Tag Archives: tratament

Campania 10:23 2011 încheiată în România

1023-homeopatia.jpg Pe plan mondial, Campania 10:23 2011 este încheiată prin conferința QED organizată la Manchester, în Marea Britanie. La conferință vor lua cuvântul o serie de personalități binecunoscute pe plan mondial, oameni de știință și jurnaliști, printre care Steven Novella (profesor de neurologie la Școala Medicală a Universității Yale, SUA), Eugenie Scott (dir. exec. al Consiliului Național pentru Educație Științifică, SUA), Simon Singh (fizician și autor a mai multor best-selleruri de popularizare științifică) și Christopher French (profesor de psihologie la Universitatea Goldsmiths din Londra, Marea Britanie).

În România, punctul culminanant al Campaniei 10:23 a fost atins ieri, cu puțin înainte de prânz, prin protestele organizate în mai multe orașe la inițiativa Asociației Secular-Umaniste din România și Sceptici în România. Oficial, protestul s-a desfășurat doar în București și în Iași; neoficial, mai pe oriunde a făcut cineva efortul să se filmeze „supradozând” cu un flacon de preparate homeopate.

2.jpg

În București, înainte de evenimentul „supradozei” de la orele 10:23, voluntari ai ASUR și Sceptici în România au făcut o scurtă demonstrație de preparare a unui remediu homeopat pornind de la o „tinctură-mamă”, însoțită de scurte explicații. Detalii și imagini se găsesc pe blogul ASUR și pe pagina FaceBook a Asociației.

La eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai presei centrale. Chiar dacă reflectarea mediatică a evenimentului lasă de dorit din mai multe puncte de vedere (totuși, nu atât de mult cât lasă unele comentarii ale susținătorilor homeopatiei), iată o scurtă listă a reportajelor:

De pe bloguri adunate și-napoi pe bloguri date (ordonate la-ntâmplare):

Și, la final, un playlist cu clipuri culese din România (am găsit doar cinci; sunt binevenite orice alte clipuri care se potrivesc):

Și unul cu clipuri mai de prin toată lumea, strânse la un loc de userul Youtube ateitm:


UPDATE:
Am aflat că au scris și Cațavencii un articol, în stilul lor caracteristic – Homeopatul lui Procust, semnat de Raul Gheba și publicat azi, 8 februarie.

 

De ce Campania 10:23 e o inițiativă bună

Pentru că orice campanie care trage un semnal de alarmă împotriva șarlataniei instituționalizate este o inițiativă bună. Excelentă chiar! De repetat cât mai des și insistent și de mediatizat cât mai pe larg.

Adepții homeopatiei o prezintă ca pe o ramură a medicinei, la fel de eficientă ca medicina „tradițională” – medicina bazată pe principii și dovezi științifice, care în jargonul homeopat e numită (oarecum peiorativ) „alopatie” sau „medicină alopată”. „La fel de eficientă” am scris? Am greșit! Cel mai adesea e prezentată ca fiind chiar superioară medicinei clasice, argumentul fiind că preparatele homeopate (refuz să le creditez cu denumirea de „medicamente”) nu au efecte secundare și adverse ca „otrăvurile chimice” folosite în medicina „alopată”.

Descrierea homeopatiei, așa cum ne este dată de practicanții ei, variază în detalii în funcție de cine o face, dar toate descrierile pe care le-am văzut gravitează în jurul a două puncte centrale: „cui pe cui se scoate” (similia similibus curantur, axioma imbecilă avansată de însuși Hahnemann, inventatorul homeopatiei) și ideea că cu cât e mai diluat preparatul, cu atât e mai puternic.  Pe fundamentele acestea sunt grefate tot felul de idei pseudoștiințifice, argumentate cu întorsături de condei și figuri de stil din tot spectrul procedeelor literare, condimentate din plin cu termeni științifici reali sau inventați, și cimentate cu argumentul suprem: mărturiile pacienților convinși de puterea tămăduitoare a homeopatiei. Adesea mai sunt invocate și tot felul de teorii conspiraționiste, cele mai des pomenite fiind legate de o așa-zisă mafie a marilor concerne farmaceutice, disperate de pierderea pieței în favoarea produselor homeopate care sunt, nu-i așa , superioare din toate punctele de vedere.

Aceste descrieri ale homeopatiei sunt înșelătoare de la cap la coadă. Indiferent de buna sau reaua credință a celor care le avansează, afirmațiile false rămân afirmații false. Sunt chiar înclinat să cred că cea mai mare parte a susținătorilor homeopatiei sunt de bună credință și sunt convinși că aceasta „funcționează”. (Din păcate, acesta e un aspect care nu crediteză în nici un fel homeopatia ca metodă de tratament, la fel cum Soarele nu se învârte în jurul Pământului indiferent de părerea a opt milioane de români care cred opusul.) Cel puțin sunt înclinat să fiu mai împăciuitor când e vorba de publicul „laic”. Nu pot însă face același compromis pentru mult prea mulții medici care promovează homeopatia: în cazul lor ignoranța nu e o scuză.

Ce nu este homeopatia

Vreau să fac o foarte scurtă trecere în revistă a câtorva afirmații false sau înșelătoare mult prea des făcute cu privire la homeopatie de către susținătorii acesteia:

  • „Homeopatia este o ramură a medicinei.” – Nu este. Homeopatia este unul dintre domeniile de „medicină alternativă”. Cu alte cuvinte, una din practicile care nu sunt incluse în medicina mainstream pentru că ori n-au fost dovedite a da rezultate, ori s-a dovedit că nu dau rezultate.  Ca să repet ceea ce alții au spus mai bine ca mine: practicile medicinei „alternative” au fost testate de-a lungul timpului, iar cele care s-au dovedit a funcționa au devenit medicină.
  • Homeopatia este o terapie eficace. – Fals. Nu există nici măcar un singur studiu riguros care să confirme că preparatele homeopate ar avea vreun efect superior unui placebo. După toți parametrii obiectivi, preparatele homeopate sunt placebo.
  • Homeopatia nu tratează boli, ci pacienți. – De fapt, nu tratează nimic. Afirmație e de obicei făcută în contextul prezentării homeopatiei ca o metodă de tratament „holistică”, care ar lua chipurile în considerare întreaga persoană, în opoziție cu medicina „alopată” care ar lucra după o schemă fixă, mecanic. Această dihotomie este însă nu doar simplistă și naivă, ci chiar mincinoasă. Pe de-o parte, faptul că există specializări și tratamente specifice anumitor boli sau grupuri de boli nu înseamnă că medicii ignoră tabloul general al stării pacientului. Pe de alta, chiar în cazul pseudomedicinei homeopate există rețetare și sistematizări în care anumite preparate sunt indicate pentru anumite simptome și vice versa.
  • Homeopatia tratează cauza bolii, nu doar simptomele. – Repet: de fapt nu tratează nimic. Și această declarație, un exercițiu de ipocrizie întocmai ca cea precedentă, conține un atac implicit la adresa medicinei: ideea că medicina „tradițională” tratează doar simptomele, nu și cauzele bolilor – un fals grosolan adesea ascuns sub niște bâlbe pseudoștiințifice care identifică „cauzele” cu presupuse „dezechilibre” din organism, pe care știința nu le-ar poate detecta sau medicina nu le-ar aborda.
  • Preparatele homeopatice sunt inofensive. – Afirmația este de obicei făcută în contextul în care medicamentele („chimice”, mai ales) au (adesea?) efecte secundare sau adverse neplăcute, în unele cazuri chiar periculoase. În timp ce  faptul din urmă este abordat în mod corespunzător în medicină (se iau precauții pentru a contracara sau minimiza efectele nedorite ale medicamentelor, și cu cât o terapie are efecte neplăcute majore, cu atât mai mult se evită administrarea ei), ideea că homeopatia nu este dăunătoare este un fel de minciună prin omisiune. E adevărat că preparatele homeopate în sine nu sunt dăunătoare, și cu atât mai puțin toxice: câteva picături de apă pură n-au cum să fie toxice, iar câteva zeci de miligrame de glucoză (din care sunt făcute preparatele homeopate vândute sub formă de granule) nu sunt dăunătoare nici măcar pentru diabeticii insulinodependenți. Este însă cât se poate de dăunătoare administrarea acestor preparate inofensive în locul unui tratament adecvat.
  • Homeopatia este un tratament natural. – Homeopații rar scapă ocazia să sublinieze că se folosesc ca materie primă doar substanțe naturale. Lăsând la o parte sofismul naturalist la care apelează („natural” nu e nici pe departe sinonim cu „bun” sau „sănătos”), este irelevant de la ce se pleacă. Pentru diluțiile folosite în mod tipic (cel mai adesea 30C, care corespunde cu o concentrație teoretică de 1:1060 a principiului activ) este infimă probabilitatea de a găsi în preparatul final până și o singură particulă din materia primă.

Lista ar putea continua cu cel puțin o duzină de afirmații. Mă opresc aici, după ce-am pomenit câteva dintre cele mai flagrant false dintre afirmațiile pe care le-am întâlnit în ultimul timp. Voi încerca pe viitor să detaliez punctele trecute în revistă aici… în măsura în care voi reuși să mă urnesc.

Apă chioară la un pol chilu’

Au botezat-o QlariviaTM şi au supranumit-o ba „apă imaculată”, ba „apă vie”. Se vinde în sticle de 0,5 L, la preţul de „numai” 12-14 lei (!) bucata – dar sănătatea nu are preţ, aşa se spune. „Apa imaculată” are diverse efecte benefice, în general grupate vag sub sintagma „menţine starea de bine”, singurul enunţat în clar fiind că încetineşte îmbătrânirea.

Este un nou produs miraculos care face şi drege şi pe care, din cauza legislaţiei prea neîngăduitoare  din România sunt nevoiţi să-l comercializeze ca „apă potabilă” în loc de „medicament”, aum s-ar fi dorit.

Apă uşoară, apă grea

De pe situl ApaSaracitaInDeuteriu.ro aflăm că:

Cercetarile efectuate de institute specializate din tara si strainatate au evidentiat efecte bioactive de necontestat ale ASD asupra viului: cresterea reactivitatii vasculare, stimularea imunitatii, cresterea rezistentei animalelor la doze de radiatii subletale si letale, remisia liniilor celulare tumorale si a afectiunilor dermatologice.

De asemenea, pe Qlarivia.ro aflăm că apa în cauză, datorită conţinutului scăzut de deuteriu:

(…) are influenţă asupra diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că „îmbătrânirea” organismului va fi încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei defectelor de diviziune.

De fapt, singurele lucruri concret şi în clar constatate/declarate de persoane neinteresate material în subiectul „apă vie” sunt că aceasta nu este dăunătoare şi că nu are efecte toxice. Efectele benefice presupuse sunt speculaţii pe marginea efectelor negative pe care le are consumul de apă grea de concentraţie mare (25-50%). Şi mai mult de atât, se contrazic unele pe altele. De exemplu, în fragmentul de mai sus se zice: „cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară” – afirmaţie care intră în contradicţie cu efectele cunoscute ale apei grele de a încetini diviziunea celulară, după cum chiar pe situl ApaSaracitaInDeuteriu.ro se confirmă în articolul In the Search of the Fountain of Youth.

Nu există studii care să confirme că apa sărăcită în deuteriu (25-120 ppm D) ar avea vreun efect curativ per se, comparativ cu apa „obişnuită”, care are o concentraţie de deuteriu de 2-5 ori mai mare (140-155 ppm D). Există studii asupra toxicităţii apei grele asupra organismelor vegetale şi animale, în care s-au folosit concentraţii simţitor mai mari de D2O – 25% şi 50% apă grea (corespunzând cu, respectiv, 50.000 şi 100.000 ppm D). Există studii care certifică faptul că apa sărăcită în deuteriu nu este toxică. Există studii teoretice referitoare la influenţa tăriei punţilor de hidrogen asupra mecanismelor chimice la nivel subcelular.

Există, în schimb speculaţii şi mărturii asupra efectelor benefice ale apei sărăcite în deuteriu. Există articole unde se prezintă corect efectul negativ al apei grele în concentraţie mare (25-50%), dar se schimbă tonul şi se folosesc expresii care sunt vagi şi cu conţinut informativ relevant quasi-nul, deşi sunt impresionante şi pline de superlative, când se vorbeşte de apa obişnuită (cu concentraţie de D2O de 0,015%) şi de apa „sărăcită în deuteriu” (cu conţinut de D2O de 0,003-0,012%). Şi există mărturii despre miraculoasele efecte ale apei sărăcite în deuteriu asupra tumorilor, grupate pe forum la ApaSaracitaInDeuteriu.ro.

În plus, apare foarte misterioasă recomandarea că  „pentru oamenii sănătoşi, apa sărăcită trebuie înmulţită cu două treimi de apă normală„. Adică… se ia apa „sărăcită” în deuteriu şi se amestecă cu apă normală, mai „bogată” în deuteriu pentrua creşte concentraţia în deuteriu!

Tehnologia folosită

Se marşează mult pe a sublinia că apa respectivă este obţinută printr-un procedeu brevetat şi cu o tehnologie brevetată şi medialiată la saloane de inventică.

Şi ce dacă? Tehnologia folosită nu are nicio influenţă magică asupra produsului. Atâta timp cât asigură respectarea parametrilor şi purităţii declarate, nu are absolut nicio relevanţă. Nu mai mult decât au premiile câştigate de maşina care fabrică pastilele de aspirină pe care le iei când te doare capul: aspirina rămâne acid acetilsalicilic, indiferent că e sintetizată acasă (valabil pentru chimiştii care şi-au amenajat un laborator acasă, bineînţeles) sau fabricată de Bayer, compania care a „dat lovitura” cu medicamentul ăsta.

Singurul merit pe care îl au brevetele este de a impresiona publicul lăsând impresia că un brevet este ceva extraordinar, ieşit din comun, nemaiîntâlnit. Ei bine, nu este. Aproape fiecare obiect pe care-l folosim cotidian este cel puţin la fel de „brevetat” – unitatea DVD a calculatorului pe care-l folosesc acum are „în spate” vreo 15-20 de brevete. Ei şi? Un brevet nu este decât un instrument care împiedică pe alţii să folosească tehnologia ta, nimic mai mult. Iar brevetul atât de publicizat este exact atât: un brevet pentru tehnologia folosită pentru a „extrage” ceva apă grea din apa obişnuită.

Situl Qlarivia.ro

Situl în sine este un site de prezentare aproape excelent realizat, dacă facem abstracţie de conţinut. Trecând peste niscai inconveniente minore, este simplu şi aerisit – întotdeauna un plus pentru un site de prezentare a unui produs.

Conţinutul? Conţinutul este cu totul altă poveste.  Chiar nu ţin minte să mai fi văzut vreodată o asemenea colecţie de falsuri, truisme, teorii fantastice şi inepţii concentrate într-un spaţiu atât de mic.

Doar câteva exemple! Pe pagina întitulată „Ce este deuteriul şi apa cu conţinut scăzut în deuteriu” putem citi:

Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi de zece ori mai mare decât magneziul.

Lăsând la o parte sugestia că ar avea vreo relevanţă cantitatea altor elemente raportată la cea a unui izotop anume al hidrogenului, informaţia prezentată atât de sigur este un fals grosolan. În compoziţia corpului uman avem 1,5% calciu şi 0,05% magneziu – adică 15.000 ppm  Ca şi 500 ppm Mg. Faţă de cele 20-23 ppm Ca şi 12-14 ppm Mg stipulate avem o eroare de, respectiv, 35-40:1 pentru magneziu şi 650-750:1 pentru calciu (aproape trei ordine de mărime).

Într-o altă pagină ni se spune „Cum putem reduce concentraţia de deuteriu din organism„. Cică „există două căi majore”:

1. Consumul de legume şi fructe proaspete, de alimente vegetariene în general, care sunt bogate în apă cu conţinut redus în deuteriu, spre deosebire de carne şi de produsele din carne care, din contră, sporesc cantitatea de deuteriu.
2. Consumul direct de apă cu conţinut redus în deuteriu. Consumul zilnic a 500 ml apă Qlarivia asigură echilibrul în deuteriu echivalent cu consumul a 3-4 kg de fructe proaspete.

Se marşează pe obsesia cu dieta vegetariană pe care o au mulţi. Şi se prezintă alte date false. Plantele, după cum binevoiesc să fie de acord şi producătorii, au proporţie de deuteriu mai scăzută în compoziţie doar dacă sunt irigate cu apă sărăcită în deuteriu. Nu se poate aplica pur şi simplu reţeta care se aplică vorbind de „fibre”, „colesterol” sau mai-ştiu-eu ce alte sperietori de ciori legate de dietă. 500 mL de apă cu 30 ppm D înseamnă exact 15mg D. 3 kg de apă (mai puţin decât cantitatea prezentă în 4 kg de fructe, dat fiind că vegetalele au un conţinut de apă de peste 90% în cea mai mare parte), chiar la concentraţia de 60 ppm deuteriu stipulată pentru lacrimile viţei de vie, ar însemna 180 mg deuteriu. Aritmetica de clasa a 4-a şi regula de trei simplă sunt două cuceriri ale ştiinţelor matematice de care, se pare, nu au auzit scribii acestor texte publicitare!

Şi o ultimă perlă, de pe aceeaşi pagină care ne spune „Ce este deuteriul şi apa cu conţinut scăzut în deuteriu„:

La copii şi tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe masură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrâneşte şi ea şi reţine din ce în ce mai multe reziduuri sub forma de gaze. Daca reuşim să înlocuim apa „poluată” din interiorul organismului (poluata prin informaţie structurală, izotopică, entropică) cu o apă nepoluată, atunci vom reuşi să dăm o nouă viaţă şi o nouă tinereţe organismului. Apa cu conţinut redus în deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.

Trecând peste aiureala cu cantitatea de gaze dizolvată în organism, aflăm două informaţii care ar putea revoluţiona fizica, chimia şi medicina (pe lângă alte arii de studiu mai puţin importante, cum ar fi oceanografia sau meteorologia): 1) apa îmbătrâneşte odată cu noi – şi din cauza asta creşte inexplicabil cantitatea de gaze dizolvate în ea, bag de seamă; şi 2) [pe măsură ce îmbătrâneşte] apa se poluează cu informaţie structurală (??), izotopică (?!) şi entropică (!!).

Gândire magică plus technobabble. Refuz să cred că aşa ceva a fost scris de o persoană care a absolvit mai mult de 2 clase plus şcoala de descântece a Babei Safta Vindecătoarea!