Tag Archives: testimonial

Mărturii şi credibilitate

Povestea cu mărturiile trebuie să mărturisesc (sic!) că îmi stă pe creier de ceva timp. Personal nu le prea bag în seamă şi în general am tendinţa de a lua cum grano salis cam orice povesteşte lumea, de la proverbialul „am prins un peşte aşaaaaaaaaaaaaaa de mare” până la, mai ales, tot ce înseamnă publicitate.

Unul din lucrurile pe care le-am observat la mărturii este că, înafară de sala de judecată, au tendinţa să apară prin locuri unde se afirmă câte una şi alta fără nicio dovadă, sau se promite una şi alta fără nicio garanţie. Sigur, sunt conştient că poate fi o interpretare personală şi că, fiind o generalizare, nu este o dovadă–dar, totuşi, mi-a atras atenţia pe de-o parte apariţia frecventă în anumite tipuri de locuri, pe de altă parte absenţa aproape totală din alte tipuri de locuri.

Locurile în care aproape întotdeauna am întâlnit „mărturii” sunt multe, dar mai mult decât orice, în ultimul timp, cel puţin, le-am găsit înafară de pliante publicitare, la întâlniri/conferinţe şi, bineînţeles, pe situri web ale:

  • Campaniilor publicitare la produse de îndoielnică valoare şi calitate, multe din ele fabricate pe vapor în ape internaţionale sau fiind o evidentă inepţie fără alt folos practic decât de a aduce bani în contul fabricantului (cum este nemaipomenitul Colon Cleanse despre care am aflat de pe blogul TLP că i se face un intens marketing şi în România acum… şi care nu e altceva decât un dispozitiv de clismă supradimensionat la preţ, măsuri şi presupusă funcţionalitate).
  • Produselor şi serviciilor unor specialişti care, chiar de bună credinţă fiind, n-au suficientă experienţă în ceea ce fac. (Rezultatul, pentru client, depinde evident mai mult de calificarea şi capacitatea ofertantului de servicii decât de bunăvoinţa lui.)
  • Variatelor religii şi culte (numărul mărturiilor pare să varieze invers proporţional cu numărul de enoriaşi), ofertanţi de servicii de medicină alternativă (numărul variază oarecum invers proporţional cu verosimilitatea procedurilor şi efectelor scontate), şi tot felul de divinatori şi cititori în câte cele (astrologi, chiromanţi, iridologi, grafologi, coprologi, cartomanţi etc.).
  • Fraude evidente şi cunoscute – uneori chiar probate în justiţie ca atare.

Ceea ce au de regulă în comun aceste „mărturii” (în afară de situaţii izolate, unde sunt de-a dreptul penibile) este, logic, că folosesc toate tehnici de marketing devenite clasice:

  • Un ton pozitiv, evitând pe cât posibil formulările negative. (Una din „regulile de aur” ale publicităţii este de a nu se folosi structuri negative deoarece clientul, care adesea citeşte en passant textul, le asociază inconştient cu produsul în cauză – efect evident nedorit.)
  • Entuziasm pentru produsul sau serviciul oferit; asta fiind cireaşa pe tortul tonului pozitiv. (Adesea cuplat cu formulări de genul „n-aş fi crezut niciodată… dar funcţionează”, „nu mai speram să… dar am găsit X” et cetera)
  • Sublinierea avantajelor şi efectelor pozitive, adesea reale dar „înfrumuseţate”, uneori de-a dreptul scornite, fără a se trece în revistă eventualele defecte sau efecte nedorite sau, atunci când sunt pomenite, minimizându-le.
  • Inducerea neîncrederii potenţialei victime în metodele clasice sau produsele cunoscute şi consacrate, care nu sunt, chipurile, nici pe departe atât de eficace ca „această nouă metodă revoluţionară”. (De obicei variaţii pe tema „X şi Y n-au funcţionat”.)
  • Sublinierea satisfacţiei personale resimţite de pe urma utilizării produsului sau serviciului în cauză, de parcă ar avea vreo relevanţă pentru calitatea, utilitatea, funcţionarea sau valoarea de adevăr a celor pretinse.
  • Avertismente asupra efectelor negative pe care le poate avea nefolosirea produsului/serviciului sau neurmarea sfatului în cauză. (Un numitor comun în special pentru variate doctrine mistice şi scrisorile-lanţ, numite şi chain-letters.)

Mai toate acestea au de regulă şi alte elemente în comun: unul este că sunt fabricate. Nu toate, e drept – există, fără îndoială, „mărturii” autentice (dar şi acelea venite de multe ori din partea unor exaltaţi). Iar dintre cele fabricate/false, multe se trădează involuntar prin perfecţiune – se simte mâna unui copywriter în structura logică şi corectitudinea gramaticală cu care sunt scrise. Mai cu seamă atunci când e de presupus să fie feedback-uri directe. (Oamenii nu prea dau atenţie maximă textelor scrise în medii/situaţii informale. Am văzut greşeli pe blogurile şi siturile unor scriitori publicaţi şi cunoscuţi – şi nu se poate argumenta despre un scriitor recunoscut că nu cunoaşte reguli elementare de gramatică şi stil.)

Oarecum (vorba vine) în contrast cu prezenţa şi forma testimonianţelor la „vânzătorii de iluzii”, în materialele profesioniştilor acestea de cele mai multe ori lipsesc – şi, în schimb, sunt prezentate fapte (portofoliu, listă de clienţi, servicii oferite, detalii concrete etc.).

Sigur, nu este o dovadă sau o regulă absolută că prezenţa de „mărturii” în materialele publicitare şi pe situl persoanei/organizaţiei implică neapărat o fraudă, ori că absenţa înseamnă obligatoriu seriozitate – vorba proverbului: „nu e pădure fără uscături”. Dar este un indiciu că ceva poate „e putred în Danemarca” şi ar fi cazul să se acorde mai multă atenţie problemei. Şi, evident, să se coreleze cu alte date. (Există Internetul ăsta atât de vast, unde poţi găsi aproape orice înseamnă informaţie. Iar creierul e pentru a fi folosit, nu doar ca să împiedice formarea curenţilor de aer în craniu.)