Category Archives: Administrative

Lume nouă

Am bucuria să anunț mărirea și diversificarea echipei Caveat lector! (Hm… sună un pic cam pompos; să reformulez, deci.)

Am onoarea și privilegiul să anunț dublarea echipei Caveat lector! (Ups, asta sună și mai pompos!)

OK, s-o zicem mai „ca la țară”: de-amu încolò n-o să mai fiu singurul care scrie pe aici, ci o să mai citiți (sper!), ăștia care mai treceți pe aici, și ce scrie Kiti Ara. Cu ocazia asta îi urez un întârziat bun venit ((Intenționam să fac introducerea asta un pic înainte ca K.A. să publice primul ei articol pe aici, dar din cauza unor chestii care tradițional sunt numite „împrejurări neprevăzute” s-a întâmplat să fie pe dos.)) și la cât mai multe materiale! (Cu puțin noroc, acum că e cine să-mi facă concurență, poate scriu și eu mai des decât în trecut, când am reușit fenomenala performanță de a scrie, în medie, cam un articol pe lună!)

Despre rolul comentariilor pe blog și un material inedit care va zgudui temeliile cunoașterii

Când eram mai mic aveam oarecum impresia că lumea care mai circulă pe bloguri are un „simț” pentru ce-i de presupus să conțină secțiunea de comentarii la un articol: comentarii (că de aia se cheamă așa) la articolul publicat pe blog.

Chiar dacă discuția se mai lungește și atinge și alte subiecte, e totuși de presupus ca măcar comentariile inițiale să vizeze ceva din materialul publicat. Și ar mai fi de presupus să aibă o lungime rezonabilă. Sigur, reguli bătute în cuie nu sunt, dar când la un articolaș care tratează religia în școli aterizează un comentariu care n-are nici în clin nici în mânecă cu subiectul și mai are și lungimea unei nuvelete, cel care l-a făcut probabil că n-a înțeles prea bine diferența dintre o chestie trântită pe blogul propriu și un comentariu lăsat pe blogul altuia.

Mai concret, la articolul „Vicii ale prevederilor privind predarea religiei în școli” din 12 februarie 2011, mi-a aterizat un lung comentariu împărțit în 3 părți, care începea în forma unei scrisori adresate unui ambasador – nu se știe care, dar formula de deschidere este „Domnule Ambasador” – și continuă cu o capodoperă intitulată „Ora astrală a omenirii”. Cum ziceam, comentariul este un pic cam lung (a se citi „de dimensiunile unei nuvelete” – are vreo 21.000 de cuvinte), așa că nici nu  mă gândesc să-l las ca comentariu. Dar, pentru că nu vreau să răpesc cititorilor plăcerea de a citi o capodoperă de geniu a lui Teodor Ardelean, auto-intitulat „cercetător academician”, un adevărat combo Einstein + Champollion + Chandrasekhar + Coelho + etc. al Carpaților, l-am atașat la articolul de față în format PDF. Have fun! Trăiască inima protonului!

http://docs.google.com/gview?url=https://cavlect.files.wordpress.com/2012/08/ora-astrala-a-omenirii-de-academician-teodor-ardelean.pdf&embedded=true

Comentariu pe marginea unuia din Principiile umanismului secular

Am avut recent parte de câteva comentarii din partea cuiva care folosește nick-ul „Bonobo”. Printre altele, a lăsat un comentariu la pagina „Principii ale umanismului secular”. Paginile respective, spre deosebire de articolele/intrările de blog, le-am publicat cu intenția de a exista ca atare, ca materiale documentare; nu ca discuții. Am uitat însă să dezactivez comentariile la unele dintre pagini printre care și cea menționată. Am rezolvat acum problema, dar, pentru a nu șterge pur și simplu comentariile, și pentru că Bonobo și-a anunțat intenția de a „continua discuția”, redau în continuare comentariul lui și răspunsul meu.

Comentariul lui Bonobo:

la nr.1 ((Credem în aplicarea raţiunii şi ştiinţei la înţelegerea universului şi la rezolvarea problemelor umane.)) sunt de acord

2.Deplângem eforturile de a denigra inteligenţa omului, de a încerca explicarea lumii în termeni de supranatural, şi de a căuta o mântuire/salvare care să vină de altundeva.

asta e tare !
ateii care cred ca se trag din amoebe se cred mai destepti decat teistii care cred ca se trag dintr-o super-Inteligenta .

a denigra inteligenţa omului

ce sa mai denigrezi la inteligenta umana care e rezultatul unui microb si ala saracu aparut intamplator ? poti s-o denigrezi mai mult decat o fac ateii? nu e nici o valoare in ceva aparut intamplator ,dar exista o valoare foarte mare in ceva creat cu scop precis de o Inteligenta superioara.

cool!punctul asta din principii e impotriva ateismului .

nu mai am timp dar le putem discuta pe toate altadata.

Răspunsul meu:

Hm. Nu prevăzusem să las active comentariile la pagini, doar la blog. În fine, o să mă ocup altă dată de asta…

Știi ce te rog? Să nu începi cu rahaturi creaționiste înainte să vezi EXACT ce înseamnă și ce spune teoria evoluției. Am avut parte de destui trolli ignoranți până acum, iar pragul meu de toleranță la inepții e destul de jos. Dacă vrei discuție, străduiește-te te rog să fie o discuție, nu o înșiruire de invenții à la Banana Man Ray Comfort despre TE.

Acel „altă dată” de care pomeneam este acum, pentru că am nițel timp. Așa că voi continua cu câteva adăugiri:

E oarecum ironic că cineva care afirmă că-i de acord cu primul punct din Principii ((ref:1)), continuă cu aceeași grămadă de nonsensuri cu care ne-au obișnuit de foarte mult timp fundamentaliștii care-și bazează filozofia de viață pe negarea rolului și contribuției rațiunii și științei la înțelegerea universului și rezolvarea problemelor.

Chiar dacă inteligența umană ar fi rezultatul întâmplării sau al unui microb (idee care, dealtfel, trăiește numai în mintea creaționiștilor și altor specimene ignorante de Homo sapiens), n-ar însemna că inteligența este altceva decât ceea ce este și funcționează altcumva decât funcționează: o proprietate emergentă a materiei, cu funcționare imperfectă.

Denigrare a inteligenței umane, Bonobo? Vrei exemple? Debitarea de fantezii brodate pe marginea unui concept de care ai auzit doar vorbindu-se dar nu știi ce este (teoria evoluției, în instanța de față), este o denigrare a inteligenței umane. Refuzul de a accepta fapte și date concrete pe baza unor scrieri confuze și autocontradictorii din vechime este o denigrare a inteligenței umane. Ideea „există o valoare foarte mare [?] în ceva creat cu scop precis de o Inteligență superioară” este o denigrare a inteligenței umane. (Care-i „valoarea foarte mare” a, să zicem, malariei, uraganelor și stricninei? Și ce mama dracului înțelegi prin „valoare”? Ori te pomeni că e doar așa, un cuvânt-jolly pe care-l folosești ori de câte ori ai vreun lapsus linguae?)

Aproape tot ce-ai comentat până acum pe blogul ăsta este o formă de denigrare a inteligenței umane. Fiecare contradicție, răstălmăcire și neadevăr pe care le-ai debitat sunt forme de denigrare a inteligenței umane. Și, totodată, exemple perfecte pentru cât de defectuoasă poate deveni funcționarea numitei inteligențe când dogma se substituie rațiunii.

Alfa

Bloggingul e pe cale de a deveni o pandemie –dacă nu a devenit deja între timp. Şi, ca orice epidemie care se respectă, e o boală extrem de contagioasă. I-am rezistat un timp, dar nu pe de-a-ntregul. Nu am avut un blog al meu, dar mi-am petrecut destul timp, prea mult chiar, pe blogurile altora. Poate aş fi continuat aşa, dar mi s-a mai întâmplat să vreau să spun câte ceva care nu-şi găsea locul ca replică prin alte părţi… şi soluţia cea mai bună este să o fac pe blogul meu.

De ce Hic sunt leones?

HIC SVNT LEONES ET DRACONES este textul care figura în petele albe de pe hărţile romane. Marca terra incognita, zona necunoscută, pentru a avertiza asupra pericolelor care pot exista acolo (leii). Şi mai era şi locul imaginarului (dragonii), unde erau înghesuite toate plăsmuirile. Este locul unde trăiau leii, panterele şi canibalii, dar şi oamenii fără cap şi grifonii, unde îşi aveau sălaşul spiritele şi zeii.

Şi din păcate mai avem, în ziua de azi, multe locuri care trebui marcate cu „hic sunt leones et dracones”. Şi pe hărţi şi, mai ales, în mintea oamenilor. Pete întunecate de ură şi intoleranţă, golite de raţiune, mânjite de refuzul de a raţiona şi spoite cu superstiţie.