Category Archives: Pamflet

Catedrala Mânturii Neamului, cea finanțată din donațiile credincioșilor

Dragii moșului, nu vă luați după articole mincinoase și manipulatoare ca cel abia apărut pe Realitatea.net sub titlul „Patriarhia cere MAI MULŢI BANI de la stat pentru Catedrala Mânturii Neamului”! Iată, din travestiul de articol aflăm că:

În cei doi ani de când au început lucrările de construcție [la Catedrala Mântuirii Neamului], Patriarhia a investit aproximativ 50 de milioane de euro. Autoritățile locale și centrale au sprijinit biserica, anul trecut, cu aproape opt milioane și jumătate de euro. Mai mult de jumătate din această sumă, peste 4,2 milioane de euro, a fost alocată de Guvern. Primăria Generală a contribuit și ea cu 2 milioane de euro. Însă fondurile colectate nu sunt suficiente.

Având în vedere faptul că suntem într-o perioadă de criză economică, donațiile de la credincioșii și clericii din românia [sic] și din străinătate nu mai sunt la nivelul celor din anul 2011. Atât autoritățile centrale, cât și cele locale trebuie să susțină financiar construirea catedralei mântuirii neamului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

și că:

Pentru a duce la bun-sfârșit Catedrala Neamului, Patriarhia Română estimează că ar mai fi nevoie de cel puțin 50 de milioane de euro.

Chiar vă închipuiți că poate fi adevărat așa ceva? Chiar credeți că Patriarhia face ca câinele care-și mănâncă propria vomă, revenind cu seninătate asupra asigurărilor pe care ni le-a dat în trecut? Arătându-se îndreptățit scandalizată de „[nedemna] încercarea de manipulare a opiniei publice de către ASUR, care […] afirmă în mod tendențios că, viitoarea Catedrală patriarhală «va fi construită cu bani care ar urma să provină, într-o proporție semnificativă, de la bugetul de Stat…»”, cu 2-3 ani în urmă (la începutul lui septembrie 2010, mai exact) ne asigura emfatic că:

[F]ondurile necesare [pentru Construirea Catedralei Mântuirii neamului] vor fi obținute printr-o linie de creditare de la una sau mai multe bănci. Creditul […] va fi rambursat din donațiile credincioșilor ortodocși români din țară și străinătate.

Avem, evident, de-a face cu o nouă manipulare a opiniei publice, instrumentată de către tot soiul de răuvoitori! Cuvântul Patriarhiei că Catedrala va fi construită cu fonduri provenite din împrumuturi ce urmează a fi rambursate din donații este tot ce ne trebuie ca să știm că afirmațiile de mai sus, că ar fi primit aproape 8,5 milioane de euro în cursul unui singur an și că pe viitor așteaptă finanțări și mai substanțiale din partea statului, nu sunt decât, ei bine, alte încercări de manipulare a opiniei publice prin afirmații tendențioase!

Repetați după mine: Fondurile necesare pentru Construirea Catedralei Mântuirii neamului vor fi obținute printr-o linie de creditare și vor fi rambursate din donațiile credincioșilor ortodocși români din țară și străinătate. Amen. (Da capo.)

 

Uitasem: Un sondaj

Articolul de pe Realitatea.net este însoțit de un sondaj în care cititorii sunt întrebați: „Sunteți de acord ca statul să dea mai mulți bani pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului?” Votați cu încredere. Sunt încredințat că veți alege opțiunea corectă. Să le arătăm noi răuvoitorilor, să se învețe minte!

BOR ne oferă soluția pentru „dependența” de pornografie

Pornografia este o mare problemă, știați asta? Pardon, „o problemă mondială”. Iar „dependența” de pornografie un pericol, „maladia secolului XXI”! Sau invers, pornografia maladia secolului și dependența de porn o problemă mondială. Ceva de genu’ ăsta…

Ah, nu știați încă? Aflați acum. Cine vrea să cunoască detaliile exacte, poa’ să meargă pe situl Ziarului Lumina (nu, nu pun linkul), de unde-am cules știrea ((De fapt, mi-a aterizat pe fluxul RSS al ziarului. Mai arunc câte-un ochi pe el când îmi scade tensiunea prea mult – remediu excelent, cu efect instantaneu și garantat, nu ca vinul roșu, cafeaua și chimicalele inventate de Big Pharma, la ordinul Conspirației Mondiale Masono-Sionisto-Reptiliene, cu scopul de a ne extermina!)) despre conferința ținută miercuri, 9 februarie a.c. (ah, am pus totuși linkul) la Sibiu, taman pe tema asta. Participanții la conferință care, cum se îmtâmplă la mai orice conferință, au fără îndoială o vastă și bogată experiență în domeniul abordat au fost, după cum aflăm:

Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, conf. dr. Ciprian Streza de la facultatea amintită, Ciprian Onica, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR), filiala Sibiu, studenţi, liceeni, tinere cadre didactice din învăţământul sibian, precum şi alte cadre didactice de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Organizarea conferinţei s-a datorat parteneriatului dintre ASCOR Sibiu, Mitropolia Ardealului, facultatea sibiană amintită şi Asociaţia „Familia noastră”.

(Ce naiba, în România toate ONG-urile cu „familie” în denumire sunt din astea, ortodoxoide?)

Oh, lume selectă și bine intenționată, care și-a suflecat poalele ca să facă „prezentarea sistematică şi bazată pe studii necunoscute opiniei publice din cauza dezinteresului mass-media, a pericolelor fizice şi psihice pe care le are consumul de pornografie”! E de bine, nu? Cineva se mai ocupă și de pericolele reale care ne pasc – spre deosebire de cele imaginare, ca pandemii și alte boli, cutremure, corupție, inundații, șarlatani cu diplomă lăsați de capul lor să se joace de-a doctorii și alte forme de criminalitate etc.

Uite, o noutate am aflat-o deja: mass-media conspiră pentru a ține ascunse pericolele consumului de pornografie. Știți voi – violuri, pedofilie și păr în palmă! Probabil era vorba de mass-media din alte țări, că pe la noi abundă tot felul știri pe marginea basmelor apocaliptice ale unora sau maniilor puritano- cristo-fasciste ale altora.

Dar, din fericire, biserica și bisericoizii sunt pe baricade și vor lupta până la ultima suflare și la ultima picătură de sudoare, sânge și alte fluide corporale, pentru a păstra puritatea minților și ochilor noștri neîntinată de demonul pornografiei. De a ne apăra, în cuvintele fițuicii sus-numite, de „efectele fizice și psihice devastatoare pe care le are consumul de pornografie”. Despre acestea ar fi ținut o prelegere „oaspetele de seamă” (de ce naiba se simt datori redactorii ăștia bisericoși să folosească tot felul de formulări arhaico-ridicole?), un ilustru necunoscut pe nume Virgiliu Gheorghe.

Stop. Google time.

Autorul unei serii de carti despre efectele televiziunii asupra mintii umane:

  • Efectele televiziunii asupra mintii umane
  • Efectele micului ecran asupra mintii copilului
  • Stiinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a tele-viziunii

Conferinţe

  • Manipularea magica si pericolul pornografiei
  • Formatarea si programarea creierului uman prin televizor
  • Efectele televiziunii şi ale internetului asupra sănătăţii mentale

Ah. Misticul suferind de conspiraționită, de se dă biofizician ((A nu se confunda Virgiliu Gheorghe, teolog prezentat ca biofizician pe unele bloguri ortodoxoide, cu Zeno Virgil Gheorghe (Simon) – chimist și biofizician, fost profesor de chimie fizică și biofizică la Universitatea de Vest și UMF Timișoara, fost director al Institutului de Chimie Timișoara și membru corespondent al Academiei Române și al Academiei de Științe Medicale din România din 1997, respectiv 1994.)),  delirează despre tot felul de pericole imaginare până face spume la gură (metaforic vorbind, bineînțeles) și e luat foarte în serios pe diverse situri ortodoxoido-conspiraționiste. De aia-mi părea cunoscut numele… l-a luat în răspăr și TLP în articolele Savanţi fantomă ai româniei – Expertul anti-porno (din 27 noiembrie 2010) și Poporul Român – Popor Superstiţios XII – Radio România (din 26 noiembrie 2010).

Resume.

Aflăm că ilustrul necunoscut oaspetele de seamă ar fi prezentat, fără îndoială din străfundurile imaginației sale sixsixsixiste, tot felul de numere date ca reprezentând consecințele consumului de pornografie în America, prefațate cu introducerea:

Sunt mii de articole, studii şi cărţi dedicate acestui subiect. Există acolo mii de psihoterapeuţi şi costă enorm această terapie.

Și ce dacă sunt? Sunt și mii de articole și cărți dedicate ufologiei și mii de așa-ziși psihoterapeuți (kilu’ de diplome îl au, le lipsește altceva!) care tratează zecile de mii de presupuși răpiți de extratereștri. Sunt mii de articole și cărți dedicate astrologiei, chiro- și cartomanției, homeopatiei și restului de travestiuri cu pretenții de știință. Sunt mii de articole și cărți care și în ziua de azi propagă ideea primitivă și naivă că universul ar avea 6-10.000 de ani vechime – o întreagă industrie e dedicată răspândirii acestei superstiții. Aceeași industrie care face în bloc opoziție împotriva a orice înseamnă sex (sau reprezentare a acestuia; sau chiar discuție despre) înafara unei relații monogame eterne, consfințite ca atare de-un popă – cu poziții, circumstanțe și frecvență strict în conformitate cu părerea aceluiași popă.

Dar poate, știu și eu… bat câmpii? Poate că ilustrul necunoscut oaspetele de seamă a prezentat fenomenul, dincolo de numere inventate, dintr-o perspectivă mai ancorată în realitate:

Pornografia acţionează la fel ca heroina sau cocaina, producând dopamina, un neurotransmiţător care ajută la comunicarea dintre neuroni şi este implicat în toată activitatea umană pentru că mediază procesul de atenţie. În momentul în care te gândeşti la ceva, creşte nivelul dopaminei dacă te interesează şi scade dacă nu te interesează. Dopamina controlează comportamentul, atenţia. Atunci când omul vede un chip dezbrăcat, creşte valul dopaminei„, a spus Virgiliu Gheorghe.

(Ce mama dracu e aia „chip dezbrăcat”? Și cum faci să nu-l vezi? Ubli cu ochii închiși? Obligi pe toți să poarte mască oriunde se duc? A naibii pudibonderie cu eufemisme inventate pentru cuvintele cele mai banale și folosite!)

Pornografia e la fel ca heroina sau cocaina? Ce-mi plac metaforele astea împinse până-n pânzele albe! Dincolo de microscopicele obiecții că heroina și cocaina au efecte oarecum antagonice și mecanisme de acțiune diferite, și că dopamina împreună cu receptorii îs altă mâncare de pește, și că comparația este simplificată, forțată, greșită și ineptă într-o grămadă de feluri și așa mai departe… Care-i ideea?

Că orice îți reține atenția (sau te interesează; sau îți face plăcere) este un drog? De unde vine ideea asta imbecilă?

De unde ideea imbecilă că orice faci din proprie inițiativă, indiferent cât de rar sau de des (cu condiția s-o faci în mod repetat), înseamnă dependență? De unde ideea și mai imbecilă că dependența definită atât de imbecil este automat dăunătoare? Fucking slippery slope!

Dacă e s-o luăm după criteriile astea, suntem toți într-un pericol mortal, în fiecare secundă de trezie a vieții noastre. Toți avem chestii care ne interesează și ne plac, pe care le facem des (cel puțin o dată pe lună, ha-ha!) pe care le căutăm și cărora le simțim lipsa. Punem în aceeași categorie cu dependența de heroină și cititul cărților și ziarelor, ascultatul muzicii, mersul la film/club/bar/discotecă, vorbitul la telefon sau pe chat/messenger, jucatul de cărți/șah/biliard/FPS/MMRPG, joggingul, plimbatul câinelui, rosul unghiilor și scobitul în nas?

Soluția oferită de BOR

Buuun. Acum, după ce am stabilit că pornografia este pericolul major pentru societatea civilă, stabilitatea familiilor și securitatea statului, să vedem ce soluție inovativă și genială a găsit BOR. (Trebuie să fie inovativă și genială, altfel s-ar fi gândit deja altcineva la ea în miile de ani de când există pornografia!)

În intervenţia din timpul conferinţei, IPS Mitropolit Laurenţiu a amintit de canalele de televiziune şi radio, precum şi de publicaţiile Patriarhiei Române ca o alternativă la internet şi la programele periculoase pentru copii şi tineri.

Ha? Am văzut bine? Canalele TV și radio ale BOR ca alternativă la internet și „programele periculoase pentru tineri”. Poate-o fi o greșeală de culegere a cui a trântit textul pe pagina web. Să vedem mai departe:

„Există o strategie a Bisericii. Am luat atitudine şi discutăm mereu şi în Sfântul Sinod. Avem mijloacele noastre mass-media. În momentul în care avem un program de televiziune care este o alternativă la celelalte canale, problema se poate rezolva. Există canalul TV Trinitas unde se transmit slujbe şi programe folositoare pentru suflet”, a spus IPS Laurenţiu.

Ah, nu era o greșeală. Este chiar o strategie a Bisericii.

Fenomenală idee! Hip, hip, ura! (De 3 ori!)

Pentru a rezolva problema imaginară a pornografiei, cea mai bună soluție găsită de cele mai luminate minți ale ortodoxiei bisericești și laice din România a fost să… declare că problema e rezolvată (sau, mă rog, „se poate rezolva”) pentru că biserica are un canal TV.

Stau și mă întreb așa, într-o doară: Ăstora chiar nu le-a trecut prin cap că pe canalul lor se uită cine are chef să se uite? Adică, na – cam cum stă treaba cu orice canal TV. Americanii de care tot pomenea, zice-se, ilustrul necunoscut oaspetele de seamă au mii de canale TV și posturi de radio religioase, iar rezultatul este exact acela la care s-ar aștepta orice om întreg la minte: se uită la ele cine are chef să se uite.

Oh, dar nu! În universul paralel în care trăiesc pomenitele luminate minți (univers care nu are, după cum știm, nicio legătură cu ăsta de-aci), lucrurile stau altfel. Cine are chef de-un film erotic sau porno bineînțeles că telecomandește (telecomandează? telecomandă?) pe Trinitas TV să vadă un moș bărbos îmbrăcat ca boierii fanarioți vorbind într-o doară despre… ceva.  Cum să n-o facă, doar… „există alternativa asta”. La fel, bineînțeles, pentru posturi de radio, ziare și situri internet; și pentru orice tip de conținut, nu doar porn. Toți facem așa, nu? Doar „există alternativa asta”!

Uite, eu mai aseară am făcut așa. De… sâmbătă seara… singur și gripat… nu prea mi se arăta să ies, așa că frecat menta pe-aci. Am terminat o bucată de text ce-o aveam în lucru (deși mai putea să aștepte pentru că am deadline abia miercuri) și după aia mi-am zis să-mi spăl nițel ochii cu oarece pornache cu starurile preferate. Dar, pentru că „există alternativa asta”, nu-i așa?, am intrat întâi pe Youtube (nu prind Trinitas aici) și m-am uitat la toate filmele cu Justin Pârvu, apoi am citit un pic din Biblie…

Și uite așa am îndepărtat aseară de mine demonul pornografiei (și p-ălalalt, al dopaminei) și m-am sustras pentru încă o zi celui mai mare pericol care ne paște în secolul XXI. Sau boală. Sau ce-o fi.

Serios! Pe cuvânt de pionier.

Previziuni pentru 2009

Mai o zi, două, şi se sfârşeşte şi anul ăsta. Şi, ca la orice cumpănă de ani, sunt la modă bilanţurile pentru anul ce-a trecut şi planurile pentru cel ce stă să înceapă. Şi-ar mai fi ceva…

Ah, da! Previziunile! Sunt la modă şi previziunile pentru anul ce urmează – mai ales când cele pentru cel ce-a trecut au nimerit ca nuca-n perete (e.g., au cam rămas cu buza umflată ăia de aşteptau găuri negre sub Geneva şi quasari în Pacific din cauza ciclotronului proaspăt pus în funcţine de CERN). Şi, evident, oricine se respectă este dator să-şi aducă contribuţia, după posibilităţi şi cunoştinţe.

Celebrele prezicătoare şi vindecătoare Eftimia, Gavrila, Omida, Aurora (ş.a.m.d. ad infinitum) s-au pregătit din timp cu anunţuri pline de cărţi de tarot (ba deschise, ba închise, când drepte, când întoarse), extrageri loto de Hg, tratamente cu H2O vie (nu, stai, ăştia-s firmă serioasă, producători de apă distilată la 1 €/L) numai bune pentru ăi de cred că tot ce zboară se mănâncă… Mă rog, prietena virtuală Alexandra şi amicul la fel de virtual TLP tratează mai detaliat problema…

Dar nu pot să nu-mi aduc şi eu contribuţia. Cu o prezicere detaliată şi folositoare, se înţelege.

Pentru că nu am cunoştinţe suficient de solide de astrologie, numerologie, spiritodialogărie, cartomanţie, chiromanţie, alte –manţii şi, chiar de le-aş avea, îmi lipseşte timpul pentru întocmirea unei lucrări echilibrate şi suficient de detaliate şi precise, lucrul cel mai bun pe care-l pot face este să apelez la un vechi învăţat care cultiva înaltele arte ale ştiinţelor divinatorii în general şi ale astrologiei în special, care este o autoritate incontestabilă şi un punct de referinţă pentru cultura întregii lumi, nu doar a Franciei sale natale.

Nostradamus? Nu, prea se încaieră lumea pe delirurile lui în patru versuri bucata!

Îi dau cuvântul magistrului Alcofrybas Nasier:


Pantagruelica prezicere

Sigură, adevărată şi fără greş pentru anul veşnic. Proaspăt întocmită spre folosul şi sfătuirea oamenilor aiuriţi şi uituci de către magistrul Alcofrybas Nasier, paharnicul pomenitului Pantagruel

Cititorului binevoitor Salut şi Pace întru Iisus Christos,

Considerând infinitele abuzuri perpetuate din cauza unei grămezi de Preziceri false, făcute la umbra paharului de vin, v-am calculat acum una, cea mai sigură şi mai adevărată, după cum experienţa vă va arăta.

Pentru că, cum fără umbră de îndoială spune Profetul Rege [David] în Psalmul său închinat Domnului, „Îi pierzi pe toţi cei care spun minciuni„, nu este păcat uşor minciuna cu bună ştiinţă şi abuzarea de bieţii oameni curioşi să afle noutăţile. Cum dintotdeauna au fost Francii, aşa cum a scris Caesar în Comentariile sale şi Jean de Gravot în Mitologii Galice, aşa vedem şi acum în Franţa că prima întrebare pusă proaspăt sosiţilor este „Care-s noutăţile? Ştiţi ceva nou? Ci ce mai spune? Numele cui mai răsună prin lume?”.

Şi atât sunt de curioşi că adesea se supără pe cei care vin din străinătate fără să aducă noutăţi şi-i numesc măgari şi idioţi.

Şi cum pe cât sunt de nerăbdători să ceară noutăţi,  pe atât sunt gata să creadă tot ce li se spune, n-ar trebui oare să punem la intrarea în Regat oameni demni de încredere a căror singură treabă să fie cercetarea noutăţilor aduse şi să ştie dacă sunt adevărate?

Cu siguranţă. Aşa a făcut şi bunul meu stăpân Pantagruel în toată ţara Utopiei şi Dipsodiei. Şi atât de bine i-a ieşit şi atât a prosperat pământul lui că acum atâta le pridideşte băutura că vor trebui s-o deşarte în ţărână de nu le vin de aiurea întăriri de băutori şi buni petrecăreţi.

Dorind deci să satisfac curiozitatea tuturor bunilor însoţitori, am cercetat cărţile Cerurilor, am calculat pătratele Lunii, am pus laolaltă tot ce-au cugetat vreodată toţi astrofilii, hypernefeliştii, Anemofilacii, Uranopeţii şi Ombroforii şi am conferenţiat cu Empedocle, care se recomandă bunei voastre graţii. Cu toate că am întocmit un număr mic de capitole, vă asigur că am scris doar ce gândesc şi că nimic nu este mai adevărat decât ce urmează să citiţi acum. Ce se va spune va fi întors pe faţă şi pe dos şi trecut prin ciur şi dârmon şi în fapt se va făptui, un prin întâmplare.

De un lucru să fiţi preveniţi. Dacă nu veţi crede totul întocmai îmi jucaţi o festă urâtă pentru care aici sau aiurea o să fiţi pedepsiţi fără milă.  Şfichiurile din vână de bou bătrân nu vor fi economisite pe umerele voastre: puteţi să hăpăiţi după aer ca scoicile cât o să vreţi. Căci abia va ajunge de încălzire, ca să spunem aşa, dacă fochistul nu se-adoarme.

Aşadar, ştergeţi-vă la nas voi copii mucioşi; şi voi căscaţi bătrâni deschideţi bine urechile, potriviţi-vă ocheţii şi cântăriţi bine cuvintele Sanctuarului [Divinei Butelci?].

Despre guvernele şi guvernanţii acestui an

Orice v-ar spune ăşti nebuni de astrologi de la Louvain, Nürnberg, Turingia sau Lyon, să nu credeţi că anul ăsta va fi alt guvernator universal al lumii decât Dumnezeu creatorul, care prin cuvântul său divin totul regulează şi dispune, prin care sunt toate lucrurile în natura, proprietatea şi condiţia lor şi fără întreţinere şi prin bună voia căruia toate lucrurile o să ajungă pulbere aşa cum prin bună voia lui au fost făcute în fiinţa lor.

Pentru că de la el vine, în el este şi prin el este şi se face fiece fiinţă şi fiece lucru: toată viaţa şi mişcarea, cum spune vocea evanghelică monseniorul sfânt Paul, Ro. XI. Deci guvernatorul acestui an şi tuturor celorlalţi, după hotărârea noastră adevărată, va fi dumenezeu atotputernicul. Şi nici Saturn, nici Marte, nici Jupiter, nici altă planetă, şi hotărât nu îngerii, nici oamenii, nici sfinţii, nici diavolii n-or să aibă virtute, eficacitate, putinţă sau vreo influenţă dacă Dumnezeu nu le-o dă după bunul lui plac.

Cum spune Avicena cauzele secunde nu au influenţă nici vreo acţiune dacă cauzele primare nu acţionează: nu spune el adevărul,  drăguţul de el?

Despre eclipsele acestui an

Anul acesta or să fie atâtea eclipse de Soare şi de Lună încât mi-e teamă (şi nu pe nedrept) că pungile noastre or să pătimească foamete şi simţurile noastre tulburare. Saturn va fi retrograd. Venus merge direct. Mercur e inconstant. Şi o grămadă de alte planete n-o să meargă după pofta voastră.

Drept pentru care anul acesta pe mâncăcioşilor o să le ardă buzunarele, slăbănogilor mai puţin, tabureţii se vor urca pe bănci, frigările pe cazane şi bonetele pe pălărie, pernele o să stea la piciorul patului, ouăle o să le atârne multora din cauza jiletcii, purecii o să fie în cea mai mare parte negri, slănina va fugi de mazăre în post: burta o să meargă înainte, fundul o să se aşeze primul, nu se va găsi leac pentru maţele Regelui, zarul n-o să cadă după pofta noastră, ades o să chemăm norocul şi n-are să vină, dobitoacele vor glăsui mai peste tot.

Jumate din lume o să se travestească ca să păcălească jumatea cealaltă şi vor umbla pe străzi ca nebunii, cum nu se vede aşa hărmălaie în natură. Şi o să se facă anul ăsta o grămadă de vorbe aiurea de Priscianul grămăticul nu le ţine în frâu.

Dacă dumnezeu nu ne ajută o să ne meargă prost treburile noastre sau dacă, din contră, e de partea noatră nimic nu poate să ne abată, cum zice astrologul ceresc, care se face auzit până în cer, Ro.VII:C Si deus pro nobis, quis contra nos? Pe sufletul meu, nemo domine, că e prea bun şi prea puternic. Binecuvântaţi-i numele, pentru asemenea.

Despre bolile acestui an

Anul acesta orbii n-au să vază decât foarte puţin, surzii o să auză destul de prost, muţii n-au să vorbească defel; bogaţilor le va merge mai bine decât săracilor şi sănătoşilor decât betegilor.

Mulţi miei, viţei, purcei, fazani, claponi şi canari au să moară, dar printre cămile şi maimuţe n-are să fie aşa mare măcel.

Bătrâneţea n-are să aibă leac anul ăsta din cauza anilor trecuţi.

Cei cu boală de piept o să aibă durere în coaste, cine are febra fânului n-o să iasă prea mult pe câmp, gripele o să dea dureri de cap şi moliciune de picioare. Bolile de ochi au să fie dăunătoare vederii, Gasconii o să caşte urechile şi mai puţin decât le stă în obicei.

Şi o să domnească prin toate locurile o boală îngrozitoare şi înfricoşătoare, rea, neplăcută, urâcioasă, perversă şi înspăimântătoare, care o să ia lumea pe nepusă masă, aşa încât mulţi nu vor şti pe unde să scoată cămaşa şi ades o să îndruge verzi şi uscate căutând şi promiţând piatra filozofală, cornul abundenţei şi elixirul de viaţă lungă. Tremur de groază doar când mă gândesc la ea pentru că, vă spun, e contagioasă şi numele ei e lipsa-de-bani.

Şi în aşteptarea cometei ce-a trecut anul trecut şi a lui Saturn retrograd, în spitale o să moară mulţi plini de răni şi de dureri. La multe morţi o să ducă şi încăierările între mâţe şi şoareci, între câini şi iepuri, între ulii şi pui, între călugări şi ouă.

Despre fructe şi roadele pământului

Găsit-am prin calculele lui Albumasar, în cartea Marii Conjucţii şi aiurea, că anul ăsta o să fie bogat şi cu folos pentru cei ce vor avea cu ce.

Dar hameiul din Picardia are să se teamă un pic de brumă şi ovăzul are să facă mare bine cailor; n-are să fie mai multă slănină decât porci din cauza Peştilor în ascendent, o să fie un an grozav pentru tolba vânătorilor.

Mercur e un pic ameninţător, dar cu toate astea nu din cale-afară.

De grâne, vinuri, fructe şi legume nu s-a văzut încă nicicând atâta bogăţie de rugile săracilor au să fie ascultate.

Despre starea unora dintre oameni

Cea mai mare nebunie pe lumea asta e să crezi că există stele pentru Regi, Papi şi mari seniori mai degrabă decât pentru săraci şi suferinzi, de parcă s-au făcut stele noi de pe vremea potopului sau lui Romulus sau Faraonilor încoace ori de câte ori s-au făcut regi noi; după cum ne-au spus şi Triboulet şi Cailhette, care sunt fără greş oameni de înaltă cunoaştere şi mare renume. Şi prin călătoria pe arca lui Noe, zisul Triboulet se trage din spiţa Regilor Castiliei şi Cailhette e din sângele lui Priam, dar toată această greşeală purcede doar din lipsă de adevărată credinţă catolică.

Luând deci de sigur că astrelor pe pasă la fel de puţin de Regi ca de golani şi de bogaţi ca de  cerşetori, o să las altor nebuni prezicători grija de a vorbi de regi şi bogătaşi, iar eu o să vorbesc de oamenii de umilă stare.

În primul rând cei sub influenţa lui Saturn, oameni fără bani, geloşi, visători necugetaţi, cămătari, uzurpatori, coate-goale, târâie-brâu, linge-blide, sporovăitori de verzi şi uscate, vorbăreţi în dodii, oameni morocănoşi şi melancolici, n-or să aibă anul ăsta tot ce-şi doresc, o să se strofoace să inventeze focul şi roata, n-o să dea slănina la câini şi ades o să se scarpine unde nu-i mănâncă.

[Cei] Sub [influenţa lui] Jupiter, făţarnici, ipocriţi, strângători de rămăşiţe, prescurtători, scribi, copişti, scriitori de bule, numărători, sămădăi, sâcâitori, îndărătnici, călugări, ermiţi, închinători, papistaşi, foşnitori de hârţoage, slujbaşi de grefă, vânzători de indulgenţe, paternosteri, scrijelitori de pergament, notari, portărei, promotori, le va merge după cum au arginţi. Şi atâta lume o să moară prin mai toate parohiile că n-o să se mai ştie ce face cu cele rămase de pe urma lor şi mulţi o să primească de două, de trei, de patru şi de mai multe ori. Făţărnicia o să-şi piardă din vechea căutare, că multă lume a luat-o razna şi nu mai e nebună ca înainte, cum Abenragel ne asigură.

[Cei] Sub [influenţa lui] Marte, cum sunt călăii, ucigaşii, aventurierii, căprarii, portăreii, slujbaşii gărzii, smulgătorii de măsele, scopitorii, măcelarii, falsarii, doctorii şarlatani, făcătorii de zodii, ticăloşii şi nelegiuiţii, vânzătorii de amnare, aprinzătorii, coşarii, mercenarii, cărbunarii, alchimiştii, precupeţii, covacii, cârnăţarii, vânzătorii de gablonţuri, păzitorii de biserici, lanternarii şi cazangiii, o să nimerească bine de câteva ori anul ăsta, dar câte unii din ei o s-o ia pe cocoaşă. Unul dintre susnumiţii va fi făcut episcop de ogor, să dea trecătorilor binecuvântarea cu picioarele.

[Cei supuşi] Soarelui ca băutorii, aerisitorii de gâtleje, puitorii burţii la cale, berarii, băgătorii pe sub nas, cărăuşii, cosaşii, ţiglarii, hamalii, ambalagiii, oierii, văcarii, porcarii, păsărarii, grădinarii, hangiii, arendaşii, pomanagiii de bolniţă, cartoforii, curăţători de scufii, umplutorii de şei, strângătorii de zdrenţe, scrâşnitorii din măsele,  papălapţii, în genere toţi care poartă cămaşa înnodată pe dos – o să fie zdraveni şi veseli şi n-o să-i doară dinţii la ospeţele de nuntă.

[Cei supuşi] Venerei, cum ar fi cocotele, peştii, codoaşele, sodomiţii, sifiliticii, cei cu şancru, exaltaţii, cameristele de lupanar, lenoşii, numele de femei care se termină în -iţă şi -easă ca croitoreasă, avocăteasă, hangiţă lenjereasă, zdrenţăreasă, o să aibă anul ăsta bun renume dar Soarele care intră în Cancer şi alte semne le spune să aibă grijă să nu se procopsească cu verolă, şancru, sculament, bube ruşinoase şi altele. Maicile cu greu vor rămâne grele fără penetraţiune bărbătească şi doar puţine fecioare o să poată să alăpteze.

[Cei supuşi] lui Mercur, ca trişorii, amăgitorii, măsluitorii, vânzătorii de panacee, hoţii, tăinuitorii, vântură-lume, magiştrii în arte, decretişti, spărgători, hoţi de buzunare, jongleri, descântători, poeţi, stâlcitori de latină, făcători de minuni, plastografi, cartofori, lupi-de-mare, o să se facă a fi mai fericiţi decât ades o să fie în fapt, o să râdă ades fără să aibă de ce şi o să aibă tragere spre bancrută de s-or afla cu mai mulţi arginţi în pungă decât le sunt de folos.

[Cei supuşi influenţei] Lunii, ca hăitaşii, gonacii, vânătorii, şoimari, poştaşi, neguţători de sare, lunatici, nebuni, descreieraţi, neghiobi, ciudaţi, lachei, mateloţi, călăraşi de grajd, abia de-or găsi răgaz de odihnă anul ăsta. Totdodat n-o să se aducă atâtea ofrande sfântului Hiaccho ca în [anul] 524. O să fie mare bogăţie de pelerini în munţii din Savoia şi Auvergne; dar Săgetătorul e ameninţător pentru copitele catârilor lor.

Despre cele patru anotimpuri şi mai întâi despre primăvară

În tot anul acesta n-are să fie decât o Lună, şi nici aia n-are să fie nouă, să fiţi încredinţaţi voi cei care nu credeţi în dumnezeu şi nu-i ţineţi cuvântul, laolaltă cu ce-i ce-o fac. Da’ mai mergeţi de vă spânzuraţi, n-o să fie altă lună decât cea pe care dumnezeu a creat-o la facerea lumii şi care ca urmare a pomenitului său cuvânt e pusă pe firmament ca să lumineze şi să călăuzească oamenii noaptea. Nu vreau să spun prin asta că nu va arăta oamenilor scădere sau creştere a luminii sale, după cum se  va apropia sau depărta de Soare.

Dar de ce? Pentru că deoarece ş.a.m.d.

Şi nu-i nevoie să vă rugaţi la dumnezeu să n-o mănânce lupii pentru că n-au să se atingă de ea anul ăsta. Vă spun eu.

Că tot veni vorba: anotimpul ăsta o să vedeţi cu jumate mai multe flori decât în toate celelalte trei puse laolaltă. Şi nu o să fie socotit nesocotit cel ce-şi va face acum provizii de bani mai degrabă decât de cântări pentru tot restul anului.

Zgripţorii şi căpcăunii din munţii Savoiei, din Dauphiné şi Hyperboreea, unde sunt zăpezile veşnice, n-au să aibă defel parte de ăst anotimp, după părerea lui Avicena, care ne spune că primăvara vine atunci când munţii se scutură de zăpadă. Daţi-mi crezare mie, purtător al veştii.

Pe vremea mea se socotea primăvară de când soarele intra în primul grad în Berbec. Dacă acum se socoteşte altminteri, nu pot decât să înfierez astfel de credinţă. Pe drept cuvânt.

Despre vară

În vară nu ştiu ce vânt va bate, dar ştiu bine că ar trebui să fie cald şi să adie un vânticel răcoros.

Dacă totuşi altfel a fi, pentru atât să nu-i căutăm pricină lui Dumnezeu. Că el e mai înţelept ca noi. Şi ştie mult mai bine decât noi ce ne trebuieşte, pe onoarea mea vă spun. Orice-ar fi zis învăţatul Haly [Abenragel] şi cei ce-l urmează. Ar fi bine să rămâneţi veseli şi să beţi de la rece. Cum mulţi au spus, nu se află lucru mai bun pentru sete. Şi eu aşa cred. Pentru că contraria contrariis curantur.

Despre toamnă

La toamnă or să se culeagă viile; dacă înainte sau după [vremea potrivită] mi-e totuna, atâta timp cât o să fie băutură din belşug.

[…] Cei şi cele care se vor fi legat să ţină post pentru ca nu care cumva să cadă stelele de pe cer, pot acum să se ospăteze după poftă, prin încuviinţarea şi dezlegarea mea. [Stelele] au să mai întârzie mult unde sunt: mai au de rămas acolo mai bine de şaişpe mii şi nu ştiu câte zile. Vă spun eu, sunt bine lipite.

Şi nu aşteptaţi să vă cadă din zbor cristeii fripţi în gură, pentru că n-o să se întâmple cât trăiţi voi, pe onoarea mea.

Făţarnici, canalii, lepădături, şi astfel de ticăloşi de tot felul au să iasă din vizuinile lor. Fiecare să ia aminte cum crede cu cuviinţă.

Păziţi-vă de oase când mâncaţi peşte, şi de peşte să vă păzească Cel de sus.

Despre iarnă.

La iarnă după puţina mea înţelepciune n-au să fie întregi la minte cei ce-şi vând cojoacele şi căciulile ca să cumpere lemne. Şi astfel socoteau şi cei din vechime, după cum ne mărturiseşte Avenzoar.

Dacă plouă nu vă mâhniţi: o să fie mai puţin praf pe drum. Staţi la cald. Aveţi grijă cu guturaiul. Beţi bine şi aşteptaţi să treacă.


Mă descopăr cu respect în faţa lui Rabelais, a cărui satiră muşcătoare a rămas de actualitate şi acum, după aproape jumătate de mileniu – în ciuda celor care ar fi vrut ca lumea să nu fi auzit niciodată de el şi să nu-i fi citit niciodată lucrările (v. pe Google „index librorum prohibitorum”).

Îmi pare rău doar că traducerea mea nu e pe măsura artei sale… Franceza secolului al XV-lea m-a făcut să mă simt din nou ca în clasa a VI-a, când abia începeam să o învăţ pe cea modernă şi trebuia să deschid dicţionarul de două ori pentru fiecare propoziţie… Doar că acum mi-a lipsit şi dicţionarul şi pe alocuri am fost nevoit să „deduc” cuvintele etimologic sau să le aproximez din context. Totuşi, este o traducere literară, nu literală, iar textul original se regăseşte cu certitudine cel puţin in spiritu în versiunea mea în limba română… Cu excepţia capitolului al VI-lea, intitulat „Despre starea unor ţări” (De l’estat d’aulcuns pays), pe care nu l-am inclus din motive de lene… rămâne pe altădată şi/sau altundeva.

„Îndreptar pentru spovedanie” adnotat — 1. Păcatele trupului

Recent, pe un alt blog am dat peste un alt dreptcredincios semianalfabet care a început să tune şi să fulgere împotriva, respectiv să le plângă de milă homosexualilor (mie, în speţă) pentru păcatul în care trăiesc şi ostracizarea la care sunt supuşi şi pedepsele care-i aşteaptă din partea bunului Dumnezeu (în numele iubirii şi bunătăţii absolute, evident) şi să se erijeze în medic declarând ex cathedra că e o boală.

Printre argumente, înafară de alăturări pompoase de cuvinte de genul „frumuseţea firească a bărbatului căruia îi plac femeile” (adică dacă îţi plac bărbaţii eşti urât, ai înţeles?), îmi argumenta că perversitatea femeilor e mai mare decât perversitatea bărbaţilor.
Un argument destul de straniu, venind din partea unui bun creştin şi adus tocmai împotriva „perversităţii” (!), dar care reflectă şi imaginea de „sursă a păcatului” pe care o are femeia în dogmele creştine şi confuzia ce domneşte în mintea bunilor creştini. Să vedem… homosexualitatea e „păcat în ochii Domnului”, nu-i aşa? Ca multe altele asociate sexului şi aproape oricărei plăceri de o dogmă opresivă şi hedonofobică.

Este în general cunoscut că BOR reţine ca fiind păcat orice formă de sex înafara celui între soţi. Şi gata? Nu. Pe de-o parte, tinând cont că orice păcat nemărturisit te cam trimite tot în iad, trebuie să ai foarte mare grijă. Pe de alta, e puţin mai complicat decât „e voie doar între un bărbat şi o femeie care sunt căsătoriţi„.

Hai să luăm deci, dintr-un Îndreptar pentru spovedanie tot ce se referă la sex. (E recomandat ca păcătosul să noteze pe hârtie ce păcate a făcut din cele înşiruite şi apoi să-i spună popii – eu aş recomanda să printeze lista şi să încercuiască „variantele corecte”, e mai simplu.)

  1. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.
    Deci ai voie să „ţi-o pui” doar marţea şi joia. Şi nu oricând. Din cele 52 de săptămâni ale anului scădem cele patru posturi mari de peste an etc. şi rămânem, probabil cu vreo 30-35 de săptămâni, deci 70 de zile. Din care probabil cel puţin un sfert pică când ţi-e femeia „pe ciclu” şi alt sfert când e ziua vreunui sfânt, şi rămâi cu vreo 30-35 de zile (din 365). În rest trebuie să rabzi. (Oho, şi în posturile cele mari rămâi stătut cu lunile! Aleluia!).
  2. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, incat putea sa cada in pacatul preacurviei.
    Hopa, acum şi dacă taci şi rabzi e păcat? Ba chiar eşti tot tu de vină dacă din cauză că te păstrezi curat(ă) în ochii Domnului, soţul sau soţia te înşeală? Se complică treburile…
  3. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.
    „Mergeţi şi vă înmulţiţi”… ca iepurii! Că neamul omenesc trebuie să populeze pământul până ce n-o mai fi spaţiu şi mâncare destulă pentru toţi. (Şi atunci Dumnezeu o să aibă grijă de noi şi o să creeze un alt Pământ, cum îmi explica recent o cre(ş)tinoidă – că de aia se mai moare şi acum de foame pe un sfert din planeta asta pe care o avem deocamdată…)
  4. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma. Nu erau şi spermicidele tot onanie? Sau alea erau direct crimă, că de, omorau bieţii spematozoizi. Şi prezervativele… da, este interzis să le foloseşti. E mai bine în ochii Domnului să te procopseşti cu HIV, gonoree, sifilis sau mai-ştiu-eu-ce, că faci un păcat mai puţin. („Şi a văzut Dumnezeu că este bine.„)
  5. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.
    1) Da, pe de-o parte e mai bine să faci copilul chiar dacă n-ai din ce trăi nici tu şi, eventual, ştii că se naşte oligofren, hidrocefalic sau mutilat, fără mâini, fără picioare sau chiar fără creier – e bine pentru el, pentru că viaţa e sfântă, e un păcat în ochii Domnului să iei o viaţă, iar copilul trebuie să-l slăvească pe Dumnezeu pentru darul divin de a plăti păcatele bunicilor (până la a patra generaţie, bla-bla-bla). 2) Bărbatul e stăpânul femeii, că de aia femeia e pusă la lista posesiunilor în Decalog, alături de casă, vacă şi sclavi… dar de când invers?
  6. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).
    Da, că viaţa începe şi este sfântă încă de la concepţie, dinainte să plece ovulul fecundat la plimbare. Aş fi curios exact în ce moment se pogoară Duhul Sfânt? Când spermatozoidul atinge ovulul, când îl penetrează, când acesta se opacizează, mai târziu? Dacă mai târziu, în care din zecile de etape ulterioare (şi cunoscute, graţie microscoapelor şi geneticii).
  7. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.
    Ah, deci nici măcar în alea 30 de zile pe an n-ai voie decât o singură dată! Dar… fiecare împreunare după prima este un păcat separat sau este vorba de un singur păcat, acela că depăşeşti limita de 1? (Ultima variantă e mai suportabilă, măcar aşa ai 30 de zile pe an în care să te fuţi pe rupte de la 00:01 la 23:59 şi faci doar un singur păcat.)
  8. M-am impreunat cu sotul (sotia) in diferite pozitii,ca animalele.
    Luaţi aminte, numai în poziţia „clasică”, nu ca animalele, bestii nesătule ce sunteţi. (Şi eu ce mă fac? Că-mi place doggy-style!)
  9. M-am impreunat cu sotul (sotia) in vazul sau auzul copiilor mei, crezand ca sunt mici si nu stiu.
    Nota bene: a se închide uşile cu cheia şi a se izola fonic dormitorul.
  10. Am curvit. Am preacurvit.
    Ăăă… N-am reuşit încă să găsesc undeva, în clar diferenţa dintre curvie şi preacurvie. Peste tot, plin de variante contradictorii: ba sex premarital, ba extramarital, ba doar să priveşti şi să doreşti ba… Da’ hotărâ-ţi-vă, fraţilor odată! Prea multă confuzie.
  11. Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac pacatul.
  12. Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac pacatul.
  13. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.
    Da, deci cu rudele, reale sau imaginare (naş, fin) n-ai voie să preacurveşti. Bine că am stabilit asta. (Dar să curveşti ai voie? Că de aia nu se spune nimic, şi clar există o diferenţă. Sau nu?)
  14. Am gandit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar, calugarita.
    Am stabilit, deci, odată pentru totdeauna măcar un lucru: preacurvia NU este curvia doar cu gândul. Lucrurile se precizează… simultan cu creşterea entropiei, aparent.
  15. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.
    Deci n-ai voie în cele, cu optimism, 300 de minute pe an (să-l văd eu pe ăla care, stătut fiind de vreo juma’ de lună, rezistă mai mult de 10 minute!), nici să-ţi pipăi atingi partenera soţia.
  16. Am trait necununat(a), adica in concubinaj.
    N-am lămurit deja asta? Şi apoi, ce faci cu variantele conform cărora fiecare e căsătorit în ochii Domnului în momentul în care se „împreunează” cu cineva?
  17. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.
    Parcă Biserica nu permitea divorţul? Sau asta e numai pentru catolici sau vreo aripă reformată a bisericii ortodoxe? Dacă da, care?
  18. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
    Ah, deci divorţul e permis. Şi odată ce judecătorul a dat cu pixul, cununia cea sfântă şi unirea până la moarte este desfăcută şi-n ochii Domnului!
  19. M-am casatorit cu rudenie de sange, de cuscrie (nu se poate decat de la gradul al 8-lea in sus, altfel e pacatul amestecarii de sange).
    Asta e clar o regulă mai nouă… altfel ce facem cu Adam, Eva şi progeniturile lor, care se tot „căsătoreau” între ei ca mâţele?!
  20. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei.
    Da, că finii şi cuscrii au devenit rude de sânge între ei prin voia Domnului şi cuvântul popii.
  21. Mi s-au facut mai mult de trei cununii in biserica( cununia a 4-a este pacat).
    Deci după ce ţi-au murit trei neveste nu mai ai voie să te căsătoreşti. Sau… cum rămâne totuşi cu divorţul ăla şi sclavia?
  22. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
    Ptiu! Piei, drace. Exorciso te in nomine patri et filii et spiritu sanc… stai, că asta-i la catolici… Complicat, cu atâtea Biserici şi Credinţe Adevărate!
  23. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii.
    Deci teoremele nu sunt reciproce în matematica dumnezeiască. Şi mai aflăm ceva, omul e de trei genuri: bărbat, femeie şi copil (ultimul fiind asexuat, neutru cum s-ar spune în gramatică).
  24. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).
    Okay, bărbat cu bărbat… am înţeles. Dar femeie cu femeie? Ar fi relevante nişte detalii tehnice, având în vedere că femeile au o coastă în plus (sic!), dar le lipseşte… altceva.
  25. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
    Ah, de aia se cheamă „Sodoma şi Gomora”! Dar de ce nu, atunci, „Sodoma, Gomora, Onania şi Malahia”? („E un mister pentru noi!”)
  26. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)
    Un pic de semantică şi explicarea etimologiei unor termeni. Dar, mai important de atât, aflăm că păsările nu sunt animale (de ce nu explică, atunci, separat termenul „aviofilie”), iar copiii nu sunt nici animale nici păsări (or fi plante?!).
  27. Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.
    Da, mă rog, poveste veche. Ar trebui să înceapă prin a arde toate „pozele” cu Cristoşi goi, la diferite vârste. Bine măcar că nu au şi statui, ca papistaşii!
  28. Am vorbit prostii.
    Aoleu! La asta ar trebui să ia aminte în primul rând „sfinţii părinţi”, care cum deschid gura trântesc câte o aiureală de lasă înlemnit orice om cu judecată… dar ar fi aşa tristă o viaţă petrecută în muţenie aproape totală.
  29. Am privit cu placere cum se impreunau animalele.
    Da’ păsările?

Uf! Am ajuns şi la sfârşitul listei. Detaliată, foarte detaliată, n-am ce zice! În concluzie, ai voie doar de vreo 20-30 de ori pe an câte o şedinţă de 5-10 minute, doar cu soţul/soţia, într-o cameră izolată vizual şi fonic, fără să pui mâna pe celălalt. Preferabil, cum zicea cineva, cu ochii la icoană şi ascultând „cântece de slavă” în fum de tămâie la lumina lumânărilor pe întuneric.

Halal!

Da’ ce de? Păi justificarea de bază şi cauza cauzelor ar fi, în principiu, că orice altceva e „urâţenie în ochii Domnului”, „animalic” şi „nenatural”. Cum nenatural este şi să mănânci/bei pentru orice alt motiv decât acela de a evita să mori de foame (şi atunci cu evlavie, mulţumind Domnului pentru bucatele pe care le-ai comandat de pe meniul restaurantului ţi le-a dăruit); cum nenatural este să umbli ca animalele, altfel decât îmbrăcat şi acoperit cuviincios să nu se vadă altceva decât degetele şi faţa; cum nenatural este să înveţi să scrii şi să citeşti pentru alt motiv decât să citeşti Biblia şi cântecele de slavă; cum nenatural este să asculţi altceva decât vorbe de slăvire a Duhului şi muzică bisericească; cum nenatural este…

Epistemofilina

Epistemofilina nu este, cu siguranţă, unul din medicamentele pe care le puteţi găsi oricând la farmacie, cum ar fi Oscilococcinum, deşi s-a dovedit că are efecte mult mai benefice şi mai extinse. De fapt, poate mulţi nici nu aţi auzit de el – ceea ce, dată fiind situaţia în care se află cercetarea la noi în ţară (şi în restul lumii), nu este de mirare.

Nu aş merge până la a spune că există o conspiraţie care să ţină Epistemofilina departe de marele public, deşi mulţi au încercat şi continuă să „demonstreze” cu vorbe goale ineficienţa acestui remediu, şi cu atât mai mulţi participă involuntar la campanii ale populaţiei care au ca scop lăsarea în întuneric a acesteia.

Citește în continuare