Despre rolul comentariilor pe blog și un material inedit care va zgudui temeliile cunoașterii

Când eram mai mic aveam oarecum impresia că lumea care mai circulă pe bloguri are un „simț” pentru ce-i de presupus să conțină secțiunea de comentarii la un articol: comentarii (că de aia se cheamă așa) la articolul publicat pe blog.

Chiar dacă discuția se mai lungește și atinge și alte subiecte, e totuși de presupus ca măcar comentariile inițiale să vizeze ceva din materialul publicat. Și ar mai fi de presupus să aibă o lungime rezonabilă. Sigur, reguli bătute în cuie nu sunt, dar când la un articolaș care tratează religia în școli aterizează un comentariu care n-are nici în clin nici în mânecă cu subiectul și mai are și lungimea unei nuvelete, cel care l-a făcut probabil că n-a înțeles prea bine diferența dintre o chestie trântită pe blogul propriu și un comentariu lăsat pe blogul altuia.

Mai concret, la articolul „Vicii ale prevederilor privind predarea religiei în școli” din 12 februarie 2011, mi-a aterizat un lung comentariu împărțit în 3 părți, care începea în forma unei scrisori adresate unui ambasador – nu se știe care, dar formula de deschidere este „Domnule Ambasador” – și continuă cu o capodoperă intitulată „Ora astrală a omenirii”. Cum ziceam, comentariul este un pic cam lung (a se citi „de dimensiunile unei nuvelete” – are vreo 21.000 de cuvinte), așa că nici nu  mă gândesc să-l las ca comentariu. Dar, pentru că nu vreau să răpesc cititorilor plăcerea de a citi o capodoperă de geniu a lui Teodor Ardelean, auto-intitulat „cercetător academician”, un adevărat combo Einstein + Champollion + Chandrasekhar + Coelho + etc. al Carpaților, l-am atașat la articolul de față în format PDF. Have fun! Trăiască inima protonului!

http://docs.google.com/gview?url=https://cavlect.files.wordpress.com/2012/08/ora-astrala-a-omenirii-de-academician-teodor-ardelean.pdf&embedded=true

Întotdeauna nu e întotdeauna chiar întotdeauna

Scrisesem cu un an și ceva în urmă despre transmisiunea „Averea Bisericii”, cum se intitula ediția din 30 martie 2001 a emisiunii Cu ochii-n patru, TVR1. Unul dintre cei intervievați a fost preotul Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal al Patriarhiei Ortodoxe Române, care spunea la un moment dat că:

Biserica, dacă are un ban […] face ceva cu el, lucrează cu el. Noi nu avem bani în conturi care să stea și să aștepte să fie folosiți. Din contră, întotdeauna cheltuielile depășesc veniturile.

Că fețelor „religioase bisericești” le place să vorbească în termeni absoluți nu e nicio noutate. Discursul religios e plin de veșnicii, morale absolute, atotputernicii, atotcunoașteri și alte soiuri de infinituri și m-am lămurit de mult timp că de fapt folosesc termenii ăștia în sensul metaforic și foarte relaxat în care sunt folosiți mult prea des în vorbirea curentă. Dar nu mi-a fost totuși prea des dat să văd o veșnicie de durată așa de scurtă:

În anul în care ne spunea că „Întotdeauna cheltuielile depășesc veniturile”, Patriarhia a închis bilanțul cu un profit de 28 de milioane de lei

E oarecum ironic că n-a durat nici măcat un an întreg până ce declarația „păritelui” Corduneanu a fost contrazisă de bilanțul contabil al Patriarhiei. Sigur, ar fi absurd să am preteția ca el să fi știut dinainte că BOR va închide anul un profit deloc deglijabil, dar ar fi trebuit să fie mai atent la ce spune. Maxima latină verba volant, scripta manent nu mai e în pas cu timpurile. Cu toate modalitățile de înregistrare audio-video pe care le avem și cu internetul, verba scriptaque manent.

In Memoriam Christopher Hitchens

Tocmai am aflat că a ieri a murit Christopher Hitchens, într-o clinică din Texas, în urma unei pneumonii, o complicație a cancerului esofagian cu care a fost diagnosticat în iunie anul trecut.

După o viață trăită printre conflicte – unele în plin război, altele „academice” – la 62 de ani a pierdut ultima luptă și s-a dus să-și ia locul alături de alți luptători și gânditori care au ținut aprinsă flacăra libertății și demnității: în memoria noastră. Ne rămân cărțile și nenumăratele articole pe care le-a publicat – gândurile lui, expuse întotdeauna cu claritate, intransigență și curaj.

Nu e nevoie de curaj să publici articole în Vanity Fair sau New York Times, adevărat… Ca să mergi însă în mijlocul unei zone de război, ca corespondent de front, și să culegi știri cu gloanțe șuierând în jurul tău și obuze explodând la tot pasul, ai nevoie de curaj. Să înfrunți moartea cu fruntea sus ai nevoie de curaj și demnitate – cu atât mai mult când te macină dinăuntru și te transformă încet-încet dintr-un om plin de energie într-o umbră țintuită într-un pat de spital. Și ai nevoie de o voință de fier să găsești forța de a participa în dezbateri și conferințe când, slăbit, îngrețoșat și năucit de boală și tratamente agresive, e nevoie de un efort aproape suprauman doar pentru a face câțiva pași și a rosti câteva cuvinte.

E nevoie de ceva mai mult decât „doar” curaj pentru a înfrunta iminența morții cu luciditate, cum a făcut Hitchens:

Și, oarecum pe aceeași temă, vederile lui despre „pocăința pe patul de moarte”, atât de des pusă post mortem de varii religioși pe seama necredincioșilor:

Nu te voi uita, Hitch!

Retragere de la ora de religie

Sunt un pic în întârziere cu tratarea subiectului, dat fiind că noul an școlar a început deja de câteva zile. Chiar mă gândeam că nici n-are rost să scriu ceva pentru că pe de-o parte problema a fost tratată pe multe alte situri, iar pe de alta blogul meu e unul mic și prăpădit, uitat într-un colț de internet. Dar am văzut surprinzător de multe căutări pe subiectul ăsta aterizate în cele din urmă aici…

Pentru început, ar trebui poate să enunț câteva puncte esențiale:

  • Nimeni nu este obligat să participe la ora de religie, indiferent de vârstă sau confesiunea căreia îi „aparține” (sau nu).
  • Școala este obligată să accepte cererea de retragere de la ora de religie și să dispună măsurile ce decurg de aici (respectiv de nu fi calculată/încheiată media la ora de religie, întocmai cum se face cu sportul pentru cei scutiți de sport pe motive medicale).
  • Școala este obligată să accepte cererea fără a pretinde ca aceasta să fie motivată.

Citește în continuare

Facultatea de Litere, Istorie și CEEE?

Se pare că am rămas în urmă rău de tot cu noutățile. Ultima oară când am avut de-a face cu Universitatea de Vest din Timișoara, „Literele” se numeau oficial „Facultatea de Litere, Istorie și Filosofie”.  Se numeau. Nu se mai numesc, după cum am aflat cu întârziere din fluxul RSS al hârtiei igienice electronice ZiarulLumina.ro, publicația care nu încetează să mă uimească de când m-am „abonat” la ea:

Absolvenţii Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, promoţia 2011, au susţinut în cursul acestei săptămâni examenul de licenţă şi au depus jurământul de credinţă faţă de Biserica Ortodoxă.

Absolvenții Facultății de Litere, Istorie și Teologie. Cândva între 2004 și 2011 s-a scos „istorie” „filosofie” din denumirea oficială a instituției și s-a adăugat „teologie”. Sigur, are sens, dintr-o anumită perspectivă: catedra de filosofie a fost lipită de științe politice, „relații publice” și jurnalism, în Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale comunicării, iar în locul ei au rămas are două secții de teologie (pastorală și didactică) și doar una de istorie.

După ce că s-au înmulțit facultățile de teologie ca șobolanii ciumați și facultățile umaniste au fost siluite în serie cu secții de teologie, era neapărat nevoie să se schimbe și titulaturile structura, să o facă mai primitoare pentru popime. Ce urmează? Să se renunțe și la „litere” și „istorie” – atât din denumire cât și din programă, ca să rămână teologie pură, neamestecată cu chestii „lumești”?

Dar România e stat secular! Cică…

Ministerul Magiei și Biserica Ortodoxă

Drapel ROR

Drapel ROR

Trăiam cu iluzia că m-am obișnuit deja cu inepțiile publicate de Ziarul Lumina. E drept, de multe ori mă apuca râsul, îmi creștea tensiunea sau mă lovea indignarea citind materialele care-mi aterizau pe fluxul RSS, dar găseam totuși destul de rar ceva care să mă surprindă.

Cu câteva minute în urmă am citit însă o știre halucinantă, aterizată pe fluxul RSS al pomenitei publicații.

O redau în întregime, că e nu-i prea lungă:

Recent, în Eparhia de Krasnoyarsk, Siberia, a fost iniţiată o campanie de luptă împotriva incendiilor de păduri. Organizată din iniţiativa Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă din Rusia, aceasta presupune plasarea de cruci cu chipul icoanei Maicii Domnului „Rugul Aprins”, cunoscută ca protectoare de incendii, în zonele afectate. Cele 25 de icoane au fost confecţionate la iniţiativa conducerii ministerului, apoi sfinţite în Catedrala Buneivestiri din oraşul Krasnoyarsk, informează kerpc.ru. Raioanele Boguchansk şi Kezhemsk, care au suferit cel mai mult de la începutul acestui an de pe urma incendiilor, au fost primele în care au ajuns icoanele. Acolo se planifică amplasarea lor în jurul satelor către care ar putea să ajungă focul. (Ecaterina Luţişina)

Nu, serios! O să reiau partea relevantă, ca să fiu sigur că n-a scăpat nimănui esențialul:

[Î]n Eparhia de Krasnoyarsk, Siberia, a fost iniţiată o campanie de luptă împotriva incendiilor de păduri […] din inițiativa Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă din Rusia, [campanie care] presupune plasarea de cruci cu chipul icoanei Maicii Domnului […] 25 de icoane au fost confecţionate la iniţiativa conducerii ministerului…

Nu, nu e știre de pe Trombon.ro, nici din rubricile „alea” din Academia Cațavencu, nici preluată de la The Onion. E din paginile web ale organului oficial al Patriarhiei, chestie care presupune în principiu că are girul pomenitei organizații medievale.

Pe măsură ce trece timpul mi se întărește tot mai mult convingerea că adepții Dreptei CredințeTM (© 33 d.Hr. by Biserica Ortodoxă) ori sunt nebuni de legat ori trăiesc într-un univers paralel, care se intersectează doar accidental cu Realitatea.

Ultima oară când am citit ceva asemănător era vorba de Ministerul Magiei din Harry Potter. Dar asupra cărților ălora suntem toți de acord că sunt ficțiune . (Sau aproape toți… că s-au mai găsit câțiva deranjați la mansardă care să le ia „pe bune” și să protesteze împotriva vrăjitorilor de la Hogwarts.)

Iar România e doar la un pas de „campanii” similare.

Bun venit în Absurdistan!

Statul și sărbătorile religioase

Am publicat ceva mai devreme o serie de capturi de ecran ale primelor pagini ale unor ministere, pe care apăreau mari și late felicitări cu ocazia „sfintelor sărbători de Paști”. Capturile acelea ilustrează o realitate care, teoretic, n-ar trebui să existe în România: implicarea religiei în politic și tratamentul preferențial, din partea statului, pentru unele organizații religioase – în cazul de față, Biserica Ortodoxă Română, bineînțeles.

Presedinte 2011-04-24

Situl Președintelui României

Prin publicarea  de astfel de mesaje cu caracter religios, onor-conducerea țării reușește o serie de performanțe care n-ar avea ce să caute în CV-ul unui stat modern secular și democratic – cum se pretinde a fi România. Al unui stat care pretinde că-și tratează nediscriminatoriu și echitabil cetățenii.

Este un gest ilegal, discriminatoriu și de prost gust. Pe de-o parte încalcă legislația țării, în care nu numai că nu e recunoscută nicio religie de stat, ci se spune explicit că România nu are o religie de stat și este explicit statuată neutralitatea statului față de religie. Chiar dacă în Constituție poziția Statului față de biserici, așa cum e formulat textul ((Constituția, art. 29 alin (5): „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat și se bucură de sprijinul acestuia […]”)), este destul de neclară, Legea cultelor nr. 489/2006 este cât se poate de explicită, spunând, la art.9 alin. (1) și (2) :

(1) În Romania nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fata legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari față de vreun cult.

Prezența unor mesaje cu caracter religios pe siturile oficiale ale statului este orice altceva numai neutralitate nu. Guvernanții români promovează o anumită religie într-un fel în care nu-și permit s-o facă nici măcar state care au o religie de stat, cum ar fi, să zicem, Marea Britanie sau Danemarca. Sau, de ce nu, chiar Grecia – unde Biserica Ortodoxă Greacă are statutul de biserică de stat și ortodoxia este religia oficială.

Dacă președintele, miniștrii și toți angajații guvernului și președinției sunt credincioși ortodocși (lucru de care mă îndoiesc), asta e strict problema și opțiunea lor personală. N-au decât să sărbătorească toate sărbătorile din calendarul ortodox, ba chiar să mai inventeze câteva dacă așa li se arată. N-au decât să publice câte felicitări au chef – dar s-o facă pe blogurile și siturile personale.

Indiferent de opțiunea religioasă a angajaților, de la măturător de frunze la prim ministru, Guvernul nu este ortodox, Președinția nu este ortodoxă, Statul nu este ortodox. Sunt seculare, laice și neutre față de orice credință religioasă.

Sau, cel puțin, ar trebui să fie. Publicarea unor atare mesaje pe siturile oficiale nu poate fi justificată ca o „scăpare”. Nu poate fi justificată nici prin fabuloasa și fabulata majoritate de credincioși ortodocși din România. Organismele statului pe de-o parte au datoria să respecte legile – în cazul de față fiind primele care le încalcă. Pe de altă parte, au datoria să-și respecte cetățenii.

Felicitările de Paște pe situri guvernamentale, chiar dacă sunt doar un gest de curtoazie pentru aceia dintre cetățeni care sunt credincioși ortodocși, sunt o palmă pe obrazul tuturor celorlalți – evreilor, musulmanilor, unei serii întregi de culte neoprotestante (Martorii lui Iehova îmi vin în minte), orientale sau păgâne și, bineînțeles, ateilor. Întâmplarea a făcut ca anul acesta data Paștelui ortodox să coincidă cu cea la care ramurile vestice ale creștinismului înregistrează sărbătoarea, astfel că n-am putut adăuga și catolicii sau protestanții din România, de exemplu; dar au fost pe lista de anul trecut și vor fi pe cea de la anul.

 

Cum arată paginile web guvernamentale ale unui stat secular cu ocazia unei sărbători religioase

Cam așa:

GOV.ro 2011-04-24 hightlight

Guvernul României

MFin 2011-04-24

Prima pagină – Ministerul Finanțelor

MDRT 2011-04-24

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

MAPN 2011-04-24

Ministerul Apărării Naționale

MAE.ro 2011-04-24

Ministerul Afacerilor Externe

Dar măcar capul statului, președintele, respectă chestia aia, cu neutralitatea statului față de religii ((Legea cultelor nr. 489/2006, art. 9 alin (1): „În Romania nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.”
Constituția, art. 29 alin (5): „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat […]”)), nu-i așa? Ăăă… da, sigur că da!

Presedinte 2011-04-24

Situl Președintelui României

 

Averea bisericii, cu subtitrare în engleză

Acum vreo două săptămâni am găsit, pe blogul lui Lucian Vâlsan o ediție a emisiunii Cu ochii’n patru, intitutată „Averea bisericii” și care adresa, ghici ciupercă ce-i, taman… averea asta a bisericii. A Bisericii Ortodoxe Române, de care e întotdeauna vorba când se vorbește de România și se pomenește cu cuvântul „biserica” (așa, articulat!)

Lucian își propusese să subtitreze sau să dubleze în engleză emisiunea, ca să se poată minuna și străinezii de ce-nvârte biserica în România. Din varii motive, n-a apucat să facă subtitrarea (nu cred, cel puțin)… Am făcut-o eu – abia ce-am terminat-o cu puțintel timp în urmă.

Ca fapt divers, mi-a luat cam cât prevăzusem: între 5 și 10 minute de muncă pentru fiecare minut de audio, pentru transcrierea inițială (sincronizată, direct ca subtitrare)  și traducerea în engleză. În aceste condiții, rog să nu fiu bătut la cap cu greșelile care mai apar. N-am mai avut nervi și de o corectură. Bineînțeles, dacă se oferă cineva să corecteze scăpările mele, e binevenit s-o facă. Subtitrările, atât în română cât și în engleză, pot fi găsite în ZIP-ul atașat. Formatul este SubRip (.srt), iar VisualSubSync este un editor excelent (deși corectarea textului ca atare se poate face  în orice program capabil să deschidă un fișier de text simplu).

Bun… ete, așadar, playlistul cu toate cele cinci părți concatenate. Cine vrea să vadă filmulețele individual e invitat să facă clic pe ele până se deschid în Youtube (nu m-am lămurit încă care-i procedura exactă) sau să meargă la bit.ly/church-wealth-playlist. Pentru a vedea subitrările, clic pe chestia aia cu „CC” (ascunsă probabil în dreapta jos, ca fly-out la chestia aia în formă de triunghi isoscel):

Cam atât. Dați mai departe! (Dacă vi se-arată, bineînțeles…)

UPDATE

Adresat celor care eu descărcat subtitrările pe 13 aprilie, înainte de orele 20-22. Am înlocuit ZIP-ul cu subtitrări cu un altul în care cele în engleză au trecut printr-o corectură.

A note for English speakers

The material is, as far as I know, one of the very few filmed in Romania during the last decade or so, where the Romanian Orthodox Church is treated anything but great reverence and depicted as anything but the savior of our whole society. Even more notably, it was aired on the national television, which is notoriously subservient to the Church.

The church, on the other hand, even though it enjoys victimizing itself, is nowhere near being a victim of circumstances or church-haters or whatever, as it so often claims. On the contrary, not only is there no clear separation of Church and State in Romania, but the Church is being funded by the state, as well as given numerous privileges – some by  law and in plain sight, some not quite. What’s shown in the 70 minutes, the total duration of all five parts, is only the tip of the iceberg.

If you downloaded the film from YouTube (or somewhere else for that matter, provided it has the same timing), you can find the subtitles in the attached ZIP file.

A final note: I’m sorry, I’m keeping this blog Romanian-only until I’m able to find a solution to make it properly multilingual. I have tried several plugins but most are buggy and none works the way I want it to. (Yeah, I know: I should switch to a platform that’s multilingual by design. But, well… I guess I’m simply too lazy.)

2 la sută pentru ASUR

Pe asta am „furat-o” de pe blogul ASUR. Sper să nu se supere nimeni, că am auzit că e nașpa cu copyright infringement (click-click ca să vezi imaginea mai mare):

2 la suta pentru ASUR.jpg

2% pentru ASUR

Până pe 15 mai, puteți alege să direcționați către ASUR 2% din impozitul plătit către stat în anul trecut. Pe siteul [ASUR] veți găsi formularele ce trebuie completate și pașii ce trebuie urmați pentru ca banii să ajungă în contul ASUR.