Tag Archives: Alcofrybas Nasier

Previziuni pentru 2009

Mai o zi, două, şi se sfârşeşte şi anul ăsta. Şi, ca la orice cumpănă de ani, sunt la modă bilanţurile pentru anul ce-a trecut şi planurile pentru cel ce stă să înceapă. Şi-ar mai fi ceva…

Ah, da! Previziunile! Sunt la modă şi previziunile pentru anul ce urmează – mai ales când cele pentru cel ce-a trecut au nimerit ca nuca-n perete (e.g., au cam rămas cu buza umflată ăia de aşteptau găuri negre sub Geneva şi quasari în Pacific din cauza ciclotronului proaspăt pus în funcţine de CERN). Şi, evident, oricine se respectă este dator să-şi aducă contribuţia, după posibilităţi şi cunoştinţe.

Celebrele prezicătoare şi vindecătoare Eftimia, Gavrila, Omida, Aurora (ş.a.m.d. ad infinitum) s-au pregătit din timp cu anunţuri pline de cărţi de tarot (ba deschise, ba închise, când drepte, când întoarse), extrageri loto de Hg, tratamente cu H2O vie (nu, stai, ăştia-s firmă serioasă, producători de apă distilată la 1 €/L) numai bune pentru ăi de cred că tot ce zboară se mănâncă… Mă rog, prietena virtuală Alexandra şi amicul la fel de virtual TLP tratează mai detaliat problema…

Dar nu pot să nu-mi aduc şi eu contribuţia. Cu o prezicere detaliată şi folositoare, se înţelege.

Pentru că nu am cunoştinţe suficient de solide de astrologie, numerologie, spiritodialogărie, cartomanţie, chiromanţie, alte –manţii şi, chiar de le-aş avea, îmi lipseşte timpul pentru întocmirea unei lucrări echilibrate şi suficient de detaliate şi precise, lucrul cel mai bun pe care-l pot face este să apelez la un vechi învăţat care cultiva înaltele arte ale ştiinţelor divinatorii în general şi ale astrologiei în special, care este o autoritate incontestabilă şi un punct de referinţă pentru cultura întregii lumi, nu doar a Franciei sale natale.

Nostradamus? Nu, prea se încaieră lumea pe delirurile lui în patru versuri bucata!

Îi dau cuvântul magistrului Alcofrybas Nasier:


Pantagruelica prezicere

Sigură, adevărată şi fără greş pentru anul veşnic. Proaspăt întocmită spre folosul şi sfătuirea oamenilor aiuriţi şi uituci de către magistrul Alcofrybas Nasier, paharnicul pomenitului Pantagruel

Cititorului binevoitor Salut şi Pace întru Iisus Christos,

Considerând infinitele abuzuri perpetuate din cauza unei grămezi de Preziceri false, făcute la umbra paharului de vin, v-am calculat acum una, cea mai sigură şi mai adevărată, după cum experienţa vă va arăta.

Pentru că, cum fără umbră de îndoială spune Profetul Rege [David] în Psalmul său închinat Domnului, „Îi pierzi pe toţi cei care spun minciuni„, nu este păcat uşor minciuna cu bună ştiinţă şi abuzarea de bieţii oameni curioşi să afle noutăţile. Cum dintotdeauna au fost Francii, aşa cum a scris Caesar în Comentariile sale şi Jean de Gravot în Mitologii Galice, aşa vedem şi acum în Franţa că prima întrebare pusă proaspăt sosiţilor este „Care-s noutăţile? Ştiţi ceva nou? Ci ce mai spune? Numele cui mai răsună prin lume?”.

Şi atât sunt de curioşi că adesea se supără pe cei care vin din străinătate fără să aducă noutăţi şi-i numesc măgari şi idioţi.

Şi cum pe cât sunt de nerăbdători să ceară noutăţi,  pe atât sunt gata să creadă tot ce li se spune, n-ar trebui oare să punem la intrarea în Regat oameni demni de încredere a căror singură treabă să fie cercetarea noutăţilor aduse şi să ştie dacă sunt adevărate?

Cu siguranţă. Aşa a făcut şi bunul meu stăpân Pantagruel în toată ţara Utopiei şi Dipsodiei. Şi atât de bine i-a ieşit şi atât a prosperat pământul lui că acum atâta le pridideşte băutura că vor trebui s-o deşarte în ţărână de nu le vin de aiurea întăriri de băutori şi buni petrecăreţi.

Dorind deci să satisfac curiozitatea tuturor bunilor însoţitori, am cercetat cărţile Cerurilor, am calculat pătratele Lunii, am pus laolaltă tot ce-au cugetat vreodată toţi astrofilii, hypernefeliştii, Anemofilacii, Uranopeţii şi Ombroforii şi am conferenţiat cu Empedocle, care se recomandă bunei voastre graţii. Cu toate că am întocmit un număr mic de capitole, vă asigur că am scris doar ce gândesc şi că nimic nu este mai adevărat decât ce urmează să citiţi acum. Ce se va spune va fi întors pe faţă şi pe dos şi trecut prin ciur şi dârmon şi în fapt se va făptui, un prin întâmplare.

De un lucru să fiţi preveniţi. Dacă nu veţi crede totul întocmai îmi jucaţi o festă urâtă pentru care aici sau aiurea o să fiţi pedepsiţi fără milă.  Şfichiurile din vână de bou bătrân nu vor fi economisite pe umerele voastre: puteţi să hăpăiţi după aer ca scoicile cât o să vreţi. Căci abia va ajunge de încălzire, ca să spunem aşa, dacă fochistul nu se-adoarme.

Aşadar, ştergeţi-vă la nas voi copii mucioşi; şi voi căscaţi bătrâni deschideţi bine urechile, potriviţi-vă ocheţii şi cântăriţi bine cuvintele Sanctuarului [Divinei Butelci?].

Despre guvernele şi guvernanţii acestui an

Orice v-ar spune ăşti nebuni de astrologi de la Louvain, Nürnberg, Turingia sau Lyon, să nu credeţi că anul ăsta va fi alt guvernator universal al lumii decât Dumnezeu creatorul, care prin cuvântul său divin totul regulează şi dispune, prin care sunt toate lucrurile în natura, proprietatea şi condiţia lor şi fără întreţinere şi prin bună voia căruia toate lucrurile o să ajungă pulbere aşa cum prin bună voia lui au fost făcute în fiinţa lor.

Pentru că de la el vine, în el este şi prin el este şi se face fiece fiinţă şi fiece lucru: toată viaţa şi mişcarea, cum spune vocea evanghelică monseniorul sfânt Paul, Ro. XI. Deci guvernatorul acestui an şi tuturor celorlalţi, după hotărârea noastră adevărată, va fi dumenezeu atotputernicul. Şi nici Saturn, nici Marte, nici Jupiter, nici altă planetă, şi hotărât nu îngerii, nici oamenii, nici sfinţii, nici diavolii n-or să aibă virtute, eficacitate, putinţă sau vreo influenţă dacă Dumnezeu nu le-o dă după bunul lui plac.

Cum spune Avicena cauzele secunde nu au influenţă nici vreo acţiune dacă cauzele primare nu acţionează: nu spune el adevărul,  drăguţul de el?

Despre eclipsele acestui an

Anul acesta or să fie atâtea eclipse de Soare şi de Lună încât mi-e teamă (şi nu pe nedrept) că pungile noastre or să pătimească foamete şi simţurile noastre tulburare. Saturn va fi retrograd. Venus merge direct. Mercur e inconstant. Şi o grămadă de alte planete n-o să meargă după pofta voastră.

Drept pentru care anul acesta pe mâncăcioşilor o să le ardă buzunarele, slăbănogilor mai puţin, tabureţii se vor urca pe bănci, frigările pe cazane şi bonetele pe pălărie, pernele o să stea la piciorul patului, ouăle o să le atârne multora din cauza jiletcii, purecii o să fie în cea mai mare parte negri, slănina va fugi de mazăre în post: burta o să meargă înainte, fundul o să se aşeze primul, nu se va găsi leac pentru maţele Regelui, zarul n-o să cadă după pofta noastră, ades o să chemăm norocul şi n-are să vină, dobitoacele vor glăsui mai peste tot.

Jumate din lume o să se travestească ca să păcălească jumatea cealaltă şi vor umbla pe străzi ca nebunii, cum nu se vede aşa hărmălaie în natură. Şi o să se facă anul ăsta o grămadă de vorbe aiurea de Priscianul grămăticul nu le ţine în frâu.

Dacă dumnezeu nu ne ajută o să ne meargă prost treburile noastre sau dacă, din contră, e de partea noatră nimic nu poate să ne abată, cum zice astrologul ceresc, care se face auzit până în cer, Ro.VII:C Si deus pro nobis, quis contra nos? Pe sufletul meu, nemo domine, că e prea bun şi prea puternic. Binecuvântaţi-i numele, pentru asemenea.

Despre bolile acestui an

Anul acesta orbii n-au să vază decât foarte puţin, surzii o să auză destul de prost, muţii n-au să vorbească defel; bogaţilor le va merge mai bine decât săracilor şi sănătoşilor decât betegilor.

Mulţi miei, viţei, purcei, fazani, claponi şi canari au să moară, dar printre cămile şi maimuţe n-are să fie aşa mare măcel.

Bătrâneţea n-are să aibă leac anul ăsta din cauza anilor trecuţi.

Cei cu boală de piept o să aibă durere în coaste, cine are febra fânului n-o să iasă prea mult pe câmp, gripele o să dea dureri de cap şi moliciune de picioare. Bolile de ochi au să fie dăunătoare vederii, Gasconii o să caşte urechile şi mai puţin decât le stă în obicei.

Şi o să domnească prin toate locurile o boală îngrozitoare şi înfricoşătoare, rea, neplăcută, urâcioasă, perversă şi înspăimântătoare, care o să ia lumea pe nepusă masă, aşa încât mulţi nu vor şti pe unde să scoată cămaşa şi ades o să îndruge verzi şi uscate căutând şi promiţând piatra filozofală, cornul abundenţei şi elixirul de viaţă lungă. Tremur de groază doar când mă gândesc la ea pentru că, vă spun, e contagioasă şi numele ei e lipsa-de-bani.

Şi în aşteptarea cometei ce-a trecut anul trecut şi a lui Saturn retrograd, în spitale o să moară mulţi plini de răni şi de dureri. La multe morţi o să ducă şi încăierările între mâţe şi şoareci, între câini şi iepuri, între ulii şi pui, între călugări şi ouă.

Despre fructe şi roadele pământului

Găsit-am prin calculele lui Albumasar, în cartea Marii Conjucţii şi aiurea, că anul ăsta o să fie bogat şi cu folos pentru cei ce vor avea cu ce.

Dar hameiul din Picardia are să se teamă un pic de brumă şi ovăzul are să facă mare bine cailor; n-are să fie mai multă slănină decât porci din cauza Peştilor în ascendent, o să fie un an grozav pentru tolba vânătorilor.

Mercur e un pic ameninţător, dar cu toate astea nu din cale-afară.

De grâne, vinuri, fructe şi legume nu s-a văzut încă nicicând atâta bogăţie de rugile săracilor au să fie ascultate.

Despre starea unora dintre oameni

Cea mai mare nebunie pe lumea asta e să crezi că există stele pentru Regi, Papi şi mari seniori mai degrabă decât pentru săraci şi suferinzi, de parcă s-au făcut stele noi de pe vremea potopului sau lui Romulus sau Faraonilor încoace ori de câte ori s-au făcut regi noi; după cum ne-au spus şi Triboulet şi Cailhette, care sunt fără greş oameni de înaltă cunoaştere şi mare renume. Şi prin călătoria pe arca lui Noe, zisul Triboulet se trage din spiţa Regilor Castiliei şi Cailhette e din sângele lui Priam, dar toată această greşeală purcede doar din lipsă de adevărată credinţă catolică.

Luând deci de sigur că astrelor pe pasă la fel de puţin de Regi ca de golani şi de bogaţi ca de  cerşetori, o să las altor nebuni prezicători grija de a vorbi de regi şi bogătaşi, iar eu o să vorbesc de oamenii de umilă stare.

În primul rând cei sub influenţa lui Saturn, oameni fără bani, geloşi, visători necugetaţi, cămătari, uzurpatori, coate-goale, târâie-brâu, linge-blide, sporovăitori de verzi şi uscate, vorbăreţi în dodii, oameni morocănoşi şi melancolici, n-or să aibă anul ăsta tot ce-şi doresc, o să se strofoace să inventeze focul şi roata, n-o să dea slănina la câini şi ades o să se scarpine unde nu-i mănâncă.

[Cei] Sub [influenţa lui] Jupiter, făţarnici, ipocriţi, strângători de rămăşiţe, prescurtători, scribi, copişti, scriitori de bule, numărători, sămădăi, sâcâitori, îndărătnici, călugări, ermiţi, închinători, papistaşi, foşnitori de hârţoage, slujbaşi de grefă, vânzători de indulgenţe, paternosteri, scrijelitori de pergament, notari, portărei, promotori, le va merge după cum au arginţi. Şi atâta lume o să moară prin mai toate parohiile că n-o să se mai ştie ce face cu cele rămase de pe urma lor şi mulţi o să primească de două, de trei, de patru şi de mai multe ori. Făţărnicia o să-şi piardă din vechea căutare, că multă lume a luat-o razna şi nu mai e nebună ca înainte, cum Abenragel ne asigură.

[Cei] Sub [influenţa lui] Marte, cum sunt călăii, ucigaşii, aventurierii, căprarii, portăreii, slujbaşii gărzii, smulgătorii de măsele, scopitorii, măcelarii, falsarii, doctorii şarlatani, făcătorii de zodii, ticăloşii şi nelegiuiţii, vânzătorii de amnare, aprinzătorii, coşarii, mercenarii, cărbunarii, alchimiştii, precupeţii, covacii, cârnăţarii, vânzătorii de gablonţuri, păzitorii de biserici, lanternarii şi cazangiii, o să nimerească bine de câteva ori anul ăsta, dar câte unii din ei o s-o ia pe cocoaşă. Unul dintre susnumiţii va fi făcut episcop de ogor, să dea trecătorilor binecuvântarea cu picioarele.

[Cei supuşi] Soarelui ca băutorii, aerisitorii de gâtleje, puitorii burţii la cale, berarii, băgătorii pe sub nas, cărăuşii, cosaşii, ţiglarii, hamalii, ambalagiii, oierii, văcarii, porcarii, păsărarii, grădinarii, hangiii, arendaşii, pomanagiii de bolniţă, cartoforii, curăţători de scufii, umplutorii de şei, strângătorii de zdrenţe, scrâşnitorii din măsele,  papălapţii, în genere toţi care poartă cămaşa înnodată pe dos – o să fie zdraveni şi veseli şi n-o să-i doară dinţii la ospeţele de nuntă.

[Cei supuşi] Venerei, cum ar fi cocotele, peştii, codoaşele, sodomiţii, sifiliticii, cei cu şancru, exaltaţii, cameristele de lupanar, lenoşii, numele de femei care se termină în -iţă şi -easă ca croitoreasă, avocăteasă, hangiţă lenjereasă, zdrenţăreasă, o să aibă anul ăsta bun renume dar Soarele care intră în Cancer şi alte semne le spune să aibă grijă să nu se procopsească cu verolă, şancru, sculament, bube ruşinoase şi altele. Maicile cu greu vor rămâne grele fără penetraţiune bărbătească şi doar puţine fecioare o să poată să alăpteze.

[Cei supuşi] lui Mercur, ca trişorii, amăgitorii, măsluitorii, vânzătorii de panacee, hoţii, tăinuitorii, vântură-lume, magiştrii în arte, decretişti, spărgători, hoţi de buzunare, jongleri, descântători, poeţi, stâlcitori de latină, făcători de minuni, plastografi, cartofori, lupi-de-mare, o să se facă a fi mai fericiţi decât ades o să fie în fapt, o să râdă ades fără să aibă de ce şi o să aibă tragere spre bancrută de s-or afla cu mai mulţi arginţi în pungă decât le sunt de folos.

[Cei supuşi influenţei] Lunii, ca hăitaşii, gonacii, vânătorii, şoimari, poştaşi, neguţători de sare, lunatici, nebuni, descreieraţi, neghiobi, ciudaţi, lachei, mateloţi, călăraşi de grajd, abia de-or găsi răgaz de odihnă anul ăsta. Totdodat n-o să se aducă atâtea ofrande sfântului Hiaccho ca în [anul] 524. O să fie mare bogăţie de pelerini în munţii din Savoia şi Auvergne; dar Săgetătorul e ameninţător pentru copitele catârilor lor.

Despre cele patru anotimpuri şi mai întâi despre primăvară

În tot anul acesta n-are să fie decât o Lună, şi nici aia n-are să fie nouă, să fiţi încredinţaţi voi cei care nu credeţi în dumnezeu şi nu-i ţineţi cuvântul, laolaltă cu ce-i ce-o fac. Da’ mai mergeţi de vă spânzuraţi, n-o să fie altă lună decât cea pe care dumnezeu a creat-o la facerea lumii şi care ca urmare a pomenitului său cuvânt e pusă pe firmament ca să lumineze şi să călăuzească oamenii noaptea. Nu vreau să spun prin asta că nu va arăta oamenilor scădere sau creştere a luminii sale, după cum se  va apropia sau depărta de Soare.

Dar de ce? Pentru că deoarece ş.a.m.d.

Şi nu-i nevoie să vă rugaţi la dumnezeu să n-o mănânce lupii pentru că n-au să se atingă de ea anul ăsta. Vă spun eu.

Că tot veni vorba: anotimpul ăsta o să vedeţi cu jumate mai multe flori decât în toate celelalte trei puse laolaltă. Şi nu o să fie socotit nesocotit cel ce-şi va face acum provizii de bani mai degrabă decât de cântări pentru tot restul anului.

Zgripţorii şi căpcăunii din munţii Savoiei, din Dauphiné şi Hyperboreea, unde sunt zăpezile veşnice, n-au să aibă defel parte de ăst anotimp, după părerea lui Avicena, care ne spune că primăvara vine atunci când munţii se scutură de zăpadă. Daţi-mi crezare mie, purtător al veştii.

Pe vremea mea se socotea primăvară de când soarele intra în primul grad în Berbec. Dacă acum se socoteşte altminteri, nu pot decât să înfierez astfel de credinţă. Pe drept cuvânt.

Despre vară

În vară nu ştiu ce vânt va bate, dar ştiu bine că ar trebui să fie cald şi să adie un vânticel răcoros.

Dacă totuşi altfel a fi, pentru atât să nu-i căutăm pricină lui Dumnezeu. Că el e mai înţelept ca noi. Şi ştie mult mai bine decât noi ce ne trebuieşte, pe onoarea mea vă spun. Orice-ar fi zis învăţatul Haly [Abenragel] şi cei ce-l urmează. Ar fi bine să rămâneţi veseli şi să beţi de la rece. Cum mulţi au spus, nu se află lucru mai bun pentru sete. Şi eu aşa cred. Pentru că contraria contrariis curantur.

Despre toamnă

La toamnă or să se culeagă viile; dacă înainte sau după [vremea potrivită] mi-e totuna, atâta timp cât o să fie băutură din belşug.

[…] Cei şi cele care se vor fi legat să ţină post pentru ca nu care cumva să cadă stelele de pe cer, pot acum să se ospăteze după poftă, prin încuviinţarea şi dezlegarea mea. [Stelele] au să mai întârzie mult unde sunt: mai au de rămas acolo mai bine de şaişpe mii şi nu ştiu câte zile. Vă spun eu, sunt bine lipite.

Şi nu aşteptaţi să vă cadă din zbor cristeii fripţi în gură, pentru că n-o să se întâmple cât trăiţi voi, pe onoarea mea.

Făţarnici, canalii, lepădături, şi astfel de ticăloşi de tot felul au să iasă din vizuinile lor. Fiecare să ia aminte cum crede cu cuviinţă.

Păziţi-vă de oase când mâncaţi peşte, şi de peşte să vă păzească Cel de sus.

Despre iarnă.

La iarnă după puţina mea înţelepciune n-au să fie întregi la minte cei ce-şi vând cojoacele şi căciulile ca să cumpere lemne. Şi astfel socoteau şi cei din vechime, după cum ne mărturiseşte Avenzoar.

Dacă plouă nu vă mâhniţi: o să fie mai puţin praf pe drum. Staţi la cald. Aveţi grijă cu guturaiul. Beţi bine şi aşteptaţi să treacă.


Mă descopăr cu respect în faţa lui Rabelais, a cărui satiră muşcătoare a rămas de actualitate şi acum, după aproape jumătate de mileniu – în ciuda celor care ar fi vrut ca lumea să nu fi auzit niciodată de el şi să nu-i fi citit niciodată lucrările (v. pe Google „index librorum prohibitorum”).

Îmi pare rău doar că traducerea mea nu e pe măsura artei sale… Franceza secolului al XV-lea m-a făcut să mă simt din nou ca în clasa a VI-a, când abia începeam să o învăţ pe cea modernă şi trebuia să deschid dicţionarul de două ori pentru fiecare propoziţie… Doar că acum mi-a lipsit şi dicţionarul şi pe alocuri am fost nevoit să „deduc” cuvintele etimologic sau să le aproximez din context. Totuşi, este o traducere literară, nu literală, iar textul original se regăseşte cu certitudine cel puţin in spiritu în versiunea mea în limba română… Cu excepţia capitolului al VI-lea, intitulat „Despre starea unor ţări” (De l’estat d’aulcuns pays), pe care nu l-am inclus din motive de lene… rămâne pe altădată şi/sau altundeva.