedere fiziologic, pentru produsele homeopate. Notăm că acesta este punctul de vedere bine stabilit de știința medicală. ((„We conclude that the principle of like-cures-like is theoretically weak. It fails to provide a credible physiological mode of action for homeopathic products. We note that this is the settled view of medical science.”))

8. Considerăm științific implauzibilă noțiunea că ultra-diluțiile ar putea păstra o memorie a substanțelor care au fost în prealabil dizolvate în ele. ((„We consider the notion that ultra-dilutions can maintain an imprint of substances previously dissolved in them to be scientifically implausible.”))

11. În opinia noastră, review-urile sistematice și metaanalizele [prezentate] demonstrează conclusiv că produsele homeopatice nu au efecte superioare unui placebo. ((„In our view, the systematic reviews and meta-analyses conclusively demonstrate that homeopathic products perform no better than placebos.”))

14. S-au condus destule teste și există suficiente dovezi care arată că homeopatia nu este eficace. […] ((„There has been enough testing of homeopathy and plenty of evidence showing that it is not efficacious. Competition for research funding is fierce and we cannot see how further research on the efficacy of homeopathy is justified in the face of competing priorities.”))

20. Pentru ca alegerea pacienților să fie într-adevăr o alegere [i.e., pentru ca dreptul de a alege să le fie respectat], pacienții trebuie să fie informați în detaliu cu privire la tratamente și trebuie să înțeleagă consecințele/implicațiile acestora. Pentru homeopatie, aceasta înseamnă cu siguranță și explicarea faptului că homeopatia e un placebo. Când aceasta nu se face, decizia pacientului e lipsită de semnificație. Când aceasta se face, eficacitatea unui placebo – a preparatului homeopat în cazul de față – ar putea fi mai diminuată. Susținem că păstrarea homeopatiei printre opțiunile [promovate de] NHS diminuează, în loc să crească, gradul informării pacienților care-și dau consimțământul. ((„For patient choice to be real choice, patients must be adequately informed to understand the implications of treatments. For homeopathy this would certainly require an explanation that homeopathy is a placebo. When this is not done, patient choice is meaningless. When it is done, the effectiveness of the placebo—that is, homeopathy—may be diminished. We argue that the provision of homeopathy on the NHS, in effect, diminishes, not increases, informed patient choice.”))

33. Prin punerea la dispoziție a homeopatiei prin NHS ((Homeopatia în Marea Britanie a fost finanțată din fonduri publice, prin NHS, încă din 1950. Probabil și ca urmare a intervențiilor familiei regale – explicite sau de culise.)) și prin acordarea de licențe prin MHRA produselor homeopate, care apoi apar pe rafturile farmaciilor, Guvernul riscă să sprijine prezentarea homeopatiei ca sistem medical eficace. Pentru a menține încrederea, dreptul de a alege și siguranța pacienților, Guvernul nu ar trebui să sprijine folosirea de tratamente cu placebo, inclusiv homeopatia. Homeopatia nu ar trebui să fie finanțată de NHS, iar MHRA ar trebui să înceteze acordarea de licențe produselor homeopate. ((„By providing homeopathy on the NHS and allowing MHRA licensing of products which subsequently appear on pharmacy shelves, the Government runs the risk of endorsing homeopathy as an efficacious system of medicine. To maintain patient trust, choice and safety, the Government should not endorse the use of placebo treatments, including homeopathy. Homeopathy should not be funded on the NHS and the MHRA should stop licensing homeopathic products.”))

Mai sunt prezentate o serie de materiale și liste de articole (unele dubioase, altele fără legătură cu subiectul, multe mergând de la oarecum implauzibil la absurdul cel mai grotesc), inclusiv o pagină de pe Knoll (da, imitația ratată de Wikipedia pe care-a pus-o pe roate Google!), creație a „faimosului” Dana Ullman – cel care trăiește cumva cu impresia că „leading proselytizer” (cum a fost numit de revista Time), e cumva un titlu de apreciere. N-am suficientă energie nici măcar pentru a le pomeni.

Bomboana pe colivă: un articol al lui Montagnier, via Dana Ullman

În încheierea comunicatului este prezentat ceea ce se dorește, fără îndoială, a fi argumentul suprem: un studiu pro-homeopatie al unui laureat Nobel – în cazul acesta Luc Montagnier, unul din co-laureații Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2008, care i-a fost acordat pentru descoperirea virusului HIV. O să-mi permit să ignor cele două articole (unul fiind semnat de același Dana Ullman și publicat în Huffington Post) menționate în comunicatul SRH, care nu fac decât să bată apa în piuă, și o să fac două scurte observații asupra lui Montagnier și a articolului său.

În primul rând, faptul că lui Montagnier i-a fost decernat un Nobel nu îl face un papă al științei – cu alte cuvinte, nu-l face infailibil. Au mai fost și alte cazuri în care un laureat Nobel a luat-o pe arătură, unul din cele mai cunoscute și recente fiind cel al lui Linus Pauling cu ale sale „megavitamine” (sau megadoze de vitamine).

În al doilea rând, articolul în sine (care a dispărut în mod misterios de pe situl Fundației Luc Montagnier), pe lângă faptul că nu a avut parte de nici un fel de peer-review demn de numele ăsta (ghici ciupercă cine-i președindele comitetului editorial al revistei în care și-a publicat articolul?), este catastrofic în ceea ce privește rigoarea științifică și metodologia. A fost disecat pe îndelete de biologul PZ Myers și de Harriet Hall de la Science Based Medicine.

Încheierea comunicatului

Comunicatul SRH se încheie astfel:

Concluzie: In fata tuturor acestor evidente, consideram ca protestul din 5 februarie este lipsit de obiect si ca nu are nimic de demonstrat.

Zău? Protestul, chiar de-ar fi făcut pentru a promova ceva cu totul și cu totul fals și rupt de realitate, tot n-ar fi lipsit de obiect. Dar diferența dintre obiectul unul protest și validitatea obiectului este probabil una mult prea subtilă. În plus, mi-e teamă că indiferent de părerea SRH, demonstrația va fi cât se poate de clară: preparatele homeopate n-au nici un efect (înafară de ce te-ai aștepta de la câteva grame de apă, zahăr sau alcool) – cu alte cuvinte, preparatele homeopate sunt apă chioară, iar pretențiile homeopaților sunt apă de ploaieQui habet aures audiendi audiat!

Ne exprimam convingerea ca el va fi primit de publicul din Romania cu multe rezerve si cu foarte mult scepticism.

Din păcate, aproape că am aceeași convingere. Chiar dacă nu tot publicul îl va primi cu rezerve (nu, nu scepticism; ăla-i altceva decât incredulitatea ignoranței), mult prea mulți sigur o vor face. Nimic ieșit din comun, în condițiile în care aproape jumătate din acest „public” n-a aflat încă minunata noutate că soarele nu se învârte în jurul Pământului. Recomand doze masive de epistemofilină!

Resurse

Iată câteva linkuri la situri unde sunt, printre altele, disecate o parte din materialele pro-homeopatie care merită un minim de atenție:

 

 

UPDATE:

La blogul Insula îndoielii este este excelent abordată, în articolul SRH și adevărul despre homeopatie, prima parte a comunicatului Societății Române de Homeopatie, cea în care SRH înșiră o serie de puncte care se vor a fi în sprijinul homeopatiei – așa-zisele „constatări” pe care eu le-am lăsat de-o parte.

De ce Campania 10:23 e o inițiativă bună

Pentru că orice campanie care trage un semnal de alarmă împotriva șarlataniei instituționalizate este o inițiativă bună. Excelentă chiar! De repetat cât mai des și insistent și de mediatizat cât mai pe larg.

Adepții homeopatiei o prezintă ca pe o ramură a medicinei, la fel de eficientă ca medicina „tradițională” – medicina bazată pe principii și dovezi științifice, care în jargonul homeopat e numită (oarecum peiorativ) „alopatie” sau „medicină alopată”. „La fel de eficientă” am scris? Am greșit! Cel mai adesea e prezentată ca fiind chiar superioară medicinei clasice, argumentul fiind că preparatele homeopate (refuz să le creditez cu denumirea de „medicamente”) nu au efecte secundare și adverse ca „otrăvurile chimice” folosite în medicina „alopată”.

Descrierea homeopatiei, așa cum ne este dată de practicanții ei, variază în detalii în funcție de cine o face, dar toate descrierile pe care le-am văzut gravitează în jurul a două puncte centrale: „cui pe cui se scoate” (similia similibus curantur, axioma imbecilă avansată de însuși Hahnemann, inventatorul homeopatiei) și ideea că cu cât e mai diluat preparatul, cu atât e mai puternic.  Pe fundamentele acestea sunt grefate tot felul de idei pseudoștiințifice, argumentate cu întorsături de condei și figuri de stil din tot spectrul procedeelor literare, condimentate din plin cu termeni științifici reali sau inventați, și cimentate cu argumentul suprem: mărturiile pacienților convinși de puterea tămăduitoare a homeopatiei. Adesea mai sunt invocate și tot felul de teorii conspiraționiste, cele mai des pomenite fiind legate de o așa-zisă mafie a marilor concerne farmaceutice, disperate de pierderea pieței în favoarea produselor homeopate care sunt, nu-i așa , superioare din toate punctele de vedere.

Aceste descrieri ale homeopatiei sunt înșelătoare de la cap la coadă. Indiferent de buna sau reaua credință a celor care le avansează, afirmațiile false rămân afirmații false. Sunt chiar înclinat să cred că cea mai mare parte a susținătorilor homeopatiei sunt de bună credință și sunt convinși că aceasta „funcționează”. (Din păcate, acesta e un aspect care nu crediteză în nici un fel homeopatia ca metodă de tratament, la fel cum Soarele nu se învârte în jurul Pământului indiferent de părerea a opt milioane de români care cred opusul.) Cel puțin sunt înclinat să fiu mai împăciuitor când e vorba de publicul „laic”. Nu pot însă face același compromis pentru mult prea mulții medici care promovează homeopatia: în cazul lor ignoranța nu e o scuză.

Ce nu este homeopatia

Vreau să fac o foarte scurtă trecere în revistă a câtorva afirmații false sau înșelătoare mult prea des făcute cu privire la homeopatie de către susținătorii acesteia:

  • „Homeopatia este o ramură a medicinei.” – Nu este. Homeopatia este unul dintre domeniile de „medicină alternativă”. Cu alte cuvinte, una din practicile care nu sunt incluse în medicina mainstream pentru că ori n-au fost dovedite a da rezultate, ori s-a dovedit că nu dau rezultate.  Ca să repet ceea ce alții au spus mai bine ca mine: practicile medicinei „alternative” au fost testate de-a lungul timpului, iar cele care s-au dovedit a funcționa au devenit medicină.
  • Homeopatia este o terapie eficace. – Fals. Nu există nici măcar un singur studiu riguros care să confirme că preparatele homeopate ar avea vreun efect superior unui placebo. După toți parametrii obiectivi, preparatele homeopate sunt placebo.
  • Homeopatia nu tratează boli, ci pacienți. – De fapt, nu tratează nimic. Afirmație e de obicei făcută în contextul prezentării homeopatiei ca o metodă de tratament „holistică”, care ar lua chipurile în considerare întreaga persoană, în opoziție cu medicina „alopată” care ar lucra după o schemă fixă, mecanic. Această dihotomie este însă nu doar simplistă și naivă, ci chiar mincinoasă. Pe de-o parte, faptul că există specializări și tratamente specifice anumitor boli sau grupuri de boli nu înseamnă că medicii ignoră tabloul general al stării pacientului. Pe de alta, chiar în cazul pseudomedicinei homeopate există rețetare și sistematizări în care anumite preparate sunt indicate pentru anumite simptome și vice versa.
  • Homeopatia tratează cauza bolii, nu doar simptomele. – Repet: de fapt nu tratează nimic. Și această declarație, un exercițiu de ipocrizie întocmai ca cea precedentă, conține un atac implicit la adresa medicinei: ideea că medicina „tradițională” tratează doar simptomele, nu și cauzele bolilor – un fals grosolan adesea ascuns sub niște bâlbe pseudoștiințifice care identifică „cauzele” cu presupuse „dezechilibre” din organism, pe care știința nu le-ar poate detecta sau medicina nu le-ar aborda.
  • Preparatele homeopatice sunt inofensive. – Afirmația este de obicei făcută în contextul în care medicamentele („chimice”, mai ales) au (adesea?) efecte secundare sau adverse neplăcute, în unele cazuri chiar periculoase. În timp ce  faptul din urmă este abordat în mod corespunzător în medicină (se iau precauții pentru a contracara sau minimiza efectele nedorite ale medicamentelor, și cu cât o terapie are efecte neplăcute majore, cu atât mai mult se evită administrarea ei), ideea că homeopatia nu este dăunătoare este un fel de minciună prin omisiune. E adevărat că preparatele homeopate în sine nu sunt dăunătoare, și cu atât mai puțin toxice: câteva picături de apă pură n-au cum să fie toxice, iar câteva zeci de miligrame de glucoză (din care sunt făcute preparatele homeopate vândute sub formă de granule) nu sunt dăunătoare nici măcar pentru diabeticii insulinodependenți. Este însă cât se poate de dăunătoare administrarea acestor preparate inofensive în locul unui tratament adecvat.
  • Homeopatia este un tratament natural. – Homeopații rar scapă ocazia să sublinieze că se folosesc ca materie primă doar substanțe naturale. Lăsând la o parte sofismul naturalist la care apelează („natural” nu e nici pe departe sinonim cu „bun” sau „sănătos”), este irelevant de la ce se pleacă. Pentru diluțiile folosite în mod tipic (cel mai adesea 30C, care corespunde cu o concentrație teoretică de 1:1060 a principiului activ) este infimă probabilitatea de a găsi în preparatul final până și o singură particulă din materia primă.

Lista ar putea continua cu cel puțin o duzină de afirmații. Mă opresc aici, după ce-am pomenit câteva dintre cele mai flagrant false dintre afirmațiile pe care le-am întâlnit în ultimul timp. Voi încerca pe viitor să detaliez punctele trecute în revistă aici… în măsura în care voi reuși să mă urnesc.

Biowash(my)balls

Motto: Dacă deschizi o cutie cu râme, ai întotdeauna nevoie de una mai mare pentru a le închide la loc.

Am mai văzut pomenit obiectul ăsta prin unele locuri, dar nu l-am băgat prea mult în seamă – nu mă agit, de felul meu, cu variate care circulă peste tot (şi mai ales la emisiuni „ştiinţifico-educative” de tip teleshopping), aşa că aveam o idee destul de vagă despre el. Dar azi, dis de dimineaţă, m-am trezit cu o vecină care găsise un fel pliant publicitar în cutia poştală, se entuziasmase instantaneu şi apela la mine să-i arăt cum să comande obiectul pe Internet. „De când îl căutam! Trebuie să funcţioneze, l-am văzut şi în show la Beppe Grillo.” (Beppe Grillo e un fel de Gică Contra italian, o combinaţie de Vadim Tudor şi nebunul regelui, pe cât de vehement pe atât de credul şi ignorant.)

Calmati, cara mia!” Mi-am făcut un pic de timp să scobesc pe net după obiectul în cauză şi am găsit repede (long live Google!)  situl de prezentare Biowashball. Nici n-am îndrăznit să-mi închipui ce ditamai lada de râme mă aşteaptă acolo!

Sloganuri publicitare

Citez de pe situl lor:

Using Biowashball can eliminate the use of detergents. You therefore avoid risks of allergic reactions due to detergent residues on clothing or linen. It safeguards your linen from bleaching, oxidation, caused by chlorine diluted in water. Fabrics remain elastic.

Sigur, reziduurile de detergenţi se pot elimina clătind rufele cu apă curată, dar ăsta e doar un fapt de importanţă secundară – lucrul cel mai important este că nu mai trebuie să folosim detergenţi! Ah, şi… ca efect secundar nu se mai decolorează şi nu se mai oxidează nemaifiind prezent clorul în apă, iar ţesăturile rămân elastice.

În plus, mai are şi alte numeroase calităţi, deloc de nebăgat în seamă:

The BIOWASHBALL is composed uniquely of natural ceramics contained in a plastic non-toxic sphere.

Compared to a normal washing process, Biowashball reduces risks of allergic reactions linked to the use of detergent, eliminates germs, contributes to well-being, saves money and protects nature.

  • Well-being: no side effects due to detergent residue on your linen.
  • Antibacterial: eliminates pathogen germs.
  • Economical: eliminates detergents (a saving of approximately 1000 € over a 3 year period), on the electricity bill (washing at 50°C maximum for all your linen, even your white linen)..
  • Ecological: (without phosphates) protects water and ground water.

Un produs cu adevărat revoluţionar: ecologic 100%, cu efect antibacterial, economic şi, mai ales, natural (cu excepţia involucrului de plastic – dar „principiul activ”, respectiv biluţele de ceramică, sunt ceea ce contează).

Pare perfect. Exact produsul minune pe care-l aşteaptă adepţii naturalismului cu orice preţ, care cumpără, consumă şi fac orice conţine una din sintagmele: ecologic, protejează natura/apa/aerul/pădurea, reduce poluarea, energizează (preferabil cu energie astrală), curăţă etc.

You can also place a Biowashball in the refrigerator, it helps maintain the freshness of fruit, vegetables, meat and fish.

Parcă era pentru spălat rufele…

Biowashball_and_box.jpg

Dar asta e doar cutia. Urmează râmele.

Cum face – ionii negativi

Da, să trecem la treburi serioase şi să vedem, concret, ce face minunata mingiuţă verde ecologică şi economică… Şi din nou aflăm de pe situl de prezentare o multitudine de informaţii utile şi interesante. Le voi enumera punctual, începând cu cele (pretins) ştiinţifice, de pe situl Biowashball.ch al distribuitorului Emker S.A.:

The Biowashball emits negative ions which weaken the adherence of dirt on fabric so that it is easily removed without the use of detergent. The Biowashball has a pH of about 10 which is equivalent to that of an ordinary chemical detergent.

Dacă ar „emite ioni negativi” în apă, ar trebui a) să conţină un electrolit care să se dizolve şi atunci ar „emite” în egală măsură ioni pozivi; iar b) pentru ca pH-ul să crească ar trebui ca ionii respectivi să fie ioni hidroxil (HO). Or, din nimic, tot nimic! Dacă e vorba de ioni negativi emişi aşa, pur şi simplu, ar trebui să ia Nobelul pentru fizică pentru descoperirea razelor catodice ceramice!

Noţiunea de pH nu este definită decât pentru soluţii apoase, punct – în nici un caz pentru o bilă solidă de plastic cu biluţe solide de ceramică; doar dacă nu s-au schimbat fundamentele chimiei de 10 ani încoace… Dar stai, că e vorba de pH-ul soluţiei, pe care bila magică îl modifică prin telepatie ionii negativi emişi. Iată şi dovada:

Mişto „esperiment”, convingător… pentru ţaţa Leana, din bucătăria căreia şi-a luat jucăriile chinezoiul care se joacă de-a chimistul folosind carafa de apă, paharele şi linguriţa lu’ mămica pentru a trage o filmare în seră, printre păsărele!

This treats grease, organic or chemical stains efficiently. The Biowashball eliminates chlorine compounds in water and decreases its superficial pressure, increasing therefore its washing power.

O, da. Atât de eficient încât şi ei recomandă folosirea detergentului pentru petele „persistente” şi „încăpăţânate”

Elimină clorul din apă? Say what! Parcă era inertă chimic. Sau sunt ionii negativi cei care acţionează asupra ionilor clorură (Cl) şi hipoclorit (ClO) din apă? Eventual prin „principiul similitudinii”, atât de drag homeopaţilor.

Iar presiunea superficială nu e o noţiune cunoscută chimiei sau fizicii, aşa că subiectul ăsta e închis. (Tensiunea superficială e altceva!)

Dar ne prezintă domnii de la firma-lu’-peşte şi un certificat pentru proprietăţile tensioactive ale BWB, semnat de un laborator coreean (mda… revin asupra aspectului):

[pdf http://www.biowashball.ch/images/telechargements/Certificat%205316.pdf%5D

Mda, deci condiţiile în care s-a făcut testul: 3 kg material de bumbac, spălat la 30°C în 60 L de apă, cu înmuiere de 1 oră, folosind Biowashball şi – surprize, surprize! – 10 g detergent! În împrejurările astea poţi înlocui BWB cu o talpă de cizmă sau cu o ceaşcă de ceai (care e din ceramică, ca biluţele din bilă!)  şi să-ţi iasă aceleaşi proprietăţi tensioactive la iveală.

Pentru cine nu e încă pe deplin convins de puterile BWB, compania mai anexează un al doilea certificat al detergenţei minunăţiei, bazat pe „reflectanţa” sau „geadul de alb” al materialelor după spălare, în ideea că, cu cât spală mai bine un detergent, cu atât creşte cantitatea de lumină reflectată de material (idee în bună măsură corectă când e vorba de materiale albe sau deschise la culoare):

[pdf http://www.biowashball.ch/images/telechargements/Certificat%204651.pdf%5D

Aici au dat frumos de tot cu dreptu-n stângul, pentru că 2 (două)  BWB au obţinut un scor cu cca. 20% mai mic decât 5 g detergent (de 10-20 de ori mai puţin decât o doză obişnuită), restul condiţiilor fiind identice(30 +/- 2°C, 60 L apă, 3 kg material de bumbac, pată artificială JIS, un amestec de materiale organice şi anorganice considerat sol mediu-dificil/greu) – respectiv 20,37% pentru BWB faţă de 25,14% detergentul. Şi au avut şi ideea magnifică de a-şi bate cuie în talpă singuri, publicând pe situl de prezentare al produsului-minune teste atât de defavorabile. Mai bine ar fi făcut să rămână la primul test, făcut cu cca. 10-15 zile înaintea acestora (respectiv, pe 18-28 aprilie 2004, faţă de 5 şi 6 mai 2004), care măcar îi avantajează:

[pdf http://www.biowashball.ch/images/telechargements/Certificat%203851.pdf%5D

Aici, cu 2 BWB au obţinut tot 20,4%, pe când cu 60 g detergent, ceteris paribus, s-a obţinut un amărât 16% „eficacitate/albire/whatever”. La 15°C! O temperatură nu tocmai ideală pentru tratat petele de cafea. În plus, personal suspectez (presupunând că testele au fost corecte…) detergentul folosit de a fi reacţionat chimic cu cafeaua, funcţionând ca un mordant pentru coloranţii conţinuţi în aceasta – nu e un fenomen tocmai rar întâlnit la detergenţii de două parale.

Oricum, pentru a fi teste valide lipsea în toate trei un lucru esenţial: proba-martor, spălarea făcută doar cu apă şi optimism, fără nimic altceva. Cu siguranţă rezultatele ar fi fost identice cu cele ale probelor efectuate cu BWB – iar producătorii şi disctribuitorii înşelătoriei cu biluţe ceramice o ştiau foarte bine.

[Voi reveni cu razele infraroşii şi super-bacteriile folosite –n.a.]

 

 

Prezervativele, SIDA şi logica catolică

Faptul că Biserica Catolică, actualmente condusă de cel ce-a fost pentru vreo douăzeci de ani şeful inchiziţiei, nu admite nicio formă de contracepţie înafară de „calendar” presupun că este destul de cunoscut.

Duplicitate de binefacere

E destul de cunoscut şi faptul că aceeaşi Biserică Catolică argumentează că este împiedicată să participe la anumite acţiuni de binefacere de regulile organizatorilor, fie ei guvernul X sau Y ori organizaţii internaţionale ca UNHCR sau UNICEF. Prin tot felul de apeluri iraţionale la consecinţe şi justificări ipocrite legate de „morala creştină”. A făcut-o când a refuzat, la începutul lui decembrie să semneze declaraţia care cerea decriminarea homosexualităţii; a făcut-o în mesajul papal pentru Ziua mondială a Păcii 2009. Acţiuni de binefacere? Da, şi un lucru foarte nobil din partea organizaţiei care este Biserica Catolică. Medicamente şi hrană pentru săraci şi alte „categorii defavozizate”? Din nou, un lucru foarte nobil şi demn de laudă. Dar caritatea condiţionată de răspândirea propriei ideologii nu mai este binefacere, este ipocrizie. Binefaceri condiţionate de refuzul de a distribui şi chiar de campanii active împotriva singurului mijloc care asigură o protecţie cât de cât eficientă împotriva majorităţii bolilor cu transmisiune sexuală (şi mai ales SIDA) nu mai sunt binefaceri, ci şantaj. Şantaj cu viaţa oamenilor. Să pretinzi că vrei binele oamenilor, dar să duci în acelaşi timp campanii de convingere că unul din puţinele mijloace de protecţie împotriva unei boli care a făcut deja mai multe victime decât două Holocausturi, este neruşinare de cea mai joasă speţă.  Să interzici distribuţia de prezervative în spitale şi alte facilităţi, să duci campanii active de dezinformare şi să partici la promovarea de legi care să susţină astfel de acte este crimă împotriva umanităţii

Argumente împotriva prezervativelor

Revenind la prezervative: BC a fost întotdeauna declarat şi activ împotriva folosirii lor, ca şi împotriva oricărei alte metode de contracepţie; chiar dacă în cazul prezervativelor nici măcar nu a putut invoca argumentul „sanctităţii vieţii” folosit în cazul pilulelor contracepţionale „de a doua zi”. Şi, ca să nu fie nevoită să admită că singurul argument împotriva folosirii prezervativelor este este un precept mistic obscur, a postulat că prezervativele ar contribui la răspândirea SIDA şi foloseşte fantezia asta ca principal argument de ordin pragmatic. Punctele principale ale teoriei „prezervativele răspândesc SIDA”  sunt că:

  1. Prezervativele nu sunt eficiente ca mijloc de protecţie împotriva infectării cu HIV, deci
  2. Folosirea prezervativului te expune la contaminarea cu HIV, deci
  3. Promovarea uzului prezervativului şi distribuţia acestuia contribuie la înmulţirea cazurilor de SIDA.

Argumentele ştiinţifiste sunt prezentate destul de clar şi succint (printre întreţesute cu aberaţii creştinoide şi delir mistic, de care vom face abstracţie în continuare!) într-un articol intitutat „Valori familiale versus safe sex„, datat 1 decembrie 2003 şi semnat de cardinalul Alfonso Lopez Trujillo, preşedintele Consiliului Pontfical pentru Familie.

In scientific circles, it is openly admitted that condoms are in fact not 100% safe. On an average, it is said that there is a 10-15% inefficacy, since the AIDS viruses are much more ‘filtrating’ [able to pass through] than the sperm. Therefore, even at a ‘technical’ level of efficacy, one should question the scientific seriousness and the consequent professional seriousness of the condom campaign.

Ar fi interesant de ştiut la care „cercuri ştiinţifice”  făcea referinţă articolul citat (Quale è il grado effettivo di protezione dall’HIV del profilattico?, în „Medicina e Morale„, 5, 1994) şi de ce nu s-au folosit date mai recente, în momentul în care cu doar câteva luni mai devreme, în august 2003, Organizaţia Mondială a Sănătăţii publică:

Studies on couples where one partner is infected show that with consistent condom use, HIV infection rates for the uninfected partner are below 1% per year.

Deci, în alte cuvinte, folosind prezervativul ai o probabilitate (un risc) de a te infecta de 1% pe an când ai o probabilitate de 100% ca partenerul să fie infectat. Sigur, asta nu înseamnă că poţi de 99 de ori să faci sex şi abia a suta oară te infectezi, cum au unii tendinţa să înterpreteze probabilităţile; poţi foarte bine să ai 50 de rapoturi pe zi timp de 50 de ani şi să nu te infectezi, dar te poţi infecta şi de la primul raport – teoria cu „mie nu mi se poate întâmpla” nu funcţionează, oricât de convinşi ar fi unii de contrariul. Dar, categoric, o probabilitate de infecţie de mult sub un procent când foloseşti prezervativul este aproape nemăsurat de mică în comparaţie cu probabilitatea de infecţie de 60-80% pe care o ai în cazul unui raport neprotejat.

High rates of condom use have resulted in dramatic drops in the numbers of sexually transmitted infections (STIs). After condom use rates rose among Thai sex workers from 14% in 1989 to 94% five years later, STIs dropped from 400,000 to 30,000 per year. Condom use in Thailand and Cambodia has resulted in drops of HIV rates of more than 80% since the peak of the epidemics.

Mda… să fi fost oare aceleaşi „cercuri ştiinţifice” care susţin că HIV nu are nicio legătură cu SIDA şi există o <s>constipaţie</s>  conspiraţie mondială a oamenilor de ştiinţă împotriva celor care „deţin adevărul”? Conspiraţie care, bineînţeles, include şi comitetul Nobel, care abia ce-a acordat premiul pentru medicină cercetătorilor francezi care au izolat HIV în anii ’80!

(…) „the risk of contracting AIDS during so-called ‘protected sex’ approaches 100 percent as the number of episodes of sexual intercourse increases”.

Da, de acord, orice curbă de risc de apropie asimptotic de 1 odată cu repetarea unei acţiuni… iar matematica e un lucru atât de util pentru manipularea cuiva ameţindu-l cu numerele! Cu atât mai util cu cât acea preacântată şi slăvită aurea mediocritas de multe ori abia îşi mai aminteşte ce drakku e aia o ecuaţie la 10 ani după terminarea liceului!

Another Italian moralist, Elio Sgreccia, currently a bishop and Vice-President of the Pontifical Academy for Life, wrote that campaigns based only on the free distribution of condoms, “can become not only fallacious, but counterproductive and encourage… the abuse of sexuality; Any other option that (…) implies an ulterior push towards sexual promiscuity and/or the use of drugs, is anything but prevention, and to promote the same is tragically deceitful. A typical example of this mystification are all the campaigns that promise victory over AIDS only if the use of the condom is generalized. In this way sexual promiscuity is encouraged, which is the first cause of the epidemic.

Ah, da, penibile apeluri la consecinţe, şi încă şi alea construite pe premise false, ale unui (surpriză, surpriză!)  cleric de înalt rang care se erijează, alături de  Constuite pe premisa că subtextul campaniilor pentru folosirea prezervativelor este „mergeţi şi vă futeţi ca orbii, că nu trebuie să vă mai faceţi griji, BTS au dispărut de pe Terra„, când de fapt mesajul este „când vă futeţi, puneţi guma„! În plus, pluteşte pe undeva în aer ideea unei false dihotomii, cauzată probabil de gândirea binară a misticilor catolici: accea că singurele variante imaginabile, posibile şi existente sunt sexul cu prezervativ sau abstinenţa totală. Poate în Utopia catolică! În Realitate nu se întâmplă aşa ceva. În realitate oamenii şi-o trag pe rupte, cu prezervativ sau fără; şi-au tot făcut-o în lungul istoriei, chiar şi când riscau să plătească cu viaţa dacă erau daţi în vileag! În Realitate, oamenii nu fac sex PENTRU CĂ există prezervativul, ci în ciuda acestui fapt. În Realitate chiar şi cea mai mare parte a celor care în mod obişnuit folosesc prezervativul, dacă se întâmplă să nu aibă unul la dispoziţie, „o” fac oricum. În Realitate chiar mulţi din cei care ştiu foarte bine care sunt riscurile fac din când în când sex fără niciun fel de protecţie înafară de speranţa în „nu mi se poate întâmpla tocmai mie” sau „nu o fi tocmai el infectat” sau „doar o dată, ce se poate întâmpla?„. Ain’t Reality a bitch?

Soluţii propuse

Un alt fragment din materialul citat este cât se poate de limpede:

Moreover, the Church does not propose the development of condoms with better quality that would assure 100% effectiveness against the transmission of HIV and STD’s. What is being proposed is to live one’s sexuality in a way that is consistent with one’s human nature and the nature of the family. It has to be mentioned too that the WHO admits that abstinence and marital fidelity is a strategy capable of completely eliminating the risk of infection from HIV and other STD’s; condoms, on the other hand, reduce the risk of infection.

Oh, nu vă lăsaţi amăgiţi de duplicitara afirmaţie că „Ceea ce se propune este ca unul să-şi trăiască sexualitatea într-un fel consistent cu natura umană şi natura familiei.„! Natura şi rolul familiei este ŞI pentru Biserica Catolică „1 bărbat  + 1 femeie ‘uniţi de popă’ într-o uniune al cărei unic scop este producerea progeniturii –cu cât mai mulţi cu aât mai bine– ad majorem dei gloriam amen” şi… şi cam atât. Mai mulţi roboţei, cât mai mulţi roboţei! Iar „trăirea sexualităţii” – ce credeţi? Să ţi-o pui doar cu cineva la care ţii, nu doar ca un act de descărcare a tensiunii sexuale? Neah! Înseamnă strict şi exclusiv sporadicele contacte sexuale în interiorul mariajului, strict şi exclusiv cu scop reproductiv.  Punct.

Sigur, argumentul suprem, după care se face cherry-picking la greu prin materialele epidemiologilor, că singura metodă 100% sigură este abstinenţa, urmată de o relaţie strict monogamă cu un singur partener de-a lungul întregii vieţi, despre care ai confirmarea că e sănătos. Da, sunt şi eu de acord cu asta – ar fi situaţia ideală (dintr-un punct de vedere abstract şi mecanicist, bineînţeles). Dar n-are nicio legătură cu Realitatea.

Iar impunerea, obligarea cu forţa a cuiva să-şi suprime nevoile fiziologice şi plăcerea este un act de cruzime în cea mai pură exprimare, care se mai întâlneşte doar în practicile sadomasochiste – privarea de orgasm a unui individ, pe o perioadă ce variază de la ore la zile întregi, în timp ce este expus la stimuli sexuali, spre plăcerea unui alt individ, este printre cele mai rafinate şi mai extreme practici sado-maso! Şi BC promovează aplicarea tehnicii acesteia nu pentru ore, nu pentru zile, ci pentru ani întregi… Interesting, init? În plus, apelând ca întotdeauna la politica struţului, continuă să pretindă aplicarea (din nou) la scara întregii societăţi a unei politici de care n-a reuşit să-şi convingă nici măcar propriii reprezentanţi.

Cu ce nu sunt de acord este să ne întoarcem în plin ev mediu sau antichitate barbară. Mă scârbeşte ipocrizia unei organizaţii care face binefaceri condiţionate de răspândirea propriului drog psihic şi a propriilor minciuni sfruntate şi de purtarea de campanii şi promovarea de legi care au ca rezultat (direct sau indirect) moartea într-un mod oribil a sute de mii, poate milioane, de fiinţe umane – bărbaţi, femei şi copii laolaltă. Şi mă sperie că mai sunt încă atât de mulţi care iau ca pe literă de evanghelie (sic!) orice excreţie intelectuală doar pentru că vine de la „reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ” (în prezent, auto-declaratul Binecuvântat al 16-lea)!

Apă chioară la un pol chilu’

Au botezat-o QlariviaTM şi au supranumit-o ba „apă imaculată”, ba „apă vie”. Se vinde în sticle de 0,5 L, la preţul de „numai” 12-14 lei (!) bucata – dar sănătatea nu are preţ, aşa se spune. „Apa imaculată” are diverse efecte benefice, în general grupate vag sub sintagma „menţine starea de bine”, singurul enunţat în clar fiind că încetineşte îmbătrânirea.

Este un nou produs miraculos care face şi drege şi pe care, din cauza legislaţiei prea neîngăduitoare  din România sunt nevoiţi să-l comercializeze ca „apă potabilă” în loc de „medicament”, aum s-ar fi dorit.

Apă uşoară, apă grea

De pe situl ApaSaracitaInDeuteriu.ro aflăm că:

Cercetarile efectuate de institute specializate din tara si strainatate au evidentiat efecte bioactive de necontestat ale ASD asupra viului: cresterea reactivitatii vasculare, stimularea imunitatii, cresterea rezistentei animalelor la doze de radiatii subletale si letale, remisia liniilor celulare tumorale si a afectiunilor dermatologice.

De asemenea, pe Qlarivia.ro aflăm că apa în cauză, datorită conţinutului scăzut de deuteriu:

(…) are influenţă asupra diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că „îmbătrânirea” organismului va fi încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei defectelor de diviziune.

De fapt, singurele lucruri concret şi în clar constatate/declarate de persoane neinteresate material în subiectul „apă vie” sunt că aceasta nu este dăunătoare şi că nu are efecte toxice. Efectele benefice presupuse sunt speculaţii pe marginea efectelor negative pe care le are consumul de apă grea de concentraţie mare (25-50%). Şi mai mult de atât, se contrazic unele pe altele. De exemplu, în fragmentul de mai sus se zice: „cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară” – afirmaţie care intră în contradicţie cu efectele cunoscute ale apei grele de a încetini diviziunea celulară, după cum chiar pe situl ApaSaracitaInDeuteriu.ro se confirmă în articolul In the Search of the Fountain of Youth.

Nu există studii care să confirme că apa sărăcită în deuteriu (25-120 ppm D) ar avea vreun efect curativ per se, comparativ cu apa „obişnuită”, care are o concentraţie de deuteriu de 2-5 ori mai mare (140-155 ppm D). Există studii asupra toxicităţii apei grele asupra organismelor vegetale şi animale, în care s-au folosit concentraţii simţitor mai mari de D2O – 25% şi 50% apă grea (corespunzând cu, respectiv, 50.000 şi 100.000 ppm D). Există studii care certifică faptul că apa sărăcită în deuteriu nu este toxică. Există studii teoretice referitoare la influenţa tăriei punţilor de hidrogen asupra mecanismelor chimice la nivel subcelular.

Există, în schimb speculaţii şi mărturii asupra efectelor benefice ale apei sărăcite în deuteriu. Există articole unde se prezintă corect efectul negativ al apei grele în concentraţie mare (25-50%), dar se schimbă tonul şi se folosesc expresii care sunt vagi şi cu conţinut informativ relevant quasi-nul, deşi sunt impresionante şi pline de superlative, când se vorbeşte de apa obişnuită (cu concentraţie de D2O de 0,015%) şi de apa „sărăcită în deuteriu” (cu conţinut de D2O de 0,003-0,012%). Şi există mărturii despre miraculoasele efecte ale apei sărăcite în deuteriu asupra tumorilor, grupate pe forum la ApaSaracitaInDeuteriu.ro.

În plus, apare foarte misterioasă recomandarea că  „pentru oamenii sănătoşi, apa sărăcită trebuie înmulţită cu două treimi de apă normală„. Adică… se ia apa „sărăcită” în deuteriu şi se amestecă cu apă normală, mai „bogată” în deuteriu pentrua creşte concentraţia în deuteriu!

Tehnologia folosită

Se marşează mult pe a sublinia că apa respectivă este obţinută printr-un procedeu brevetat şi cu o tehnologie brevetată şi medialiată la saloane de inventică.

Şi ce dacă? Tehnologia folosită nu are nicio influenţă magică asupra produsului. Atâta timp cât asigură respectarea parametrilor şi purităţii declarate, nu are absolut nicio relevanţă. Nu mai mult decât au premiile câştigate de maşina care fabrică pastilele de aspirină pe care le iei când te doare capul: aspirina rămâne acid acetilsalicilic, indiferent că e sintetizată acasă (valabil pentru chimiştii care şi-au amenajat un laborator acasă, bineînţeles) sau fabricată de Bayer, compania care a „dat lovitura” cu medicamentul ăsta.

Singurul merit pe care îl au brevetele este de a impresiona publicul lăsând impresia că un brevet este ceva extraordinar, ieşit din comun, nemaiîntâlnit. Ei bine, nu este. Aproape fiecare obiect pe care-l folosim cotidian este cel puţin la fel de „brevetat” – unitatea DVD a calculatorului pe care-l folosesc acum are „în spate” vreo 15-20 de brevete. Ei şi? Un brevet nu este decât un instrument care împiedică pe alţii să folosească tehnologia ta, nimic mai mult. Iar brevetul atât de publicizat este exact atât: un brevet pentru tehnologia folosită pentru a „extrage” ceva apă grea din apa obişnuită.

Situl Qlarivia.ro

Situl în sine este un site de prezentare aproape excelent realizat, dacă facem abstracţie de conţinut. Trecând peste niscai inconveniente minore, este simplu şi aerisit – întotdeauna un plus pentru un site de prezentare a unui produs.

Conţinutul? Conţinutul este cu totul altă poveste.  Chiar nu ţin minte să mai fi văzut vreodată o asemenea colecţie de falsuri, truisme, teorii fantastice şi inepţii concentrate într-un spaţiu atât de mic.

Doar câteva exemple! Pe pagina întitulată „Ce este deuteriul şi apa cu conţinut scăzut în deuteriu” putem citi:

Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi de zece ori mai mare decât magneziul.

Lăsând la o parte sugestia că ar avea vreo relevanţă cantitatea altor elemente raportată la cea a unui izotop anume al hidrogenului, informaţia prezentată atât de sigur este un fals grosolan. În compoziţia corpului uman avem 1,5% calciu şi 0,05% magneziu – adică 15.000 ppm  Ca şi 500 ppm Mg. Faţă de cele 20-23 ppm Ca şi 12-14 ppm Mg stipulate avem o eroare de, respectiv, 35-40:1 pentru magneziu şi 650-750:1 pentru calciu (aproape trei ordine de mărime).

Într-o altă pagină ni se spune „Cum putem reduce concentraţia de deuteriu din organism„. Cică „există două căi majore”:

1. Consumul de legume şi fructe proaspete, de alimente vegetariene în general, care sunt bogate în apă cu conţinut redus în deuteriu, spre deosebire de carne şi de produsele din carne care, din contră, sporesc cantitatea de deuteriu.
2. Consumul direct de apă cu conţinut redus în deuteriu. Consumul zilnic a 500 ml apă Qlarivia asigură echilibrul în deuteriu echivalent cu consumul a 3-4 kg de fructe proaspete.

Se marşează pe obsesia cu dieta vegetariană pe care o au mulţi. Şi se prezintă alte date false. Plantele, după cum binevoiesc să fie de acord şi producătorii, au proporţie de deuteriu mai scăzută în compoziţie doar dacă sunt irigate cu apă sărăcită în deuteriu. Nu se poate aplica pur şi simplu reţeta care se aplică vorbind de „fibre”, „colesterol” sau mai-ştiu-eu ce alte sperietori de ciori legate de dietă. 500 mL de apă cu 30 ppm D înseamnă exact 15mg D. 3 kg de apă (mai puţin decât cantitatea prezentă în 4 kg de fructe, dat fiind că vegetalele au un conţinut de apă de peste 90% în cea mai mare parte), chiar la concentraţia de 60 ppm deuteriu stipulată pentru lacrimile viţei de vie, ar însemna 180 mg deuteriu. Aritmetica de clasa a 4-a şi regula de trei simplă sunt două cuceriri ale ştiinţelor matematice de care, se pare, nu au auzit scribii acestor texte publicitare!

Şi o ultimă perlă, de pe aceeaşi pagină care ne spune „Ce este deuteriul şi apa cu conţinut scăzut în deuteriu„:

La copii şi tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe masură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrâneşte şi ea şi reţine din ce în ce mai multe reziduuri sub forma de gaze. Daca reuşim să înlocuim apa „poluată” din interiorul organismului (poluata prin informaţie structurală, izotopică, entropică) cu o apă nepoluată, atunci vom reuşi să dăm o nouă viaţă şi o nouă tinereţe organismului. Apa cu conţinut redus în deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.

Trecând peste aiureala cu cantitatea de gaze dizolvată în organism, aflăm două informaţii care ar putea revoluţiona fizica, chimia şi medicina (pe lângă alte arii de studiu mai puţin importante, cum ar fi oceanografia sau meteorologia): 1) apa îmbătrâneşte odată cu noi – şi din cauza asta creşte inexplicabil cantitatea de gaze dizolvate în ea, bag de seamă; şi 2) [pe măsură ce îmbătrâneşte] apa se poluează cu informaţie structurală (??), izotopică (?!) şi entropică (!!).

Gândire magică plus technobabble. Refuz să cred că aşa ceva a fost scris de o persoană care a absolvit mai mult de 2 clase plus şcoala de descântece a Babei Safta Vindecătoarea!