Tag Archives: studiu Stanford

Familia netradiţională, periculoasă pentru copil?

Într-o discuţie despre dreptul persoanelor gay de-a adopta copii, interlocutorul meu mi-a dat să citesc un studiu interesant referitor la părinţii LGBT şi felul în care se dezvoltă un copil crescut într-o familie „netradiţională”. Studiul se numeşte Nontraditional Families and Childhood Progress through School şi este realizat de către Michael J. Rosenfeld, de la Departamentul de Sociologie al Universităţii Stanford.

Din perspectiva calificativului „netradiţional”, titlul studiului mi se pare o porcărie. Înţeleg că familia tradiţională la care se referă autorul este familia ideală heterosexuală, în care cei doi soţi sunt căsătoriţi, se iubesc şi au grijă de copii, însă în practică rata divorţului, separării soţilor, violenţei în familie  şi-a infidelităţii mă face să cred că acea familie tradiţională la care se va raporta o mare parte din conţinutul studiului nu e tocmai o populaţie statistică numeroasă.

În legătură cu violenţa în familie, fraza asta mi-a atras atenţia: „Studies suggest that up to 10 million children witness some form of domestic violence annually.„. Există o statistică relevantă pentru faptul că persoanele care sunt violente în familie nu ar trebui să aibă copii: „Men who as children witnessed their parents’ domestic violence were twice as likely to abuse their own wives than sons of nonviolent parents.„, dar despre presupusele efecte dramatice pe care le are o familie gay asupra sănătăţii psihice a copilului n-am văzut să se fi spus prea multe lucruri concrete. Totuşi, bătăuşii au dreptul de-a creşte copii, persoanele LGBT însă nu au. Miros cumva dublu standard?

Găsesc următorul pasaj interesant şi revelator din multe perspective:

There are several theoretical reasons for supposing that children of same-sex couples might have lower school readiness (and therefore higher rates of grade retention) than own children of heterosexual married couples, net of race, parental income, and parental education. First, the legal privileges of marriage are numerous and have direct consequences for the well being of children (Eskridge 1996; Pawelski et al. 2006). Second, evolutionary theory suggests that parents invest more in their own biological children (Wilson 2002; but see also Hamilton, Cheng and Powell 2007), and same-sex couples (absent a prior sex change) cannot both be the biological parents of any one child. Third, the large majority of children of same-sex couples from the 2000 census were children from prior heterosexual relationships (only 11% were step children, adopted children, or foster children of the head of household), meaning that most of the children being raised by same-sex couples at the time of the 2000 census had previously lived through divorce or parental break-up, which research has shown to be traumatic for some children (Amato and Cheadle 2005; Chase-Lansdale, Cherlin and Kiernan 1995; McLanahan and Sandefur 1994; Wallerstein and Kelly 1980; Wallerstein, Lewis and Blakeslee 2000).

Conform textului citat, s-au identificat trei motive principale pentru care copiii din familii gay au rată de promovabilitate şcolară puţin mai redusă comparativ cu cei care au familii heterosexuale şi aceste trei motive sunt:

  • Avantajele căsătoriei sunt superioare celor asociate cu concubinajul sau parteneriatul. Dar există, la fel de bine, şi cupluri heterosexuale care nu sunt căsătorite dar au copii. Dacă cuplurile gay nu ar trebui să aibă copii din cauză că nu sunt căsătoriţi, atunci în virtutea acestui argument nici cuplurile heterosexuale necăsătorite nu ar trebui să aibă copii.

Observ că unul dintre motivele pentru care copiii au mai multe avantaje dacă sunt crescuţi de către cupluri căsătorite e faptul că aceste cupluri au o situaţie financiară mai bună: „Married couples tend to be the most prosperous type of family unit, and this economic prosperity undoubtedly has certain advantages for children (but also see Mayer 1997).”

  • Părinţii investesc mai mult (mai multă energie, efort, afecţiune) în copiii lor naturali, iar în cuplurile cu parteneri de acelaşi sex care au copii există doar un singur părinte biologic (maxim unul).

Aceasta e o idee care susţine faptul că, dacă se poate, copilul trebuie crescut de către părinţii lui naturali. Dar dacă acest lucru e imposibil şi situaţia ideală nu poate fi atinsă, atunci copilul va fi crescut de către: un părinte singur, un părinte recăsătorit (cuplu hetero), doi părinţi adoptivi (hetero), un părinte adoptiv (gay), doi părinţi adoptivi (gay), un părinte recăsătorit (cuplu gay format dintr-un părinte biologic şi unul adoptiv).

După cum se poate observa, există multe alte cazuri în care copilul e crescut (şi) de către altcineva în afară de părintele biologic, cazuri care nu sunt ideale şi în care sunt implicate atât persoane heterosexuale, cât şi persoane LGBT, singure sau în cuplu. Conform studiului nu e o situaţie ideală, dar  studiul nu discriminează în ceea ce priveşte preferinţele sexuale ale părinţilor.

Dacă cuplurilor gay li se refuză recunoaşterea dreptului de-a avea copii în baza acestui argument, atunci corect este ca aceeaşi logică să se aplice şi la celelalte cazuri: la părinţii heterosexuali recăsătoriţi, la părinţii heterosexuali singuri sau la părinţii adoptivi heterosexuali.

  • Mulţi dintre copiii crescuţi de către cupluri gay provin din familii hetero şi au suferit anterior traume datorită divorţului părinţilor. Faptul că performanţele lor şcolare lasă de dorit e asociat cu aceste traume. Orientarea sexuală a părinţilor nu are relevanţă în acest context.

Traumele psihice ale copiilor nu reprezintă, în niciun caz, un argument împotriva adopţiei de către cupluri cu membri de acelaşi sex, ci mai degrabă argument împotriva separării părinţilor.

Conform celor prezentate mai sus, nu pot găsi niciun motiv întemeiat menţionat în studiu care să arate explicit că un copil crescut de către un cuplu gay ar avea probleme mai mari la şcoală comparativ cu un copil provenit dintr-o familie heterosexuală, probleme cauzate de faptul că acel cuplu este gay şi nu de către alţi factori independenţi de preferinţele sexuale ale părinţilor.