O Declaraţie

Introducere

Umanismul secular este o forţă vitală în lumea contemporană. Se află acum sub un atac nedrept şi disproporţionat din variate surse. Această Declaraţie sprijină doar acea formă de umanism secular care este explicit dedicată [promovării] democraţiei. Este opusă tuturor seriilor de credinţe care caută confirmarea supranaturală pentru valorile lor, sau oferă suportul pentru doctrină. Umanismul secular democratic a fost o forţă puternincă în cultura umană. Idealurile sale pot fi regăsite la filozofi, oameni de ştiinţă şi poeţi din Grecia şi Roma clasică, în antica societate cunfucianistă chineză, în mişcarea Carvaka din India şi în alte tradiţii intelectuale şi morale marcante. Secularismul şi Umanismul au fost eclipsate în Europa în timpul Evului Întunecat, când evlavia religioasă a erodat încrederea umanităţii în propriile-i puteri de a rezolva problemele umane. Au apărut în forţă în timpul Renaşterii, odată cu reafirmarea valorilor seculare şi umaniste în literatură şi arte, din nou în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea odată cu dezvoltarea ştiinţei moderne şi a unei perspective naturalistice asupra universului, şi influenţa lor poate fi găsită în secolul al XVIII-lea în Epoca Raţiunii şi Iluminismului. Umanismul secular democratic s-a îmbinat creativ, în timpurile moderne, cu creşterea libertăţii şi democraţiei. Nenumărate milioane de persoane au îmbrăţişat idealurile umanist-seculare, au trăit vieţi pline de semnificaţie, şi au contribuit la construirea unei lumi mai umane şi mai democratice. Perspectiva modernă secular-umanistă a condus la aplicarea ştiinţei şi tehnologiei pentru îmbunătăţirea condiţiei umane. Acestea au avut efectul pozitiv de a reduce sărăcia, suferinţa şi bolile în diverse părţi ale lumii, de a prelungi longevitatea, la îmbunătăţirea transporturilor şi comunicării, şi în a face posibilă o viaţă mai bună pentru tot mai mulţi oameni. A dus la emanciparea a sute de milioane de exerciţiul credinţei oarbe şi de teama superstiţioasă, a contribuit la educarea lor şi la îmbogăţirea vieţii lor. Umanismul secular a furnizat oamenilor o modalitate de a-şi rezolva problemele cu inteligenţă şi perseverenţă, de a cuceri noi orizonturi geografice şi sociale, şi de a extinde limitele explorării şi aventurii umane. Regretabil, astăzi suntem puşi faţă în faţă cu o varietate de trenduri antiseculariste: reapariţia religiilor dogmatice şi autoritare; creştinism literal, fundamentalist şi doctrinar; un clericalism islamist ce nu face compromisuri, în rapidă creştere în Orientul Mijlociu şi Asia; reafirmarea autorităţii ortodoxe de către ierarhia romano-catolică; iudaismul naţionalistic-religios; reîntoarcerea la obscurantism religios în Asia. Noi culturi ale iraţionalului şi paranormalului bizar şi credinţe oculte, cum ar fi credinţa în astrologie, reîncarnare şi misterioasa putere a celor ce ar deţine puteri psihice, sunt în creştere în multe societăţi occidentale. Aceste curente urmează apariţiei, în prima  parte a secolului al XX-lea, a unor mişcări mesianice intolerante şi totalitare, pseudo-religioase, cum ar fi fascismul şi comunismul. Aceşti activişti religioşi nu numai că sunt resposabili pentru mare parte din teroarea şi violenţa din lumea de astăzi, dar stau în calea soluţiilor pentru problemele mai seriose ale lumii. Paradoxal, unii critici ai umanismului secular reţin că este o filozofie periculoasă. Unii afirmă că este „corupătoare moral”  pentru că este dedicată libertăţii individuale, alţii că promovează „injustiţia” pentru că apără procesul democratic. Noi, cei care susţinem secularismul umanist democratic respingem astfel de acuze, care sunt bazate pe neînţelegere şi greşită interpretare, şi dorim să evidenţiem o serie de principii pe care le îmbrăţişăm cei mai mulţi. Umanismul secular nu este o dogmă sau un crez. Există diferenduri destul de mari între  secular-umanişti asupra multor probleme. Cu toate acestea, există un consens în privinţa unor afirmaţii. Înţelegem că lumea civilizată este ameninţată de forţe antitetice raţiunii, democraţiei şi libertăţii. Mulţi credincioşi cred fără îndoială în multe valori umanist-seculare şi democratice, şi sunt bineveniţi să ni se alăture în apărarea idealurilor acestora.

1.Libertate de cercetare

Primul principiu al umanismului secular democratic este dedicarea lui libertăţii de cercetare, investigare. Ne opunem oricărei tiranii asupra minţii omului, oricăror eforturi ale instituţiilor ecleziastice, politice, ideologice sau sociale de a subjuga libertatea de gândire. În trecut, astfel de tiranii au fost folosite de biserici şi state în încercarea de a impune edictele bigoţilor religioşi. În lunga luptă din istoria ideilor, instituţii tradiţionale, atât publice cât şi private, au încercat să cenzureze cercetarea, investigarea, să impună ortodoxia asupra ideilor şi valorilor, şi să excomunice ereticii şi să distrugă necredincioşii. Astăzi, lupta pentru cercetarea a luat noi forme. Ideologiile sectare devin noile teologii care folosesc partidele politice şi guvernele în misiunea lor de a zdrobi opiniile dizidente. Libera investigare include recunoaşterea libertăţilor civile ca parte integrală – adică o presă liberă, libertatea de a comunica, dreptul de a organiza partide de opoziţie şi de a se alătura organizaţiilor de voluntariat, şi libertatea de a cultiva şi publica fructele libertăţii ştiinţifice, filozofice, artistice, literare, morale şi religioase. Libera cercetare ne cere să tolerăm o diversitate de opinii, să respectăm dreptul individului de a-şi exprima credinţele sale, oricât de nepopulare ar fi aceastea, fără interdicţii sociale sau legale ori teamă de represiuni. Cu toate că tolerăm puncte de vedere contrastante, aceasta nu înseamnă imunitatea lor la critică. Premisa care-i ghidează pe cei care cred în liberă cercetare este probabilitatea mai mare de a descoperi adevărul când există oportunitatea pentru liberul schimb de opinii care se opun una alteia; procesul acestui schimb este frecvent la fel de important ca rezultatul. Aceasta se aplică nu numai ştiinţei şi vieţii de zi cu zi, dar şi politicii, economiei, moralităţii şi religiei.

2. Separarea bisericii de stat

Din cauza dedicării pentru libertate, umaniştii seculari cred în principiul separării bisericii de stat. Lecţiile istoriei sunt clare: oriunde o religie sau ideologie apare şi i se dă poziţia dominantă în stat, opiniile minoritare sunt în pericol. O societate pluralistă, deschisă, democratică permite tuturor opiniilor să fie auzite. Orice efort de a impune un concept exclusiv de Adevăr, Pietate, Virtute sau Dreptate asupra întregii societăţi este o violare a liberei cercetări. Autorităţilor clericale nu trebuie să li se permite să impună propriile vederi parohiale –fie acestea morale, filozofice, politice, educaţionale sau sociale– pentru tot restul societăţii. Nici nu ar trebui ca taxele plătite de cetăţeni să fie folosite pentru susţinerea instituţiilor religioase sau sectare. Indivizii şi organizaţiile de voluntari trebuie să fie libere să accepte sau nu orice credinţă şi săsprijine aceste convingeri prin mijloacele pe care le au la dispoziţie, fără a fi obligaţi, prin plătirea taxelor, să suporte acele vederi religioase cu care nu sunt de acord. De asemeni, proprietăţile bisericeşti să contribuie la venitul public şi să nu fie exceptate de la impozare. Jurămintele şi rugpciunile religioase obligatorii în instituţii publice (politice sau educaţionale) sunt de asemeni o viuolare a principiului separării. Astăzi, religii teiste şi non-teiste concurează pentru obţinerea atenţiei. Regretabil, în ţările comuniste, puterea statului este folosită pentru a a impune o doctrină ideologică societăţii, fără a tolera exprimarea opiniilor contrarii sau eretice. Putem vedea acolo o versiune seculară modernă a violării principiului separaţiei.

3. Idealul de libertate

Există multe forme de totalitarism în lumea modernă –seculare şi neseculare–, iar noi ne opunem tuturor acestora. Ca secularişti democratici, apărăm idealul de libertate – nu numai libertate de conştiinţă şi credinţă de interesele ecleziastice, politice şi economice care caută reprimarea lor, ci libertate politică reală, luarea de decizii în mod democratic pe baza deciziei majorităţii, respect pentru drepturile minorităţilor şi domnia legii. Suntem nu numai pentru libertate faţă de controlul religios, dar şi pentru libertate faţă de controlul şovin al guvernelor. Suntem pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv dreptul de protecţie a vieţii, libertăţii şi căutării fericirii. Din perspectiva noastră, o societate liberă ar trebui de asemeni să încurajeze libertatea economică, care să fie supusă doar acelor restricţii necesare în interesul public. Aceasta înseamnă că indivizii şi grupurile trebuie să fie libere să concureze pe piaţă, să organizeze uniuni profesionale şi să-şi desfăşoare activităţile şi carierele fără intereferenţă nejustificată din partea conducerii politice centrale. Dreptul la proprietate privată este unul din drepturile omului fără care celălalte îşi pierd sensul. Unde este necesară limitarea oricărui din aceste drepturi într-o democraţie, limitarea trebuie să fie justificată în termenii consecinţelor sale şi pentru întărirea întregii structuri a drepturilor omului.

4. Etică bazată pe inteligenţă critică

Vedererile morale ale umanismului secular au fost subiectul criticilor din partea teiştilor religioşi fundamentalişti. Secular-umanistul recunoaşte rolul central al moralităţii în viaţa omului; etica a fost dezvoltată ca o ramură a cunoaşterii umane cu mult înainte ca religioniştii să-şi proclame sistemele lor morale bazate pe autoritatea divină. Câmpul eticii a avut o serie excepţională de gânditori care  au contribuit la dezvoltarea sa: de la Socrate, Democrit, Aristotel, Epicur şi Epictet, la Spinoza, Erasmus din Rotterdam, David Hume, Voltaire, Kant, Bentham, Mill, G.E. Moore, Bertrand Russell, John Dewey şi alţii. Există o influentă tradiţie filozofică ce reţine că etica este un câmp de cercetare independent, că judecăţile etice pot fi formulate independent de religia revelată, şi că fiinţele umane pot cultiva raţiunea practică şi înţelepciunea şi, aplicându-le, atinge vieţi de virtute şi excelenţă. Mai mult de atât, filozofii au evidenţiat nevoia de a cultiva o apreciere pentru cerinţele dreptăţii sociale şi pentru obligaţiile şi responsabilităţile individuale către alţii. Ca urmare, seculariştii resping ideea că moralitatea trebuie să fie dedusă din credinţe religioase sau că cei care nu aderă la o doctrină religioasă sunt imorali. Pentru secular-umanişti, conduita etică este, sau ar trebui să fie, judecată de raţiunea critică, iar scopul lor este să dezvolte indivizi independenţi şi responsabili, capabili de a-şi face propriile alegeri în viaţă bazându-se pe înţelegerea comportamentului uman. Moralitatea care nu este bazată pe ideea de Dumnezeu nu trebuie să fie antisocială, subiectivă sau promiscuă, nici nu trebuie să ducă la distrugerea standardelor morale. Cu toate că credem în tolerarea a variate stiluri de viaţă şi comportamente sociale, nu credem că sunt imune la critică. Nici nu credem că vreo biserică ar trebui să-şi impună propriile vederi morale asupra păcatului şi virtuţii, conduitei sexuale, căsătoriei, divorţului, controlului naşterilor sau avortului, sau să le impună ca legi pentru restul societăţii. A secular-umanişti credem în importanţa centrală a valorii fericirii umane acum şi aici. Ne opunem moralei absolutiste, dar considerăm că standarde obiective apar, şi că valori şi principii etice pot fi descoperite, în cursul deliberărilor asupra eticii. Etica secular-umanistă reţine că este posibil pentru fiinţele umane să ducă vieţi pline de înţeles şi împlinire pentru ei şi în serviciul celorlalţi fără nevoia unor porunci religioase şi a clerului. Au existat mulţi distinşi secularişti şi umanişti care au demostrat principii molare în viaţa personal şi în operele lor: Protagoras, Lucreţiu, Epicur, Spinoza, David Hume, Thomas Paine, Diderot, Mark Twain, George Eliot, John Stuart Mill, Ernest Renan, Charles Darwin, Thomas Edison, Clarence Darow, Robert Ingersoll, Gilbert Murray, Albert Schweitzer, Albert Einstein, Max Born, Margaret Sanger şi Bertrand Russell, printre alţii.

5.Educaţie morală

Credem că dezvoltarea morală trebuie cultivată în copii şi tineri. Nu credem că vreo sectă anunme poate pretinde valori morale importante ca proprietate exclusivă; drept pentru care, este datoria educaţiei publice să se ocupe de aceasta. În consecinţă, sprijinim o educaţie morală în şcoli , care să fie gândită pentru a dezvolta o apreciere a valorilor morale, inteligenţei şi pentru construirea caracterului. Dorim să încurajăm ori de câte ori este posibil creşterea conştientizării morale şi a capacităţii de alegere liberă, cu înţelegerea concecinţelor implicate. Nu credem că este moral botezul copiilor, confirmarea adolescenţilor sau impunerea unui crez religios tinerilor înainte ca aceştia să fie capabili să-l accepte. Cu toate că tinerii trebuie să înveţe despre istoria practicilor religioase şi morale, aceste minţi tinere nu trebuie să fie îndoctrinate într-o credinţă înainte să fie destul de mature pentru a-i evalua meritele. Notăm că umanismul secular nu reprezintă o moralitate specifică, cât este o metodă pentru explicarea şi descoperirea principiilor morale raţionale.

6. Scepticism religios

Ca secular-umanişti, suntem în general sceptici cu privire la pretenţiile supranaturale. Recunoaştem importanţa experienţei religioase: acea experienţă care ghidează şi dă înţeles vieţilor oamenilor. Respingem, totodată, ideea că astfel de experienţe ar avea ceva de-a face cu supranaturalul. Ne îndoim de vederile tradiţionale asupra lui Dumnezeu şi divinităţii. Interpretări simbolistice şi mitologice ale religiei adesea servesc ca raţionalizări pentru o minoritate sofisticată, lăsând majoritatea omenirii să plutească în confuzie teologică. Considerăm că universul este o scenă dinamică de desfăşurare a forţelor naturale, cel mai bine înţeleasă şi explicată prin cercetare ştiinţifică. Suntem întotdeauna deschişi descoperirii de noi posibilităţi şi fenomene în natură. Cu toate acestea, găsim că vederile tradiţionale asupra existenţei lui Dumenzeu sunt fie irelevante, n-au fost demonstrate a fi adevărate, ori sunt tiranic abuzive. Secular-umaniştii pot fi agnostici, atei, raţionalişti sau sceptici, dar ei toţi găsesc că nu există suficiente dovezi pentru pretenţia că univerul are vreun scop divin. Respingem ideea că Dumnezeu a intervenit miraculos în istorie ori că s-ar fi revelat unui număr limitat de aleşi sau că poate salva şi mântui păcătoşii. Considerăm că oamenii sunt liberi şi responsabili pentru propriul destin şi că nu pot privi spre o Entitate transcendentă în aşteptarea salvării. Respingem divinitatea lui Isus, misiunea divină a lui Moise, Mohamed, ca şi a multor altor profeţi şi sfinţi ale variatelor secte şi biserici. Nu acceptăm ca adevărată interpretarea literală a Vechiului sau Noului Testament, a Koranului sau a altor documente religioase sacre, oricât de multă importanţă ar avea acestea din punct de vedere literar. Religiile sunt fenomene sociale pătrunzătoare, iar miturile religioase au persistat mult timp în istoria umană. În ciuda faptului că oamenii au găsit religiile a fi înălţătoare şi o sursă de uşurare, nu găsim pretenţiile lor teologice a fi adevărate. Religiile au avut contribuţii atât negative cât şi pozitive pentru dezvoltarea civilizaţiei umane. Cu toate că au ajutat la contruirea de spitale şi şcoli şi, cum au putut mai bine, au încurajat spiritul iubirii şi milei, multe au cauzat de asemeni suferinţă oamenilor prin intoleranţa faţă de cei care nu le-au acceptat dogmele şi crezurile. Unele religii au fost fanatice şi represive, oprimând speranţele oamenilor, limitându-le aspiraţiile, şi cauzând războaie religioase şi violenţă. Religiile au oferit fără îndoială confort şi uşurare celor îndureraţi şi muribunzilor prin promisiunea unei vieţi eterne, dar au cauzat de asemeni teamă şi teroare de moarte. Nu am găsit nicio dovadă convingătoare că ar exista un „suflet” ce poate fi separat de corp sau care să existe înainte de naştere şi să supravieţuiască morţii corpului. Trebuie deci să concluzionăm că o viaţă etică poate fi trăită fără iluzia nemuririi sau reîncarnării. Fiinţele umane pot dezvolta încrederea în sine necesară pentru a îmbunătăţi condiţia umană şi a duce o viaţă plină de sens, productivă.

7. Raţiune

Privim cu îngrijorare atacurile neseculariştilor asupra raţiunii şi ştiinţei. Ne dedicăm uzului metodelor raţionale ale cercetării, logicii şi dovezilor în dezvoltarea cunoaşterii şi testarea pretenţiilor de adevăr. Cum oamenii inevitabil mai şi greşesc, suntem deschişi modificării tuturor principiilor, inclusiv a celor care guvernează cercetarea, încredinţaţi că se pot afla într-o permanentă nevoie de îmbunătăţire. Cu toate că nu suntem atât de naivi încât să credem că raţiunea şi ştiinţa pot rezolva toate problemele oamenilor, afirmăm că pot oricum să aducă contribuţii majore cunoaşterii umane şi sunt benefice pentru umanitate. Nu cunoaştem niciun alt substitut mai bun pentru cultivarea inteligenţei umane.

8. Ştiinţă şi tehnologie

Credem că metoda ştiinţifică, cu toate că e imperfectă, este calea cea mai bună pentru cunoaşterea lumii. Ca urmare, privim la ştiinţele naturale, biologice, sociale şi comportamentale pentru cunoaşterea universului şi a locului omului în acesta. Astronomia şi fizica moderne ne-au deschis noi dimensiuni ale universului: au permis umanităţii să exploreze universul prin intermediul călătoriilor spaţiale. Biologia şi ştiinţele sociale şi comportamentale au extins înţelegerea noastră a comportamentului uman. Ne opunem, ca atare, îm principiu oricărui efort de a cenzura sau limita cercetarea ştiinţifică fără un motiv valid de a o face. Cu toate că suntem contra abuzurilor tehnologiilor rău aplicate, cu posibile consecinţe dăunătoare ecologiei naturale a mediului în care trăim, ne opunem eforturilor neraţionale de a limita avansurile tehnologice şi ştiinţifice. Apreciem marile beneficii pe care ştiinţa şi tehnologia (în special cercetarea de bază şi aplicată)  le pot aduce umanităţii, dar recunoaştem deasemenea nevoia de a echilibra avansurile tehnologice cu explorarea culturală în artă, muzică şi literatură.

9. Evoluţie

Astăzi teoria evoluţiei se află din nou sub atacuri concertate din partea fundamentaliştilor religioşi. Cu toate că nu se poate spune că teoria evoluţiei ar fi ajuns la o formulare finală, definitivă, şi că ar fi un principiu ştiinţific infailibil, ea este totuşi suportată de un număr impresionant de descoperiri din multe ramuri ştiinţifice. Pot exista diferenţe semnificative între părerea diverşilor oameni de ştiinţă cu privire la mecanismul evoluţiei; cu toate acestea, evoluţia speciilor este puternic suportată de greutatea dovezilor, astfel încât este foarte dificil de respins. Ca urmare, deplângem eforturile fundamentaliştilor (în special în Statele Unite) de a invada sălile de clasă cerând ca teoria creaţionistă să fie predată elevilor şi studenţilor şi cerând includerea ei în manualele de biologie. Aceasta este o ameninţare serioasă atât pentru libertatea academică, cât şi pentru procesul educaţional. Credem că creţioniştii au cu certitudine dreptul de a-şi expune punctul de vedere. Mai mult, nu negăm valoarea examinării teoriilor creaţiei în cursuri educaţionale despre religie şi istoria ideilor; dar este o fraudă să maschezi un articol de credinţă religioasă ca adevăr ştiinţific şi să impui acea doctrină într-un curriculum ştiinţific. În caz de succes, creaţioniştii pot submina credibilitatea ştiinţei însăşi.

10. Educaţie

Din perspectiva noastră, educaţia trebuie să fie metoda esenţială pentru construirea unor societăţi umane, libere şi democratice. Scopurile educaţiei sunt multiple: transmiterea cunoştinţelor; pregătire pentru ocupaţii, cariere şi cetăţenie democratică; şi încurajarea moralităţii. Printre ţelurile sale vitale trebuie să fie încercarea de a dezvolta inteligenţa critică atât în individ cât şi în comunitate. Din nefericire, şcolile sunt în ziua de astăzi tot mai mult înlocuite de mass-media ca instituţie primară de informare publică şi educare. Cu toate că mediul electronic oferă oporunităţi neegalate pentru extinderea bogăţiei culturale şi divertisment, ca şi oportunităţi importante de învăţare, scopurile lor au fost [adesea] îndreptate puternic în direcţia greşită. În societăţile totalitariste, mass-media serveşte ca vehicol pentru propagandă şi îndoctrinare. În societăţile democratice, televiziunea, radioul, filmele şi presa prea adesea se axează pe cel mai mic numitor comun şi se transformă în banale zone ale nimănui. Există o nevoie puternică de a înălţa standardele de gust şi apreciere.  O preocupare specială a seculariştilor este că mass-media (în special în Statele Unite) este nejustificat dominată de o părtinire religioasă. Părerile predicatorilor, vindecătorilor prin credinţă şi neguţătorilor religioşi sunt adesea acceptate ca atare, iar perspectivelor seculare le este negată oportunitatea expunerii. Credem că directorii şi producătorii televiziunilor au o obligaţie de a redresa echilibrul şi de a-şi revizui programele. Cu adevărat, există o misiune pe care toţi cei care cred în valorile umanist-seculare democratice o recunosc, anume nevoia de a ne îmbarca pentru un program pe lung termen pentru educarea publică şi evidenţierea relevanţei perspectivei seculare asupra condiţiei umane.

Concluzie

Umanismul secular democratic este prea important pentru civilizaţia umană pentru a fi abandonat. Persoanele rezonabile îi vor recunoaşte fără îndoială contribuţiile profunde la bunăstarea umană. Cu toate acestea suntem înconjuraţi de profeţi apocaliptici ai dezastrului, întotdeauna doritori să întoarcă ceasul înapoi – ei sunt anti-ştiinţă, anti-libertate, anti-umani. Contrastând cu aceştia, perspectiva secular-umanistă este în principiu melioristică, privind înainte cu speranţă mai degrabă decât înapoi cu disperare. Ne dedicăm extinderii idealurilor de raţiune, libertate, oportunităţi individuale şi colective, şi democraţie în întreaga lume. Problemele pe care umanitatea le va avea de înfruntat în viitor vor fi fără îndoială, ca şi în trecut, complexe şi dificile. Cu toate acestea, dacă e să supravieţuiască, o poate face doar subscriind inventivitate şi curaj. Umanismul secular îşi plasează încrederea mai degrabă în inteligenţa umană decât în călăuzirea divină. Sceptici cu privire la teoriile mântuirii, damnării şi reîncarnării, secular-umaniştii încearcă o abordare a situaţiei umane în termeni realistici: fiinţele umane sunt responsabile pentru propriile destine. Credem că este posibil să ajungem la o lume mai umană, una bazată pe principiile toleranţei, compromisului şi pe negocierea diferendurilor.

Recunoaştem nevoia modestiei intelectuale şi a disponibilităţii de a revizui părerile în lumina criticismului. Ca atare, consensul poate fi uneori obţinut. Cu toate că emoţiile sunt importante, nu trebuie să recurgem la panaceul salvării, la evadarea în iluzie sau la salturi disperate spre pasiune şi violenţă. Deplângem creşterea crezurilor sectare intolerante care cultivă ura. Într-o lume asfixiată de obcurantism şi iraţionalitate, este vital ca idealurile cetăţii seculare să nu fie pierdute.

Declaraţia Umanismului Secular a fost redactată de Paul Kurtz, editor al revistei Free Inquiry.

Declaraţia Umanismului Secular a fost semnată de următoarele persoane:

(Cu toate că sprijinim această declaraţie şi este posibil să nu fim pe deplin de acord cu toate prevederile sale, îi susţinem scopurile generale şi sensul şi credem că este important ca acestea să fie enunţate şi implementate. Apelăm la toţi cei de bunăcredinţă care sunt de acord cu noi să ni se alăture în încercarea de a păstra vie devoţiunea către principiile liberei cercetări şi pentru perspectivele umanismului secular. Concordăm că declinul acestor valori poate avea implicaţii ameninţătoare pentru viitorul civilizaţiei pe această planetă.)

Statele Unite ale Americii

  • George Abell (profesor de astronomie, UCLA)
  • John Anton (profesor of filozofie, Universitatea Emory)
  • Khoren Arisian (predicator, First Unitarian Society of Minneapolis)
  • Isaac Asimov (autor science fiction)
  • Paul Beattie (predicator, All Souls Unitarian Church; preşedinte, Fellowship of Religious Humanism)
  • H. James Birx (profesor de antropologie şi sociologie, Colegiul Canisius)
  • Brand Blanshard (profesor emerit de filozofie, Universitatea Yale)
  • Joseph L. Blau (profesor emerit de religie, Universitatea Columbia)
  • Francis Crick (laureat Nobel, Institutul Salk)
  • Arthur Danto (profesor de filozofie, Universitatea Columbia)
  • Albert Ellis (director executiv, Institutul pentru Terapie Emotivă Raţională)
  • Roy Fairfield (ex-profesor de ştiinţe sociale, Antioch)
  • Herbert Feigl (profesor emerit de filozofie, Universitatea Minnesota)
  • Joseph Fletcher (teolog, Şcoala de Medicină a Universităţii Virginia)
  • Sidney Hook (profesor emerit de filozofie, Universitatea New York, fellow al Institutului Hoover)
  • George Hourani (profesor de filozofie, Universitatea de Stat New York la Buffalo)
  • Walter Kaufmann (profesor de filozofie, Universitatea Princeton)
  • Marvin Kohl (profesor de filozofie şi etică medicală, Universitatea de Stat New York la Fredonia)
  • Richard Kostelanetz (scriitor, artist, critic)
  • Paul Kurtz (profesor de filozofie, Universitatea de Stat New York la Buffalo)
  • Joseph Margolis (profesor de filozofie, Universitatea Temple)
  • Floyd Matson (professor de studii americane, Universitatea Hawaii)
  • Ernest Nagel (profesor emerit de filozofie, Universitatea Columbia)
  • Lee Nisbet (profesor asociat de filozofie, Medaille)
  • George Olincy (avocat)
  • Virginia Olincy
  • W. V. Quine (profesor de filozofie, Universitatea Harvard)
  • Robert Rimmer (romancier)
  • Herbert Schapiro (Freedom from Religion Foundation)
  • Herbert Schneider (profesor emerit de filozofie, Colegiul Claremont)
  • B. F. Skinner (profesor emerit de psihologie, Universitatea Harvard)
  • Gordon Stein (editor, revista The American Rationalist)
  • George Tomashevich (profesor de antropologie, Colegiul Universitar de Stat Buffalo)
  • Valentin Turchin (disident rus; computer scientist, City College, Universitatea Metropolitană New York)
  • Sherwin Wine (rabin, Templul Birmingham, fondator al Societăţii pentru Iudaism Umanist)
  • Marvin Zimmerman (profesor de filozofie, Universitatea de Stat New York la Buffalo)

Canada

  • Henry Morgentaler (medic, Montreal)
  • Kai Nielsen (profesor de filozofie, Universitatea Calgary)

Franţa

  • Yves Galifret (director executiv, Union Rationaliste)
  • Jean Claude Pecker (profesor de astrofizică, College de France, Academie des Sciences)

Marea Britanie

  • Sir A.J. Ayer (profesor de filozofie, Universitatea Oxford)
  • H.J. Blackham (ex-preşedinte, Social Morality Council and Asociaţia Umanistă Britanică)
  • Bernard Crick (professor de politică, Colegiul Birkbeck, Universitatea Londra)
  • Sir Raymond Firth (profesor emerit de antropologie, Universitatea Londra)
  • James Herrick (editor al revistei The Free Thinker)
  • Zheres A. Medvedev (disident rus; Consiliul pentru Cercetare în Medicină)
  • Dora Russell (D-na Bertrand Russell) (autor)
  • Lord Ritchie Calder (preşedinte, Rationalist Press Association)
  • Harry Stopes-Roe (lector senior în ştiinţe sociale, Universitatea Birmingham; preşedinte al Asociaţiei Umaniste Britanice)
  • Nicholas Walter (editor al revistei New Humanist)
  • Baroness Barbara Wootton (Deputat, Camera Lorzilor)

India

  • B. Shah (preşedinte, Societatea Seculară Indiană; director, Institutul pentru Studierea Tradiţiilor Indiene)
  • V. M. Tarkunde (judecător al Curţii Supreme; preşedinte al Asociaţiei Umaniste Radicale din India)

Israel

  • Shulamit Aloni (avocat, membru al Knessetului, conducătorul Mişcării pentru Drepturile Cetăţeanului)

Norvegia

  • Alastair Hannay (profesor de filozofie, Universitatea Trondheim)

Yugoslavia

  • Milovan Djilas (autor, ex-vicepreşedinte al Yugoslaviei)
  • M. Markovic (profesor de filozofie, Academia Sârbă de Ştiinţe şi Arte şi Universitatea Belgrad)
  • Svet.  Stojanovic (profesor de filozofie, Universitatea Belgrad)

„O declaraţie a umanismului secular” este o traducere ad-hoc a „A Secular Humanist Declaration” publicată pe situl Consiliului pentru Umanism Secular.

N. ed. – Dacă întâlniţi greşeli de traducere sau aveţi sugestii pentru clarificarea sensului vreunei fraze, trimiteți vă rog un e-mail la adresa CL@CaveatLector.eu.