Tag Archives: asur

Catedrala Mânturii Neamului, cea finanțată din donațiile credincioșilor

Dragii moșului, nu vă luați după articole mincinoase și manipulatoare ca cel abia apărut pe Realitatea.net sub titlul „Patriarhia cere MAI MULŢI BANI de la stat pentru Catedrala Mânturii Neamului”! Iată, din travestiul de articol aflăm că:

În cei doi ani de când au început lucrările de construcție [la Catedrala Mântuirii Neamului], Patriarhia a investit aproximativ 50 de milioane de euro. Autoritățile locale și centrale au sprijinit biserica, anul trecut, cu aproape opt milioane și jumătate de euro. Mai mult de jumătate din această sumă, peste 4,2 milioane de euro, a fost alocată de Guvern. Primăria Generală a contribuit și ea cu 2 milioane de euro. Însă fondurile colectate nu sunt suficiente.

Având în vedere faptul că suntem într-o perioadă de criză economică, donațiile de la credincioșii și clericii din românia [sic] și din străinătate nu mai sunt la nivelul celor din anul 2011. Atât autoritățile centrale, cât și cele locale trebuie să susțină financiar construirea catedralei mântuirii neamului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

și că:

Pentru a duce la bun-sfârșit Catedrala Neamului, Patriarhia Română estimează că ar mai fi nevoie de cel puțin 50 de milioane de euro.

Chiar vă închipuiți că poate fi adevărat așa ceva? Chiar credeți că Patriarhia face ca câinele care-și mănâncă propria vomă, revenind cu seninătate asupra asigurărilor pe care ni le-a dat în trecut? Arătându-se îndreptățit scandalizată de „[nedemna] încercarea de manipulare a opiniei publice de către ASUR, care […] afirmă în mod tendențios că, viitoarea Catedrală patriarhală «va fi construită cu bani care ar urma să provină, într-o proporție semnificativă, de la bugetul de Stat…»”, cu 2-3 ani în urmă (la începutul lui septembrie 2010, mai exact) ne asigura emfatic că:

[F]ondurile necesare [pentru Construirea Catedralei Mântuirii neamului] vor fi obținute printr-o linie de creditare de la una sau mai multe bănci. Creditul […] va fi rambursat din donațiile credincioșilor ortodocși români din țară și străinătate.

Avem, evident, de-a face cu o nouă manipulare a opiniei publice, instrumentată de către tot soiul de răuvoitori! Cuvântul Patriarhiei că Catedrala va fi construită cu fonduri provenite din împrumuturi ce urmează a fi rambursate din donații este tot ce ne trebuie ca să știm că afirmațiile de mai sus, că ar fi primit aproape 8,5 milioane de euro în cursul unui singur an și că pe viitor așteaptă finanțări și mai substanțiale din partea statului, nu sunt decât, ei bine, alte încercări de manipulare a opiniei publice prin afirmații tendențioase!

Repetați după mine: Fondurile necesare pentru Construirea Catedralei Mântuirii neamului vor fi obținute printr-o linie de creditare și vor fi rambursate din donațiile credincioșilor ortodocși români din țară și străinătate. Amen. (Da capo.)

 

Uitasem: Un sondaj

Articolul de pe Realitatea.net este însoțit de un sondaj în care cititorii sunt întrebați: „Sunteți de acord ca statul să dea mai mulți bani pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului?” Votați cu încredere. Sunt încredințat că veți alege opțiunea corectă. Să le arătăm noi răuvoitorilor, să se învețe minte!

Retragere de la ora de religie

Sunt un pic în întârziere cu tratarea subiectului, dat fiind că noul an școlar a început deja de câteva zile. Chiar mă gândeam că nici n-are rost să scriu ceva pentru că pe de-o parte problema a fost tratată pe multe alte situri, iar pe de alta blogul meu e unul mic și prăpădit, uitat într-un colț de internet. Dar am văzut surprinzător de multe căutări pe subiectul ăsta aterizate în cele din urmă aici…

Pentru început, ar trebui poate să enunț câteva puncte esențiale:

  • Nimeni nu este obligat să participe la ora de religie, indiferent de vârstă sau confesiunea căreia îi „aparține” (sau nu).
  • Școala este obligată să accepte cererea de retragere de la ora de religie și să dispună măsurile ce decurg de aici (respectiv de nu fi calculată/încheiată media la ora de religie, întocmai cum se face cu sportul pentru cei scutiți de sport pe motive medicale).
  • Școala este obligată să accepte cererea fără a pretinde ca aceasta să fie motivată.

Citește în continuare

2 la sută pentru ASUR

Pe asta am „furat-o” de pe blogul ASUR. Sper să nu se supere nimeni, că am auzit că e nașpa cu copyright infringement (click-click ca să vezi imaginea mai mare):

2 la suta pentru ASUR.jpg

2% pentru ASUR

Până pe 15 mai, puteți alege să direcționați către ASUR 2% din impozitul plătit către stat în anul trecut. Pe siteul [ASUR] veți găsi formularele ce trebuie completate și pașii ce trebuie urmați pentru ca banii să ajungă în contul ASUR.

Parteneriatul dintre stat și BOR: încă un pas pe drumul spre ROR

Acu’ două zile, pe 8 martie, Parlamentul a pus bomboana pe coliva serviciilor sociale în România, în Camera Deputaților fiind aprobată cu o majoritate covârșitoare (254 voturi pentru, 7 contra și 5 abțineri) ceea ce acum se numește Legea privind parteneriatul dintre stat și culte în domeniul serviciilor sociale. Așa cum a fost adoptată, și cu efectele care se pot deja întrezări, această lege pare să fie o altă fază a perioadei de tranziție în care ne aflăm – tranziția de la RSR la ROR.

Care este de fapt rostul acestei legi? Nu neg că la capitolul „servicii sociale” România stă destul de prost. Însă, cum au semnalat și alții (inclusiv Guvernul, în „punctul de vedere” comunicat Parlamentului pe 19 februarie 2010 – v. fișierul PDF atașat), existau deja prevederi care tratau problema serviciilor sociale în toate aspectele relevante – organizare, finanțare, încurajare etc. Nu exista un vid legal în domeniul ăsta, chiar din contră.

De ce „parteneriat între stat și culte” și nu între stat și ONG-uri la modul general? Nu de alta, dar contextul este că România nu are o religie oficială, iar statul „nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii” niciunei religii (cel puțin așa se spune în Constituție și în Legea cultelor nr. 489/2006).

Mai mult de-atât, ce-i face pe legiuitorii noștri să-și imagineze că „parteneriatul” cu biserica ar rezolva problemele care există? Ce-i face să creadă că BOR este capabilă să administreze fondurile și serviciile mai eficient decât se face la ora actuală? Mai ales în condițiile în care BOR a devenit, în ultimul deceniu, un sac fără fund tot mai mare și mai adânc pentru bani de la buget? Vorbim, nu-i așa, de aceeași BOR care, în condițiile în care ia partea leului din bugetul pentru culte și se laudă pe toate drumurile cu activitățile sale (așa-zis) filantropice, a reușit performanța să se claseze în spatele asociației Caritas a Bisericii catolice în ceea ce privește filantropia. De aceeași BOR care a cerut 20 de milioane de la buget (ca aperitiv) pentru Catedrala Mânuirii Banului, la numai câteva luni după ce se bătea cu cărămida-n piept în comunicate oficiale că toate costurile vor fi suportate din credite bancare ce vor fi (chipurile) rambursate din donații. De aceeași BOR care doar ca „suplimentare” de fonduri a primit de la buget mai mulți bani decât tot restul fondurilor destinate celorlalte culte.

De ce-și închipuie legiuitorii noștri că BOR ar fi un partener potrivit al statului în privința serviciilor sociale? BOR, cu istoria de incompetență în administrarea de fonduri și servicii pe care o are. Cu istoria de obscurantism, discriminare, marginalizare a nonconformiștilor, xenofobie, homofobie, antifeminism, antisemitism, îndoctrinare pe orice căi, înșelăciune, minciună și abuzuri de tot felul pe care o are?

„Culte” sau BOR?

Știu, știu… În lege scrie „culte”, nu „Biserica Ortodoxă Română”. Dar hai să nu ne ascundem după deget!

O chestie ar fi că partea leului din orice finanțare a „cultelor” o ia de fapt BOR. De regulă în virtutea faptului că 87% din cetățenii României au figurat ca fiind ortodocși la ultimul recensământ.

O altă chestie ar fi că echivalența „culte = BOR” e transparentă, pentru cine e capabil să citească printre rânduri, până și în discursul neoficial de acum al susținătorilor legii. În actele oficiale se scrie „culte”; pe lângă ele, se vorbește de „biserică” – și adesea se înțelege „Biserică” (cu majusculă – cum, de exemplu, apărea în clar pe blogul Ralucăi Țurcan, una din inițiatoarele proiectului).

Formularea „culte” e de ochii lumii – politicienii noștii tot poala popii ortodoxe o pupă, nu pulpana predicatorului reformat sau papistaț, nici chipaua rabinului.

Resurse

Parcursul proiectului de lege prin Parlament poate fi consultat pe situl Camerei Deputaților – aici.

Legea a fost analizată mai pe larg și mai bine decât am făcut-o eu în multe locuri din blogosfera românească. Dintre siturile pe care le urmăresc, am găsit comentarii la:

Și mai multe surse se pot găsi consultând oracolul zeului Google.

Reacția isterică a BOR la campania ASUR

Am citit răspunsul Patriarhiei BOR la comunicatul ASUR privind campania „Stop îndoctrinarea religioasă în școli” încă de marți seara, când mi-a aterizat pe fluxul RSS de la Basilica.ro. De atunci l-am mai recitit de câteva ori, ca să-mi dau seama în ce fel corespunde imaginii unei organizații care se declară a fi păstrătoarea Adevărului (cu majusculă, neapărat) și autoritatea ultimă în probleme de moralitate – o organizație care pretinde respect și ascultare, în pretinsa ei poziție de intermediară și mesageră a divinității. Nu corespunde defel.

Laitmotivele din răspunsul BOR sunt cam aceleași cu care ne-a obișnuit de ceva timp încoace:

  • punerea semnului de egalitate între spiritual și religios (respectiv între spiritualitate și religiozitate); între „educație religioasă” și moralitate;
  • punerea semnului de egalitate între secularism și comunism (cu catalogarea ASUR ca fiind „continuatoarea procesului de «ateizare prin informare» pe care comunismul l-a propus”);
  • demonizarea secularismului promovat de ASUR ca fiind „umanism antireligios” (ba chiar „fundamentalism antireligios”) –, „vădit anticreștin”, intoleranță și exclusivism;
  • pretenția că valorile propuse la disciplina religie (a se citi „în interpretarea ortodoxă”!) ar fi „valori spirituale și morale” care „stau la baza culturii europene și naționale”; cu sugestia că în lipsa orelor cvasi-obligatorii de religie din școală elevilor cumva le-ar fi interzis accesul la ele;
  • sugestia că eliminarea religiei ca materie (cvasi) obligatorie în școală e totuna cu o interdicție privind educația religioasă.

Ideile acestea sunt repetate iar și iar, insistent, de-a lungul întregului document. Un document care începe cu un citat el însuși relevând, după cum am mai spus, o discriminare pozitivă, anticonstituțională, în favoarea „cultelor recunoscute de stat”, și se termină cu citarea art. 26 alin. (3) din DUDO („părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor”), având nerușinarea să sugereze că dreptul acesta de prioritate ar fi respectat în aranjamentul actual. Să ne înțelegem: în situația în care școala (sau dirigintele, sau directorul școlii, sau cine mama naibii ia decizia) înscrie din oficiu un copil la o anumită oră de religie, iar părintele trebuie mai apoi să umble cu miloaga cu cereri la direcțiune pentru a schimba această „alegere”, nici prin vis nu mai poate fi vorba de vreo prioritate a părintelui.

Spuneam că imaginea care se desprinde din acest răspuns nu corespunde defel cu cea pe care vrea s-o proiecteze BOR. Corespunde, în schimb, cu aceea a unei organizații care își susține ideologia și acțiunile prin orice mijloace. Și, pentru că ideologia respectivă este găunoasă și pute a totalitarism, mijloacele acestea sunt pe măsură. Rar mi-a fost dat să citesc un ghem atât de dens de deformări, jumătăți de adevăruri și minciuni sfruntate, cimentate într-un amalgam mai lipicios de venin și noroi. Aproape fiecare paragraf al sus-numitului răspuns a constat din denigrarea și demonizarea secularismului, respectiv ASUR sau a ideilor promovate de aceasta, combinate cu afirmații și interpretări ale legii și limbajului comun care par desprinse dintr-o distopie orwelliană.

Replica Asociației Secular-Umaniste din România a atins doar câteva din problemele cele mai săritoare în ochi din numitul răspuns al Patriarhiei – după cum e cazul și cu articolașul ăsta al meu. Dincolo de acestea se află însă un întreg mod de gândire care nu este altceva decât un ecou al acelor zone întunecate ale istoriei și politicii unde  totalitarismul e norma, cu întregul lor arsenal demagogic – de la demonizarea celor care au o altă opinie la cenzură, îndoctrinare și distorsionarea ideilor de libertate și democrație.

În România, fenomenul s-a văzut foarte bine în perioada comunistă – o perioadă în care, în ciuda pretențiilor de martiriu ale BOR, ortodoxia a înflorit în țară. E adevărat că în școli nu existau orele de religie, dar nu era nici pe departe interzisă educația și practica religioasă, cum încearcă să sugereze BOR. Dacă ar fi fost interzise, evident n-ar fi existat „fabrici de popi” – seminare și facultăți de teologie ortodoxă, organizate în Republica Socialistă România, și finanțate de la bugetul de stat: actualul patriarh este absolventul unei astfel de „fabrici”, după cum putem afla din CV-ul său, laolaltă cu toți ierarhii BOR și o bună parte a popilor din țară. Dacă BOR ar fi fost atât de nedreptățită și abuzată cum pretinde, n-ar fi avut parte de favoruri și nu i-ar fi fost atribuite imobile și terenuri care aparțineau altor culte, așa cum s-a întâmplat – imobile și terenuri pe care acum refuză, bineînțeles, să le restituie. Dacă clericii ortodocși – din nou, în frunte cu patriarhul și restul ierarhilor – ar fi fost dizidenți persecutați de securitate așa cum pretind, n-ar avea motive să se opună din răsputeri deconspirării colaboratorilor securității din rândul BOR.

Unde nu le iese acum întrutotul socoteala este micul amănunt că nimeni nu mai are monopolul informațiilor în România. În ciuda faptului că li se acordă disproporționat de mult timp de antenă la posturile radio și TV naționale (plătite, adică, de la bugetul unui stat care de ochii lumii se pretinde a fi secular), și în ciuda faptului că prea mulți din politicieni au pupatul poalelor popii pe agenda zilnică (lucru care se poate vedea în mass-media și în Parlament, și s-a reflectat în multe din legile ultimului deceniu), nu au cum să amuțească vocile care le critică poziția. Nu au mijloacele de a le face neauzite, nici de a le vârî pumnul pe gât. Ceea ce nu înseamnă, bineînțeles, că n-au încercat; doar că n-au reușit întotdeuna.

Din fericire. Pentru că dacă am avea legile construite după dorința BOR, am fi un fel de versiune ortodoxă a Iranului; sau a RSR, cu Biserica ținând locul Partidului.

Vicii ale prevederilor legale privind predarea religiei în școală

Legea educației naționale nr. 1/2011 ((LEN fost adoptată de Parlament pe 14 decembrie 2010, după ce Guvernul și-a asumat răspunderea pe 28 octombrie2010,  și promulgată de președinde pe 5 ianuarie, cu nr. 1/2011)) a fost adoptată practic fără a fi supusă unei dezbateri în Parlament ((Detalii și documentele în cauză se pot găsi pe situl Camerei Deputaților.)), prin asumarea răspunderii Guvernului ((Potrivit art. 114 din Constituție, un proiect de lege pentru care guvernul își asumă răspunderea este adoptat automat, cu modificările propuse de Parlament și acceptate de guvern, dacă Guvernul nu este demis prin moțiune de cenzură introdusă la cel mult 3 zile de la prezentarea proiectului de lege.)), trecându-se peste două sesizări de neconstituționalitate venite, una din partea a 108 deputați PSD, PC și PNL, cealaltă din partea Președintelui Senatului, Mircea Geoană ((ref:2)). Motivația oficială a acestei proceduri a fost, presupun (nu mi-am dat osteneala să caut și este, oricum, irelevant), urgența cu care se impunea adoptarea unei noi legi a învățământului, în condițiile în care vechea lege era considerată inadecvată (aceasta este cauza oricărei schimbări legislative, nu-i așa?).

Adoptarea în pripă, însă, și fără o discuție detaliată a unei legi cu consecințe atât de profunde asupra învățământului în ansamblul său, după două decenii în care s-a tot fușărit pe ici pe colo – mai peticind câte-o gaură, mai adăugând câte-un zorzon inutil –, nu prea are cum să fie de bun augur. Nu contest nevoia reformării legislației în domeniul învățământului, dar înlocuirea unei legislații defectuoase cu alta la fel de (sau și mai) defectuoasă nu este o soluție, ci doar o sursă de noi probleme care vor trebui să fie adresate ulterior.

Nu contest existența unor prevederi benefice (ca exemplu, cele referitoare la incompatibilități, cumul de funcții sau destinate a pune o piedică nepotismului). Dar acestea nu pot servi de contragreutate unor alte prevederi a căror caracterizare variază de la „discutabil” (pensionarea obligatorie la 65  de ani, de exemplu) la „dezastruos” (prevederile privind studiul religiei) și destul de numeroaselor contradicții ale Legii cu sine însăși, alte legi, Constituția și dreptul internațional.

Lăsând la o parte detaliul că un an în plus sau în minus în care învățământul să funcționeze după vechea lege nu face cine știe ce diferență, rezultatul a fost unul singur: legea a fost adoptată în forma prezentată de Guvern fără a discutată, cu toate consecințele care decurg de aici. Unele dintre prevederile ei au fost contestate din primul moment în care a fost făcută publică propunerea legislativă, dar aceasta „a trecut” în ciuda acestora și a celor două sesizări de neconstituționalitate al căror obiect l-a făcut.

Printre prevederile cu bube-n cap din noua Lege a învățământului educației naționale (care-i diferența?) sunt și cele privind predarea religiei în învățământul public preuniversitar. (Ăla pentru muritorii de rând, nu liceele teologice… Ca să nu nu zică nimeni că aș căuta nod în papură legându-mă și de fabricile de popi subvenționate de la buget. Ce puțin, nu în articolul de față.)

Inconsistențe interne ale LEN cu privire la religie

În primul rând, avem inconsistențele interne ale Legii nr. 1/2011 în ceea ce privește religia. Astfel, pe de-o parte avem prevederile art. 18 din Lege:

(1) Planurile-cadrul ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. […]

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Această introducere a a materiei Religie, în lumina prevederii că profesorii de religie trebuie „abilitați” în funcție de poziția cultelor religioase, este sinonimă cu introducerea îndoctrinării religioase în curriculumul școlar.

Art. 3 al aceleiași legi, prevede:

(1) Principiile care guvernează învățământul  preuniversitar […] din România sunt:

n) principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, dogme religioase și doctrine politice;

precum și cu art. 7, care prevede:

(1)  În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise […] activitățile de natură politică și prozelitismul religios.

Lăsând la o parte orice fel de sensuri peiorative, conotații și metafore legate de termenii „îndoctrinare” și „prozelitism” ((Acești termeni nu sunt definiți explicit în lege și, ca atare, se consideră a fi folosiți în sensul lor comun, care este în uz și apare în dicționarele limbii române, inclusiv DEX.)):

  • predarea confesională a religiei, în conformitate deci cu normele/dogmele unei confesiuni, constituie îndoctrinare religioasă în sensul cel mai simplu și mai de bază al cuvântului;
  • tentativa de îndoctrinare a elevilor, concretizată faptul de a fi înscriși „din oficiu” la orele de religie (și nu în urma unei cereri sau alegeri explicite a lor sau părinților lor) și coroborată cu cerința unei proceduri extraordinare pentru a nu lua parte la aceste ore, constituie prozelitism religios în favoarea cultului ales pentru clasa din care face parte elevul în cauză (cel mai adesea fiind vorba de BOR, bineînțeles).

Ca atare, prevederile art. 18 privind studiul religiei în școală se află în contradicție cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. n) și ale art. 7 alin. 1).

Ca să fiu puțin mai optimist decât ar fi cazul (ținând cont de ce alte imbecilități au trecut prin Parlament și de câți dreptcredincioși de paradă sunt printre parlamentarii noștri), vreau să cred că această contradicție ar fi fost pusă în evidență în cadrul discuțiilor purtate în parlament asupra proiectului LEN introdus de Guvern. Sigur, cum stau lucrurile, speranța asta a mea rămâne la nivelul de speculație dat fiind că n-a avut loc niciun fel de dezbatere pe marginea proiectului ((ref:1)).

Alte dispoziții legale

Dintre alte legi care ar putea intra în contradicție cu LEN, în ceea ce privește predarea religiei, m-am uitat doar la prevederile cele mai evident relevante: Legea cultelor nr. 489/2006 ((Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 11 din 08 ianuarie 2007; poate fi găsită aici.)) și Legea fundamentală, a.k.a. Constituția României.

Contradicții cu Legea cultelor

Lăsând la o parte lipsurile proprii ale Legii nr. 489/2006, dintre care una este ideea dominantă că toți trebuie să aparțină unei religii și trebuie să aibă parte de „educație religioasă” (termenul folosit în limba legaleză pentru „îndoctrinare”), una din prevederile LEN intră în contradicție flagrantă cu una din prevederile Legii cultelo. Astfel, art. 18 alin. (2) din LEN prevede:

La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.

Înafară de aspectul oarecum sensibil, și deja atins în treacăt, al cerinței unui demers extraordinar pentru a evita îndoctrinarea religioasă în doctrina cultului ales de școală/diriginte, această prevedere se bate cap în cap cu art. 3 alin (2) din Legea cultelor nr. 489/2006:

… [C]opilul care a împlinit 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.

Carevasăzică, minorii care au împlinit 16 ani pot să-și aleagă singuri religia (cf. Legii cultelor), dar nu pot să studieze religia pe care și-au ales-o (cf. LEN), decizia aceasta rămânând în continuare la latitudinea părinților. (Asta chiar și în situația ideală în care nu i se pun bețe-n roate la școală în momentul în care dorește să renunțe la orele de religie.) … Și nu pot, bineînțeles, nici să opteze să nu studieze nicio religie, în cazul în care asta e alegerea lor.

Aceasta ar fi, cum ziceam, contradicția cea mai săritoare în ochi. Mai rămâne și micul amănunt legat de prevederea primului articol din Legea cultelor:

(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credință religioasă contrară convingerilor sale […]

Sigur, nu poate fi constrâns. Dar se pot face presiuni punându-l în fața unui fapt împlinit (înscrierea din oficiu la ora de îndoctrinare religioasă) și cerându-i să facă demersuri extraordinare pentru a i se respecta dreptul enunțat.

Mai există apoi enunțul de principiu din art. 9:

(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fața legii și autorității publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult.

Neutralitatea aceasta a statului este încălcată în momentul în care în școlile de stat/publice sunt promovate ideologii religioase; cu atât mai mult cu cât promovarea aceasta se face preferențial – indiferent de criteriile pe baza cărora se decid preferințele.

Includerea orelor de îndoctrinare religioasă în trunchiul comun al curriculumului școlar constituie în sine un privilegiu și un favor acordat doar cultelor „recunoscute” de stat ((Art. 18 alin (1) și alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011.)); În plus, în lipsa unor dispoziții exprese, alegerea cultului promovat rămâne de facto la latitudinea școlii, care poate alege să ignore orice relație între religia declarată a elevilor și ideologia religioasă impusă în orele de religie. În ciuda precizării explicite din lege că astfel se asigură elevilor „dreptul constituțional de a participa la ora de religie” ((Art. 18 alin. (1): «Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat […] li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie […].»)), este profund neconstituțională însăși limitarea acestui drept doar la „elevii aparținând cultelor recunoscute de stat”.

Constituția României

Chiar dacă nu am găsit contradicții directe și explicite între prevederile din Legea educației și Legea fundamentală, felul în care este promovată îndoctrinarea religioasă  în LEN se află cel puțin în disonanță cu prevederile art. 29 din Constituție privind libertatea conștiinței, care declară:

(1)  Libertatea […] credințelor religioase nu [poate] fi îngrădită sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.

(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

Chiar dacă nu este încălcată direct și explicit această prevedere a Constituției, în sensul că elevii nu sunt obligați să participe la ore de îndoctrinare religioasă, presiunea exercitată prin înscrierea din oficiu la aceste ore și piedicile puse în calea renunțării la frecventarea lor sunt ele însele forme de constrângere.

Un drept (în speță, dreptul individului de a urma sau nu o credință și de a nu fi îndoctrinat contra voinței sale) este și trebuie să fie recunoscut ca atare – fără a fi cerșit, fără să fie nevoie de demersuri extraodinare pentru a cere respectarea lui. Altfel, încetează a fi un drept și devine un privilegiu.


Ca notă de sfârșit: am abordat situația doar perspectiva elevului din învățământul preuniversitar de stat. Tabloul general este, evident, mai larg, și include contradicții cu alte legi și norme de drept comun, prin care se încalcă presupusa și declarata neutralitate a statului față de culte și se discriminează pe baza religiei sau în funcție de poziția unui anumit cult.

În particular, prin prevederile art. 18 alin. (3) ((Art. 18 alin. (3) din LEN nr. 1/2011: «Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.»)) din Lege, se discriminează pe baze religioase (în funcție de poziția unui cult religios) împotriva cadrelor didactice care predau religia în școli. Astfel, în situația în care cadrele didactice sunt angajate și pot fi concediate pe criterii care nu țin de calificările și performanțele lor didactice, ci de părerea și regulile interne ale unui cult, ne aflăm în situația unei discriminări clare și explicite pe motive religioase și a unei alte încălcări a principiului neutralității față de religii a instituțiilor statului.

ASUR lansează campania „Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”

Asociaţia Secular-Umanistă din România a lansat, pe 10 februarie a.c., campania „Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.

Pentru că Polymnia m-a lăsat cu ochii-n soare și-n prada Furiilor, o să mă mulțumesc să câteva fragmente din materialul publicat pe blogul ASUR.

Câteva cuvinte despre Legea educației naționale nr. 1/2011, proaspăt promulgată:

Prevederile Legii 1/2011 în privinţa predării religiei in şcoli vin în contradicţie flagrantă cu Constituţia României, cu Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (272/2004), cu Codul Muncii şi chiar şi cu Legea Cultelor (489/2006):

  • lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii Religiei în şcoală, fapt ce violează art. 29 al. (1) din Constituţie
  • Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sînt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune. Trebuie menţionat şi că prevederile actualei legi sînt mai restrictive decît cele din anterioara Lege a învăţămîntului (84/1995), care recunoştea dreptul elevilor şi părinţilor de a alege religia şi confesiunea
  • includerea din oficiu a elevilor la orele de Religie, fără a se ţine cont de opinia lor, încalcă art. 24 al. (1) şi art. 25 din Legea drepturilor copilului (272/2004)
  • interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani este în contradicţie evidentă cu art. 3 al. (2) din Legea Cultelor (489/2006)
  • introducerea obligativităţii unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie, pe lîngă accentuarea caracterului confesional al orelor de Religie, încalcă flagrant prevederile art. 5 din Codului Muncii

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării:

  • predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios
  • se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul “Să ne alegem prieteni credincioşi!” sau prin catalogarea drept “păcătoşi” a celor “care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”
  • profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească; în caz contrar li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă

Chiar dacă din punct de vedere strict legal părinţii işi pot, teoretic, retrage copiii de la orele de religie, în lipsa unor instrucţiuni clare de aplicare, această prevedere este dificil de pus în practică la nivelul şcolilor. De cele mai multe ori, orele de religie fiind plasate în mijlocul zilei, administraţiile şcolare ar trebui să poată oferi copiilor care nu participă la Religie alternative educaţionale, lucru pentru care nu sînt, de obicei, pregătite. Mai mult, lipsa unei politici clare în această privinţă deschide calea abuzurilor şi riscului de ostracizare a copiilor în cadrul colectivului şcolar.

Pe situl pomenit se poate găsi, bineînțeles, și textul pe care eu nu l-am inclus aici, alături de fotografii ale panourilor amplasate în București, în vecinătatea Cotroceniului, Parlamentului și Patriarhiei.

Campania 10:23 2011 încheiată în România

1023-homeopatia.jpg Pe plan mondial, Campania 10:23 2011 este încheiată prin conferința QED organizată la Manchester, în Marea Britanie. La conferință vor lua cuvântul o serie de personalități binecunoscute pe plan mondial, oameni de știință și jurnaliști, printre care Steven Novella (profesor de neurologie la Școala Medicală a Universității Yale, SUA), Eugenie Scott (dir. exec. al Consiliului Național pentru Educație Științifică, SUA), Simon Singh (fizician și autor a mai multor best-selleruri de popularizare științifică) și Christopher French (profesor de psihologie la Universitatea Goldsmiths din Londra, Marea Britanie).

În România, punctul culminanant al Campaniei 10:23 a fost atins ieri, cu puțin înainte de prânz, prin protestele organizate în mai multe orașe la inițiativa Asociației Secular-Umaniste din România și Sceptici în România. Oficial, protestul s-a desfășurat doar în București și în Iași; neoficial, mai pe oriunde a făcut cineva efortul să se filmeze „supradozând” cu un flacon de preparate homeopate.

2.jpg

În București, înainte de evenimentul „supradozei” de la orele 10:23, voluntari ai ASUR și Sceptici în România au făcut o scurtă demonstrație de preparare a unui remediu homeopat pornind de la o „tinctură-mamă”, însoțită de scurte explicații. Detalii și imagini se găsesc pe blogul ASUR și pe pagina FaceBook a Asociației.

La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai presei centrale. Chiar dacă reflectarea mediatică a evenimentului lasă de dorit din mai multe puncte de vedere (totuși, nu atât de mult cât lasă unele comentarii ale susținătorilor homeopatiei), iată o scurtă listă a reportajelor:

De pe bloguri adunate și-napoi pe bloguri date (ordonate la-ntâmplare):

Și, la final, un playlist cu clipuri culese din România (am găsit doar cinci; sunt binevenite orice alte clipuri care se potrivesc):

Și unul cu clipuri mai de prin toată lumea, strânse la un loc de userul Youtube ateitm:


UPDATE:
Am aflat că au scris și Cațavencii un articol, în stilul lor caracteristic – Homeopatul lui Procust, semnat de Raul Gheba și publicat azi, 8 februarie.

 

Societatea Română de Homeopatie răspunde Campaniei 10:23

Societatea Română de Homeopatie (SRH) „a luat notă” de inițiativa ASUR și „Sceptici în România” de a organiza un protest ca parte a campaniei internaționale „10:23 – Homeopatia e apă chioară” și a scos capul din nisip, dând un răspuns prin comunicatul publicat pe 2 februarie pe situl SRH.

Obiecțiile SRH la campania 1023

Comunicatul începe printr-o serie de „constatări”  de la care „poziția [SRH] pleacă” „în legătură cu acest eveniment”, presărată pe ici pe colo cu afirmații irelevante, înșelătoare sau de-a dreptul false. Voi trece peste ele deocamdată – cine dorește să le citească o poate face pe situl SRH.

După cele nouă puncte de „constatări” este abordată campania 10:23 în sine într-o serie de precizări prezentate în cinci puncte diferite, la care se adaugă câteva paragrafe de încheiere constând în cea mai mare parte din enumerarea unei serii de linkuri către materiale care ar confirma validitatea homeopatiei.

Pregătirea participanților la protest

1. Protestul este organizat de persoane care nu au pregatire in domeniu, nefiind medici/farmacisti si nici nu isi revendica o pregatire stiintifica speciala; ei ne informeaza ca protesteaza ca activisti pentru drepturile consumatorilor, dar nu fac parte nici [sic] din Asociatia pentru protectia consumatorilor;

S-ar putea foarte bine să fie adevărat că la protestul din București nu participă medici sau farmaciști, dar este oarecum irelevant. Persoanele participante reflectă punctul de vedere prevalent în lumea medicală, conform cu întregul corp al cunoștințelor din biologie, chimie și fizică.

Pe de altă parte, participanții la protest fac parte dintre consumatorii din România și ca atare ar avea dreptul de a se declara „activiști pentru drepturile consumatorilor”; oricine o poate face. Apartenența la Asociația pentru protecția consumatorilor, un organism guvernamental, nu este o condiție sine qua non pentru a fi consumator, iar „calitatea” de activist decurge din întreprinderea unei acțiuni în sprijinul unei cauze, nu din existența unei diplome care să te declare ca atare; iar în măsura în care depinde de apartenența sau promovarea ideilor unei organizații, condiția e satisfăcută. Presupun că insistența asupra apartenenței la o organizație (folosită în acest caz și ca tentat argument în favoarea homeopatiei) este o reminescență de gândire nomenclaturistă, atâta timp cât existența în sine a unei organizații nu spune nimic despre adevărul sau deziderabilitatea țelulilor promovate de acea organizație.

„Pregătire științifică specială”… nu-mi dau seama ce-i de presupus să însemne sintagma asta. Pregătirea științifică care se obține în cursul liceului este mai mult decât suficientă pentru a putea vedea invaliditatea principiilor pe care se bazează homeopatia. O pregătire științifică pe care, deși e o condiție necesară pentru admiterea la facultățile de medicină și farmacie ((Cel puțin așa stăteau lucrurile „pe vremuri”, când se dădea examen de admitere din biologia umană (aia „de-a XI-a”), chimie organică și, pe alocuri, fizică.)), prea mulți medici și farmaciști au dat-o, pare-se, uitării.

„Designul”  protestului

2. Protestul este unul de tip experiment: se administreaza asa –zise supradoze de medicament homeopat, urmand a se constata rezultatele, pe care protestatarii considera ca le cunosc aprioric, [sic] ca fiind nule.
In aceasta situatie, ar fi fost necesar ca ei sa ceara indrumare metodologica de specialitate, referitoare la testarea medicamentelor homeopate pe voluntari sanatosi. Se stie din literatura de specialitate ca efectele medicamentelor homeopate nu depind de doza, ci de numarul de administrari, mai ales in cazul in care nu se respecta principiul individualizarii tratamentului. Ii invitam pe activistii respectivi sa faca un demers onest si sa constate care ar fi rezultatele administrarii medicamentelor homeopate administrate timp de 20-30 zile consecutive; dupa un numar suficient de administrari repetate, incep sa apara simptomele medicamentului testat.

Administrarea de „supradoze” în cadrul protestului nu are de fapt scopul de a „constata” rezultatele ci de a arăta, la modul ironic, care este efectul preparatelor homeopatice. Este voba de „cunoaștere apriorică” exact în același sens în care e vorba de cunoaștere apriorică ori de câte ori ne bazăm în acțiunile noastre pe rezultatele prevăzute de principiile științifice confirmate. Participanții „cunosc aprioric” că nu se va îmtâmpla nimic după înghițirea unui tub întreg de somnifere sau laxative homeopate, de exemplu, la fel cum „cunosc aprioric” că nimeni nu pățește nimic dacă înghite câteva picături de apă pură sau câteva granule de zahăr din altă sursă – indiferent dacă e vorba de apă și zahăr din bucătărie, de apă descântată de Marea Vrăjitoarea Safta și zahăr blestemat de Marele Preot al Templului Celest al lui Kali, sau de apă de conductivitate și zaharoză ori glucoză de puritate analitică din laboratoarele unei universități.

În ceea ce privește „literatura de specialitate” homeopatică, aș avea două observații. Pe de-o parte, chiar dacă s-ar fi publicat mii de tomuri și zeci de mii de articole dedicate homeopatiei, asta nu ar înseamna automat că ceea ce-i scris în ele are vreo bază în realitate; cu atât mai puțin că ar fi o reflectare fidelă a realității. Situația e perfect similară cu a astrologiei ((Un alt travesti cu pretenție de știință exactă, care parazitează astronomia și alte științe. O păcăleală susținută și promovată dealtfel și de SRH, printre ale cărei materiale de curs publicate pe situl oficial se află și elemente de „astrologie medicală”.)). Pe de altă parte, invit conducerea SRH ca, având în vedere cele spuse cu privire la numărul de administrări, să atragă atenția asupra acestui punct și membrilor săi care promovează, prescriu și comercializează preparate homeopate care se pretind a avea efect în timp mult mai scurt decât cele 20-30 de zile pomenite (somnifere, calmante, antigripale etc.).

Inițiatorii protestului

3. Ne exprimam mirarea in fata faptului ca protestul nu pleaca propriu-zis de la consumatorii romani nemultumiti de rezultatele aplicarii tratamentelor homeopate, fiind vorba de un protest organizat si coordonat din strainatate, in 10 tari simultan (23 de orase, printre care si Bucuresti) si fiind mai mult un protest de principiu impotriva unor principii.

Ne exprimăm mirarea la exprimarea mirării. Și observăm că este irelevant de unde pleacă inițiativa protestului și cine îl coordonează. Adăugăm, de asemeni, că protestul nu este (în înțelegerea noastră) atât împotriva principiilor ca atare, ci a felului cum sunt promovate și susținute acestea. Nu mi-e clar dacă descrierea ca „protest de principiu împotriva unor principii” se dorește a fi peiorativă, dar, cu toate că nici un „protest de principiu” nu este ceva intrinsec negativ, protestul 10:23 acesta nu este pur și simplu un protest de principiu inițiat, cum ni se trasmite printre rânduri că ar fi, în lipsa unui alt passe-temps mai interesant. Cine aruncă o privire pe situl 1023.ro poate vedea singur lucrul acesta.

Contestarea mecanismului de acțiune al preparatelor

4. Activistii contesta in principal mecanismul de actiune al medicamentelor homeopate, care contin doze subponderale de substanta, pe care ei le considera prin urmare inactive si avand un efect de placebo.

Așa-i. Cu precizarea că o formulare mai corectă ar fi „pretinsul mecanism de acțiune”, respectiv „doze zero/nule sau mult inferioare oricărei doze dovedite a avea efecte fiziologice”. Cel puțin pentru vasta majoritate a preparatelor homeopate. ((Se mai comercializează unele preparate în care apar ingrediente – în cantități foarte mici, de ordinul unei fracțiuni de miligram, ce-i drept – cu diluții relativ mici, de 3-4 CH.))

Contestarea studiilor care atestă eficacitatea preparatelor

5. Ei afirma ,de asemenea, ca nu exista studii stiintifice care sa ateste eficienta medicamentelor homeopate.

Pentru precizie, nu se afirmă la modul absolut că nu există nici un fel de studii științifice care să ateste eficiența medicamentelor homeopate.

Ideea este că pe de-o parte, pentru vasta majoritate a miilor de preparate homepate comercializate sau recomandate, nu există studii științifice riguroase care să ateste fără echivoc că „medicamentele” homeopate ar avea vreun efect superior unui placebo; pe de altă parte, studiile favorabile homeopatiei (dintre care multe sunt sub semnul întrebării în ceea ce privește procedurile, tratamentul statistic al datelor și concluziile trase) sunt o minoritate în raport cu studiile inconclusive sau net defavorabile. Faptul că promotorii homeopatiei evită să analizeze critic studiile care le sunt favorabile și să prezinte și datele care sunt în defavoarea lor, în proporția în care acestea există, este una din diferențele cele mai săritoare în ochi între homeopatie (alături de restul „medicinei” alternative) și medicina mainstream.

Studii clinice prezentate de SRH

În continuare sunt prezentate, ca ilustrare a punctelor 4 și 5 o serie de  studii pe care, zice SRH, organizatorii protestului le-ar ignora. Aceste studii, aflăm, sunt în majoritatea lor rodul medicilor homeopați de la inexistenta Facultate Regală de Homeopatie din Londra ((Linkurile duc la situl organizației omologe britanice, British Homeopathic Association (BHA). Pe situl acestora se face referință la o facultate homeopatică, care însă se numește Faculty of Homeopathy (FoH), nu Royal Faculty of Homeopathy și nu prezintă niciunde pe situl său vreun suport din partea familiei regale britanice. Asta în condițiile în care alte instituții dedicate homeopatiei (de exemplu, fostul Spital Regal de Homeopatie, Royal London Homeopathic Hospital, recent redenumit ca Royal London Hospital for Integrated Medicine) beneficiau de suportul acesta onorific și cel puțin un membru marcant al familiei regale, prințul moștenitor Charles, este un cunoscut suporter al homeopatiei. Dar nu este un fapt extraordinar, în situația în care această Facultate nu este ceea ce se înțelege în România prin facultate – un corp al unei universități organizat în jurul unei discipline sau unui grup de discipline. Din ce se poate citi pe situl lor este un fel de asociație care oferă și oarece cursuri de pregătire în homeopatie, singura cerință sine qua non pentru a deveni „membru” sau „membru asociat” fiind de a avea calificarea necesară pentru a practica medicina pe teritoriul Marii Britanii. Semnificativ, de pe lista de calificări sunt explicit excluse BHMS și DHMS – Bachelor of, respectiv Diploma in Homeopathic Medicine and Surgery.)).

Pentru că sunt destul de multe și acelea dintre ele care merită un minim de atenție ar trebui discutate în detaliu pentru a pune în evidență lipsurile, mă voi mulțumi să fac o scurtă trecere în revistă; cu un minim de comentarii.

Studii de pe situl BHA

http://www.britishhomeopathic.org/research/the_evidence_for_homeopathy.html

Pentru a găsi vreo urmă de studiu, am fost nevoit să navighez prin câteva linkuri până la pagina „Cercetare” de pe situl organizației Faculty of Homeopathy (FoH), unde apar linkuri la câteva liste de studii și teste. Acestea constau din:

  • 142 de studii clinice, ale căror rezultate au fost publicate în 129 de articole și al căror rezultat este condesat astfel:  63 (44%) din studii au găsit efecte pozitive ale homeopatiei, 11 (8%) au fost negative, iar 68 (48%) au fost inconclusive. Partea cea mai remarcabilă a materialului este că din toate aceste studii, au fost găsite efecte pozitive ((„Statistic semnificative”, mai bine spus; o expresie din jargonul statistic care se traduce în limbaj comun prin „marginal semnificative” sau „s-a văzut nițel efect, da’ nu prea mult”.)) ale homeopatiei pentru amețitorul număr de șapte condiții, cele mai multe fiind din cele care de obicei „trec de la sine” (gripă, diaree la copii), a căror evaluare este extrem de subiectivă (vertij, alergii sezonale, fibromialgie), sau care sunt sindromuri cu care pot avea cauze multiple sau chiar neclare și diagnostic oarecum incert (firbromialgia, sinuzite).
  • O serie de review-uri și metaanalize publicate în ultimii douăzeci de ani. Cele mai multe sunt doar pomenite, fără a se spune pentru ce afecțiuni și în ce măsură s-au înregistrat rezultate pozitive. (Bănuiala mea este că și aici e vorba în cea mai mare parte de rezultate marginal pozitive pentru afecțiuni care „trec de la sine” și a căror evaluare este extrem de subiectivă.) Este prezentată explicit lista de afecțiuni pentru care s-au observat rezultate pozitive într-un număr de 24 de studii concentrate pe arii clinice. Oarecum de așteptat, lista conține afecțiuni precum: gripa/guturaiul, rinite alergice sezoniere, vertij, afecțiuni reumatice (grupate generic, fără detalii), alergii, infecții și „boli” ale căilor aeriene superioare.
  • Studii ale rezultatelor clinice din British Homeopathic Hospital și Royal London Homeopathic Hospital. Din puținele detalii date, reiese din nou că este vorba preponderent de afecțiuni ușoare, auto-limitative și/sau la care evaluarea stării clinice este extrem de subiectivă. Pentru ambele spitale se dă un procent de cca. 70% pentru numărul de pacienți care au raportat îmbunătățirea stării de sănătate. Ce-aș vrea eu să știu ar fi ce anume înseamnă asta. Trebuie totuși să le dau o bulină albă pentru mențiunea că nu s-a înregistrat nicio „reducere” (ameliorare?) pentru pacienții bolnavi de cancere.

Materiale de pe situl Parlamentului britanic

http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/09112511.htm
http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/45we21.htm

Presupun că prin publicarea acestor două linkuri s-a marșat pe aura de prestigiu pe care o dă publicarea pe situl unui parlament – și nu a oricărui parlament, ci a celui englez, unul din cele mai vechi și „respectabile” din lume.

Problema este că publicarea pe situl Parlamentului englez nu acordă nici un fel de calitate intrinsecă materialului prezentat. Documentele de la aceste două linkuri sunt două mărturii pro-homeopatie depuse în fața unei comisii parlamentare în cadrul unei anchete desfășurate relativ recent în scopul de a decide între continuare și încetarea finanțării homeopatiei din fondurile publice prin National Health Service. Și în timp ce unul concluzionează fad că „e nevoie de mai multe cercetări”, celălalt se axeaxă pe ponegrigrea industriei medicale și pe sublinierea avantajelor homeopatiei: costurile mai mici și popularitatea printre pacienți. Foarte puțin se spune despre eficacitatea homeopatiei ca tratament, iar printre punctele vag atinse se regăsesc aceleași afecțiuni și sindromuri pe care le-am pomenit mai sus.

Și asta în mărturiile pro-homeopatie! Pentru că SRH a „uitat” foarte convenabil să pomenească și celelalte documente, provenind de la variate instituții clinice și organizații profesionale britanice (o parte se pot găsi aici), precum și concluzia comisiei (pe care unii, care urmăresc ce se mai întâmplă în restul lumii – înafară crime, violuri, inundații și bombe – probabil o cunosc, cel puțin în linii mari). E un document de aproape 300 de pagini, așa că mă voi limita să citez câteva pasaje relevante din „Concluziile și recomandările” Raportului al 4-lea al sesiunii 2009-2010 a Comitetului pentru Știință și Tehnologie [fișier PDF de 1,7 MB] al Camerei Comunelor din Parlamentul britanic:

7. Concluzionăm că principiul „cui pe cui se scoate” este slab susțnut d.p.d.v. teoretic. Nu reușește să propună un model de acțiune, care să fie credibil din punct de vedere fiziologic, pentru produsele homeopate. Notăm că acesta este punctul de vedere bine stabilit de știința medicală. ((„We conclude that the principle of like-cures-like is theoretically weak. It fails to provide a credible physiological mode of action for homeopathic products. We note that this is the settled view of medical science.”))

8. Considerăm științific implauzibilă noțiunea că ultra-diluțiile ar putea păstra o memorie a substanțelor care au fost în prealabil dizolvate în ele. ((„We consider the notion that ultra-dilutions can maintain an imprint of substances previously dissolved in them to be scientifically implausible.”))

11. În opinia noastră, review-urile sistematice și metaanalizele [prezentate] demonstrează conclusiv că produsele homeopatice nu au efecte superioare unui placebo. ((„In our view, the systematic reviews and meta-analyses conclusively demonstrate that homeopathic products perform no better than placebos.”))

14. S-au condus destule teste și există suficiente dovezi care arată că homeopatia nu este eficace. […] ((„There has been enough testing of homeopathy and plenty of evidence showing that it is not efficacious. Competition for research funding is fierce and we cannot see how further research on the efficacy of homeopathy is justified in the face of competing priorities.”))

20. Pentru ca alegerea pacienților să fie într-adevăr o alegere [i.e., pentru ca dreptul de a alege să le fie respectat], pacienții trebuie să fie informați în detaliu cu privire la tratamente și trebuie să înțeleagă consecințele/implicațiile acestora. Pentru homeopatie, aceasta înseamnă cu siguranță și explicarea faptului că homeopatia e un placebo. Când aceasta nu se face, decizia pacientului e lipsită de semnificație. Când aceasta se face, eficacitatea unui placebo – a preparatului homeopat în cazul de față – ar putea fi mai diminuată. Susținem că păstrarea homeopatiei printre opțiunile [promovate de] NHS diminuează, în loc să crească, gradul informării pacienților care-și dau consimțământul. ((„For patient choice to be real choice, patients must be adequately informed to understand the implications of treatments. For homeopathy this would certainly require an explanation that homeopathy is a placebo. When this is not done, patient choice is meaningless. When it is done, the effectiveness of the placebo—that is, homeopathy—may be diminished. We argue that the provision of homeopathy on the NHS, in effect, diminishes, not increases, informed patient choice.”))

33. Prin punerea la dispoziție a homeopatiei prin NHS ((Homeopatia în Marea Britanie a fost finanțată din fonduri publice, prin NHS, încă din 1950. Probabil și ca urmare a intervențiilor familiei regale – explicite sau de culise.)) și prin acordarea de licențe prin MHRA produselor homeopate, care apoi apar pe rafturile farmaciilor, Guvernul riscă să sprijine prezentarea homeopatiei ca sistem medical eficace. Pentru a menține încrederea, dreptul de a alege și siguranța pacienților, Guvernul nu ar trebui să sprijine folosirea de tratamente cu placebo, inclusiv homeopatia. Homeopatia nu ar trebui să fie finanțată de NHS, iar MHRA ar trebui să înceteze acordarea de licențe produselor homeopate. ((„By providing homeopathy on the NHS and allowing MHRA licensing of products which subsequently appear on pharmacy shelves, the Government runs the risk of endorsing homeopathy as an efficacious system of medicine. To maintain patient trust, choice and safety, the Government should not endorse the use of placebo treatments, including homeopathy. Homeopathy should not be funded on the NHS and the MHRA should stop licensing homeopathic products.”))

Mai sunt prezentate o serie de materiale și liste de articole (unele dubioase, altele fără legătură cu subiectul, multe mergând de la oarecum implauzibil la absurdul cel mai grotesc), inclusiv o pagină de pe Knoll (da, imitația ratată de Wikipedia pe care-a pus-o pe roate Google!), creație a „faimosului” Dana Ullman – cel care trăiește cumva cu impresia că „leading proselytizer” (cum a fost numit de revista Time), e cumva un titlu de apreciere. N-am suficientă energie nici măcar pentru a le pomeni.

Bomboana pe colivă: un articol al lui Montagnier, via Dana Ullman

În încheierea comunicatului este prezentat ceea ce se dorește, fără îndoială, a fi argumentul suprem: un studiu pro-homeopatie al unui laureat Nobel – în cazul acesta Luc Montagnier, unul din co-laureații Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2008, care i-a fost acordat pentru descoperirea virusului HIV. O să-mi permit să ignor cele două articole (unul fiind semnat de același Dana Ullman și publicat în Huffington Post) menționate în comunicatul SRH, care nu fac decât să bată apa în piuă, și o să fac două scurte observații asupra lui Montagnier și a articolului său.

În primul rând, faptul că lui Montagnier i-a fost decernat un Nobel nu îl face un papă al științei – cu alte cuvinte, nu-l face infailibil. Au mai fost și alte cazuri în care un laureat Nobel a luat-o pe arătură, unul din cele mai cunoscute și recente fiind cel al lui Linus Pauling cu ale sale „megavitamine” (sau megadoze de vitamine).

În al doilea rând, articolul în sine (care a dispărut în mod misterios de pe situl Fundației Luc Montagnier), pe lângă faptul că nu a avut parte de nici un fel de peer-review demn de numele ăsta (ghici ciupercă cine-i președindele comitetului editorial al revistei în care și-a publicat articolul?), este catastrofic în ceea ce privește rigoarea științifică și metodologia. A fost disecat pe îndelete de biologul PZ Myers și de Harriet Hall de la Science Based Medicine.

Încheierea comunicatului

Comunicatul SRH se încheie astfel:

Concluzie: In fata tuturor acestor evidente, consideram ca protestul din 5 februarie este lipsit de obiect si ca nu are nimic de demonstrat.

Zău? Protestul, chiar de-ar fi făcut pentru a promova ceva cu totul și cu totul fals și rupt de realitate, tot n-ar fi lipsit de obiect. Dar diferența dintre obiectul unul protest și validitatea obiectului este probabil una mult prea subtilă. În plus, mi-e teamă că indiferent de părerea SRH, demonstrația va fi cât se poate de clară: preparatele homeopate n-au nici un efect (înafară de ce te-ai aștepta de la câteva grame de apă, zahăr sau alcool) – cu alte cuvinte, preparatele homeopate sunt apă chioară, iar pretențiile homeopaților sunt apă de ploaieQui habet aures audiendi audiat!

Ne exprimam convingerea ca el va fi primit de publicul din Romania cu multe rezerve si cu foarte mult scepticism.

Din păcate, aproape că am aceeași convingere. Chiar dacă nu tot publicul îl va primi cu rezerve (nu, nu scepticism; ăla-i altceva decât incredulitatea ignoranței), mult prea mulți sigur o vor face. Nimic ieșit din comun, în condițiile în care aproape jumătate din acest „public” n-a aflat încă minunata noutate că soarele nu se învârte în jurul Pământului. Recomand doze masive de epistemofilină!

Resurse

Iată câteva linkuri la situri unde sunt, printre altele, disecate o parte din materialele pro-homeopatie care merită un minim de atenție:

 

 

UPDATE:

La blogul Insula îndoielii este este excelent abordată, în articolul SRH și adevărul despre homeopatie, prima parte a comunicatului Societății Române de Homeopatie, cea în care SRH înșiră o serie de puncte care se vor a fi în sprijinul homeopatiei – așa-zisele „constatări” pe care eu le-am lăsat de-o parte.

Homeopatia e apă chioară – Campania 10:23 în România

1023-homeopatia.jpg Anul trecut, pe 30 ianuarie la ora 10:23, în Marea Britanie s-au organizat o serie de proteste simbolice împotriva așa-zisei medicine homeopatice, în cadrul primei încarnări a Campaniei 10:23. La inițiativa Societății Scepticilor din Merseyside, Marea Britanie, aproximativ 400 de participanți au înghițit cutii întregi de preparate homeopatice ca o demonstrație a sloganului campaniei, „Homeopathy: There’s nothing in it”., în semn de protest împotriva comercializării acestora de către compania Boots.

Campania a fost mediatizată pe larg în mass media și pe internet și, cu toate că nu prea și-a atins obiectivul declarat ((Boots comercializează în continuare produse homeopate, cel puțin online. Singura îmbunătățire vizibilă este că la unele dintre acestea, în dreptul rubricii „informații despre produs” apare mențiunea „produs medical homeopatic fără indicații terapeutice aprobate ” (homeopathic medicinal product without approved therapeutic indications).)), semnalul de alarmă tras nu a trecut nici pe departe neobservat. Unul din rezultate a fost că anul acesta campania a atins un nivel global ((La momentul scrierii acestui articol pe lista participanților de la 1023.org.uk erau înregistrate 60 de orașe din 25 de țări de pe patru continente. Asia este din păcate complet absentă, iar din Africa se înregistrează o singură prezență.)),  după cum putem afla de pe situl „cartierului general mondial” al campaniei, 1023.co.uk.

În România, ca parte a campaniei globale, demonstrația este organizată în București, sâmbătă, 5 februarie 2011, de către Asociația Secular-Umanistă din România și de Sceptici în România. Protestul se va desfășura lângă  fântâna de la Universitate, întrele orele 10:00 și 11:30. Pentru detalii suplimentare și discuții puteți vizita:


UPDATE: $cityCount++;

Am aflat de curând că va fi organizată o ediție a protestului și la Iași,  în Piața Unirii, la aceeași dată și oră ca cea de la București. Pentru detalii și discuții vizitați cu încredere pagina de pe FaceBook a evenimentului.


Un nou update:

De curând am observat că a fost finalizat situl 1023.ro, versiunea românească a „cartierului general” de la 1023.org.uk. Conține, asemeni variantei engleze, harta locurilor unde se vor organiza proteste, precum și detalii despre organizatorii campaniei și o secțiune de „Întrebări frecvente” (FAQ) cu privire la homeopatie și campania însăși.