Argumentul normalităţii, scuza neajutoratului

Foarte des noţiunea de normalitate îmi dă dureri puternice de cap, pentru că-i invocată de fiecare dată ca justificare pentru abuzuri. De exemplu, când vine vorba despre persoane ne-heterosexuale. Persoanele care nu agreează ne-heterosexualii involcă argumentul anormalităţii pentru a-şi disculpa homofobia. Destul de des, totuşi, argumentul e aruncat şi-n faţa heterosexualilor cu practici sexuale diferite de-ale majorităţii (de la cazurile banale de jucării sexuale la femei care folosesc strap-on).

Una dintre explicaţiile la care-am ajuns e că noţiunea aberantă de „normalitate” le oferă un sentiment de protecţie. E un transfer de responsabilitate. Nu sunt datori să dea socoteală pentru comportamentul sexual propriu („îmi place poziţia misionarului pentru că…”), ci recurg la sprijinul majorităţii („nu e normal să faci sex în altă poziţie decât cea a misionarului” care se traduce prin „majoritatea oamenilor fac sex în poziţia misionarului”). Poate fac asta din lene în gândire sau poate-o fac din frustrare şi nesiguranţă. Sau, mai plauzibil pentru mine, o fac pentru a elimina compeţiţia, excluzându-i din cursă pe cei care nu se conformează standardelor „normalităţii”. Le induc celor din jur ideea că sunt ei înşişi ciudaţi dacă preferă ciudaţii (adică cei cu comportament „anormal”). Motiv pentru care foarte multe persoane ne-heterosexuale îşi amână coming-out-ul sau pentru care multe femei se complac în nişte practici sexuale nesatisfăcătoare.

Un exemplu relevant de utilizare a ideii de „normalitate” pentru a comite abuzuri e biserica. Biserica foloseşte ideea de „normalitate” de foarte mult timp pentru a manipula. A construit un cocon de standarde aşa-zis normale, cărora le-a asociat conceptul de „moralitate”. Şi-a atribuit drept de autor pe acest concept şi oricine e în afara moralităţii e anormal şi devine paria. E marginalizat. In mod indirect, răul pe care l-a făcut Biserica atribuindu-şi monopol pe standardele de normalitate, este c-a educat zeci de generaţii în spiritul frustrării sexuale şi al respingerii a orice din sfera sexuală care nu se-ncadrează în acest concept. Până şi generaţiile mai puţin religioase sau complet nereligioase sunt afectate, moştenind ideile preconcepute de la părinţi, pentru că e mult mai uşor să te scalzi în ape testate de alţii înainte, decât să te resetezi pe un „mindset” diferit.

Concluzionez franc: normalitatea e scuza celor pe care nu-i duce capul sa vină cu un argument real. A leneşilor în gândire, a persoanelor slabe. Cred că ideea de valori normale, de referinţă, este acceptabilă doar în sfera ştiinţelor reale.

24 responses to “Argumentul normalităţii, scuza neajutoratului

  1. Problema este că termenul de normal are mai multe sensuri, și din context nu rezultă întotdeauna care este cel folosit. Acest lucru duce la confuzii și discuții prostești.

    1. Un prim sens ar fi cel de normalitate statistică. În acest sens se referă pur și simplu la o caracteristică oarecare ca fiind mai frecventă și nu implică nicio judecată de valoare. De exemplu – este anormal să ai ochii de culori diferite (pentru că foarte puțini oameni au așa ceva) – asta nu înseamnă că ar fi ceva rău, urât, dăunător etc. Sau – este anormal să ai un IQ de 160 (pentru că este cu multe deviații standard în afara mediei IQ) – din nou, nu înseamnă că ar fi ceva rău sau imoral la un individ cu IQ de 160.
    2. Un al doilea sens implică funcționarea conform scopului pentru care a fost programat/construit un obiect/aparat/sistem etc.. De exemplu, dacă o mașină veche de 50 de ani nu mai pornește sau este foarte ruginită, ea nu funcționează normal. Este anormală (ca funcțiune) chiar dacă este foarte normal să fie defectă la vârsta ei (ca statistică, sensul 1).
    3. Un al treilea sens este cel care se referă la normă de conduită, sensul moral sau social acceptat. De exemplu, nu este normal să vorbești la mobil în gura mare în timpul spectacolului de teatru sau să-ți sufli nasul în fața de masă. Acest sens este total independent de primele două (un gest precum râgâitul în public poate fi făcut frecvent – deci e normal după primul criteriu, poate fi natural biologic – normal după al doilea criteriu și să fie anormal după al treilea criteriu, nefiind acceptabil într-o anumită societate).

    Homosexualitatea este sau ar trebui să fie absolut normală după criteriul al treilea. Trebuie acceptată pe deplin social, lucru pe care, deocamdată, o mare parte a societății noastre și BOR nu o fac. Prin prisma primului criteriu este anormală (deoarece este evident o situație minoritară). Eu, personal, consider ca este anormală și după al doilea criteriu (evoluția a sculptat un aparat neuro-hormonal menit sa producă atracția față de partenerul de sex opus – la homosexuali acest aparat e defect).

    Apreciază

  2. @LaxyPawn
    Steve Jobs a spus ca „You can only connect the dots looking backwards” si cred ca evolutia e un domeniu la care se aplica aceasta vorba. Daca homosexualitatea este un mecanism evolutiv de control al populatiei ce faci?
    Legat de justificarea evolutiva a etichetei „anormal” mai am 2 intrebari
    1. Cancerul e o chestie anormala pentru un pacient sau chimioterapia este o chestie anormala pentru cancer? Care mai e relevanta cuvantului in acest context?
    2. Ateismul ca „norma” exista la un trib amazonian care a ramas la stadiul de vanatori-culegatori. Daca „beneficiile” evolutiei (aka capacitatea de reproductie a speciei) sunt masura „normalitatii” este ok sa denumim ateismul ca fiind anormal?
    3. Daca ne imaginam un trib in care exista 20 de femei si 2 barbati urati (aka femeile nu sunt interesate de ei) ai considera „anormal” daca cei 2 barbati n-ar incepe sa le violeze pe femei?

    Legat de sensul 2 pe care il mentionezi nu cunosc inca o situatie in care aceasta lipsa de functionare corecta NU are conotatii NEGATIVE. E cineva care se uita la o masina veche si stricata fara sa se gandeasca la reconditionare sau casare? E cineva care se uita la sanii „anormal” de lasati ai unei femei de 70 de ani spunand „Wow, that’s a perfectly acceptable pair of tits!”? (ma rog, sunt unii „anormali” care ar zice asta). Sensul 2 initiaza 2 reactii: „Fix it” sau „Ditch it”. Se pare ca religiosii reactioneaza „normal” la sensul 2 al „anormalitatii” homosexualitatii.

    Apreciază

  3. Logosfera,

    Nu văd cum homosexualitatea ar putea fi un mecanism de control al populației. De fapt, nici măcar nu s-a putut dovedi că ar avea o cauză genetică. Însă, dacă la un moment dat în viitor i se găsește o funcție utilă biologică așa cum sugerezi, îmi voi revizui poziția. Nu putem discuta pe presupuneri fanteziste.
    1. Nu înțeleg întrebarea legată de cancer și chimioterapie. Cancerul este o boală, este anormal după definiția de tip 2 a normalității (afectează negativ funcții biologice). Chimioterapia este un tratament, o încercare de a vindeca acea boală.
    2. Ateismul este anormal conform primului sens, cel al frecvenței statistice actuale. Nu este nici anormal nici normal conform celui de-al doilea sens, cel al funcționalității (pentru că ateismul nu are funcții biologice și nici nu blochează funcții biologice). Poate fi normal sau anormal în cel de-al treilea sens, al acceptabilității sociale. Desigur, noi, ca atei, ne-am dori să trăim într-o societate care să nu-l considere anormal. Asta are fi situația în Norvegia. Situația opusă ar fi în Arabia Saudită etc..
    3. Din nou, depinde la care sens te referi. Statistic, bănuiesc că în cele mai multe cazuri unul sau mai mulți bărbați ar viola la un moment dat femeile. Așadar, statistic vorbind, ar fi anormal să nu fie violate. În sensul al doilea, biologic, este absolut normal ca bărbații să fie puternic atrași de acele femei, ceea ce nu înseamnă automat că vor viola, întrucât atracțiile pot fi înfrânate de intelect, educație, norme sociale etc. În sensul al treilea, pot exista societăți care să considere că e normal să le violeze, și există societăți (probabil cam toate societățile moderne) care ar considera actul anormal, adică imoral, inacceptabil social.

    Reacția de tip ”fix it” sau ”ditch it” este anormală în cazul homosexualității din două motive. Unul este acela că, spre deosebire de mașini, oamenii au propria voință și propriile idei. E posibil ca mulți homosexuali să se simtă perfect în pielea lor, așa cum sunt, ca urmare nu ai dreptul să îi forțezi la vreo schimbare. Al doilea motiv este acela că nu există vreo cură pentru așa ceva. Dacă ar exista o pastilă care o iei seara la culcare și a doua zi mădularul rușinos va pofti femei în loc de bărbați ca până atunci, sunt convins că o mare parte a homosexualilor ar lua-o.

    Eu nu văd problema diferită de oricare altă boală. Să zicem miopia. Poți spune că te simți cool să fi miop, că ai aer intelectual cu ochelarii aceia groși, că e o tradiție de familie, că în partea din Asia de unde provii sunt foarte mulți miopi … dar nu poți pretinde că acel ochi este un ochi normal (în sensul 2). Poți spune doar că trebuie acceptat (în sensul 3), sau chiar că e frecvent în anumite părți (sensul 1). Aparatul vizual a evoluat cu un scop, și dacă acel scop este îndeplinit cu dificultate se cheamă boală. O putem ignora, o putem corecta cu ochelari/chirurgie/lentile, dar tot boală este. Funcția reproducătoare a unui mamifer este cel puțin la fel de importantă ca văzul, digestia, sau orice altceva. Dacă există defecte ale organelor genitale, sau ale aparatului endocrin, sau ale unor zone hipotalamice sau oriunde altundeva care duc la o dificultate fizică sau psihică în exercitarea acestei funcții avem o anomalie (conform definiției de tip 2). Așa văd eu problema, dar nu caut să impun și altora punctul meu de vedere.

    Apreciază

    • O intrebare: tinand cont ca actul sexual la oameni urmareste mai degraba obtinerea placerii (o functie de asemenea normala biologic) si nu reproducerea – putem spune din acest punct de vedere ca homosexualitatea este o deficienta? Ca si obtinere a placerii este un act normal biologic (nefacandu-se in detrimentul integritatii organismului, moment in care ar fi vorba de o situatie patologica).

      Apreciază

      • Foarte bună observație. Privită ca simplă extindere a modurilor în care un individ își poate produce plăcere, nu ar fi în neregulă biologic. La fel cum diferiți indivizi se pot excita la citirea unui text, vederea unui desen, sau a unui obiect vestimentar, înțeleg că pe alții i-ar putea excita chiar și vederea unui fund la fel de păros ca și al lor. Înțeleg modul în care o hipersexualitate cuplată poate cu o imaginație mai bogată poate duce la așa ceva. Însă problema nu este una de exces, ci una de deficit. Mai exact, este vorba despre lipsa atracției sexuale (sau scăderea ei masivă) față de sexul opus, adică tocmai motorul evolutiv care a creat acei centri ai plăcerii din start.

        Apreciază

        • Exista o variatie naturala in nivelul de atractie fata de sexul opus (ca si in libido sau dorinta de a avea urmasi). De la ce nivel putem spune ca avem deficit si nu este „normal” (in sens de functionare biologica)? Pe de alta parte, cum spuneai, oamenii au dorinte si necesitati; eu pot concepe ca unii oameni pot sa isi suprime dorinta de a lasa urmasi in favoarea unei vieti mai comode sau considerate de ei mai implinite. Pot fi condireati aceti oameni „defecti” dpdv evolutiv?

          Pe de alta parte exista o gramada de instincte si trasaturi biologice care sunt privite ca fiind negative – de exemplu agresivitatea (care are componenta genetica). In masura in care aceasta contribuie la succesul reproductiv al individului – putem considera „deficitara” persoana care isi controleaza agresivitatea sau cea care ii da frau liber? Daca ambele strategii sunt de succes pentru cele 2 persoane, care este mai „deficitara” la acest capitol?

          DACA ar exista o cauza genetica pentru homosexualitate poate ca ea nu s-ar datora unui „defect” genetic ci unei variatii normale in makeup-ul genetic al populatiei?

          Apreciază

        • Problema nu este când un individ decide să nu aibă urmași. Deja știm foarte bine că intelectul și educația ne permit să suprascriem numeroase impulsuri primare, și putem chiar efectua acțiuni care vin în contradicție cu aceste instincte. Însă este o deosebire uriașă între a ține post pentru că dorești să fii mai slab, sau ți-ai impus din diferite motive să nu mănânci … și incapacitatea de a simți foamea. În primul caz e OK, în al doilea caz este patologie. La fel, o persoană poate decide să fie abstinentă sexual, sau să nu aibă copii din nșpe motive – asta e în regulă. E în neregulă dacă nu simte impulsul respectiv deloc, și e și mai ciudat dacă îl simte dar numai pentru entități care nu au nimic de-a face cu motivul pentru care instinctul există (de ex. bărbat care nu este atras de femei, dar e atras de alți bărbați sau capre sau copii).
          Cum definim variația normală în makeup-ul genetic al populației? Depinde la care sens al normalului ne raportăm. Dacă te referi la cel statistic, sigur că te poți exprima în acest fel. Dar la fel poți spune și că diabetul zaharat ar putea să fie o variantă. Sau aproape oricare altă boală (excepție traumatismele și infecțiile dobândite). Ceea ce diabetul face unor funcții metabolice, homosexualitatea pură face funcției reproductive.

          Apreciază

        • O alta observatie: chiar daca „motorul evolutiv” a fost reproducerea, nu e posibil ca mecanismele de a obtine placere sa evolueze idependent (ca si scop) de reproducere tocmai pentru ca ofera posibilitatea ca cei care poseda aceasta trasatura (in mod mai preganant) sa lase mai multi urmasi? Cu alte cuvinte aceasta trasatura (orientarea sexuala) sa faca „piggyback” pe o alta trasatura mai vizibila evolutiv? Obtinerea placerii (fiintele cauta activ acest lucru) ar asigura acest fenomen, dar ar fi limitat (ca si raspandire genetica) atunci cand interfereaza cu capacitatea reproductiva (astfel s-ar tine „sub control” raspandirea in cadrul unei populatii). Bineiteles, ma gandesc ca un asemenea scenariu ar crea mai degraba indivizi bisexuali decat homosexuali…

          Apreciază

  4. Povestea cu ” homosexualii sunt bolnavi pentru ca nu se pot reproduce” e ultimul argument care a mai ramas homofobilor non-religiosi si peretins rationali.

    Ar fi in stare sa-l numeasca heterosexual pe un homosexual care si-a dorit copii, doar pentru „vina” ca e tata.

    Pentru ca daca vrei copii, e clar ca doar heterosexual poti fi, nu-i asa?

    O sa pice si argumentul asta si atunci cu ce o sa mai ramana homofobii? Exact cu argumentul pe care il folosesc acum religiosii: „nu e normal pentru ca nu e majoritar”. Or sa se invarta in cerc la fel cum au facut-o dintotdeauna.

    Apreciază

  5. @sandru, bănuiesc că faci aluzie la comentariile mele, deși nu văd nimic homofob în ele, și nimic care ar putea fi denumit ”pretins” rațional. Nu fă greșeala de a vedea lumea în alb și negru. Eu de exemplu sunt prieten de 25 de ani cu un homosexual și susțin în întregime și fără rezerve drepturile lor, inclusiv acela de uniune sub orice formă și de înfiere a copiilor. Însă asta nu mă face să trec în extrema care refuză uzul rațiunii din motive de corectitudine politică.
    Fără să vrei, oferi chiar un argument puternic în sprijinul spuselor mele. Faptul că mulți homosexuali și-ar dori copii, dar nu îi pot obține pe calea firească (sau o fac dar fără tragere de inimă) dovedește exact ce am spus, că există o lipsă acolo, o suferință, o funcțiune dereglată.
    Homofobii susțin exact opusul, și anume că homosexualitatea este o alegere personală perversă care poate fi îndreptată. A recunoaște atracția de tip homosexual drept o dereglare biologică prezentă inclusiv la alte specii, și care nu are nimic de-a face cu niște alegeri sau mofturi personale, este primul pas spre acceptarea socială a acestor grupuri.

    Apreciază

  6. Da, la comentariul tau fac aluzie.

    Iar fraza care m-a detereminat sa reactionez e asta:

    „Unul este acela că, spre deosebire de mașini, oamenii au propria voință și propriile idei.”

    Este un mod sinuos de a spune ca homosexualii aleg sa fie asa.

    Faptul ca homosexualii isi doresc copii si chiar ii fac uneori, invalideaza tot argumentul tau ca homosexualii sunt o anomalie pentru ca nu se pot reproduce. Iar fara argumentul asta nu mai ramai cu nimic.

    Apreciază

    • Cred că m-ai înțeles greșit. Nu am spus că homosexualii aleg să devină homosexuali. Tot timpul am susținut opusul, că nu este o alegere. Am spus că și dacă ar exista un leac miraculos, el nu ar putea fi impus, ci ar trebui să se țină cont de dorința persoanei respective. Poate dorește să fie heterosexual și ia leacul, poate se simte perfect așa cum este, și nu îl ia. Dorința personală este suverană.
      Și cei cu vederea slabă pot vedea bine, cu ochelari. Invalidează asta miopia ca boală a ochiului? Nu. Faptul că George are erecție la vederea lui Vasile, dar nu la vederea Măriucăi, este o boală. Sigur că se poate sui pe Măriuca oricum și face copii, sau poate dona spermă și avea copii pe această cale, însă boala este tot acolo. Este reacția anormală a organismului său la stimuli care nu ar trebui să-l excite, și lipsa de excitare la stimuli pentru care milioane de ani de evoluție l-au programat să se fie excitat. Este ca și cum ai saliva la vederea unei pietre, dar nu la vederea și mirosul unui prânz normal. Chiar dacă poți mânca și cartofi, o faci cu scârbă, parcă tot mai mult te atrage piatra.
      Mă retrag din discuție, deoarece cred că mi-am exprimat punctul de vedere cu suficientă claritate. Cum spuneam, nu intenționez să conving pe nimeni de nimic, doar să arăt că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât le zugrăvesc unii.

      Apreciază

      • Ironia face ca unul din argumentele principale avansate de homofobii „moderați” să fie tocmai acela că homosexualitatea este o boală; și, ca atare, homosexualii ar trebui să se trateze – mai exact, adesea nu este atât „ar trebui să se trateze” cât „ar trebui să fie tratați”; de voie sau de ne-voie, cum ar veni.

        Pe de altă parte, am o mică nelămurire. Mi se părea că citisem pe blogul tău (și am căutat bucata, să văd dacă nu cumva mă înșela memoria) că ziceai că nu consideri homosexualitatea o boală psihică. Și aș vrea să te întreb: dacă nu boală psihică, atunci de ce fel? Cu ce este mai justificată compararea homosexualității cu diabetul sau cu miopia decât cu schizofrenia (comparație pe care ai respins-o explicit)?

        Și te-aș ruga ca, în caz că găsești de cuviință să-mi răspunzi, pe cât posibil să nu o faci cu un ghiveci de cuvinte ca „problemă fiziologică de funcționare defectuoasă a unui întreg sistem, un complex somato-psihic care nu-și îndeplinește scopul pentru care a evoluat”, prea vag pentru a spune ceva concret; și care mai și comite eroarea fundamentală de a atribui un „scop” mecanismelor evoluției.

        Apreciază

        • Ironia face că, deși am scris nu o dată, ci chiar de două ori, cât se poate de clar, că homosexualii iau propriile decizii legate de propria persoană, ochelarii ideologici pe care-i porți nu-ți permit să înțelegi acest lucru și îmi pui în cârcă exact opusul spuselor mele. În speranța că a treia oară va fi cu succes, o spun din nou: nu există vreun leac/tratament pentru homosexualitate. Și chiar DACĂ ar exista, este în întregime hotărârea individului (nu a altora) dacă își dorește să se schimbe sau nu (adică dacă ar folosi acea cură sau nu). Așadar te rog să dai dovadă de decență și să nu-mi întorci exact pe dos spusele.

          Îmi ceri să-ți spun exact ce mecanisme determină sexualitatea, dar fără să fiu vag. Este imposibil. Ori sunt vag, ori îmi ceri să scriu un tratat cu noțiuni de biologie, fiziologie, biochimie, genetică, embriologie. Cert este că la o anumită vârstă se dezvoltă caracteristicile sexuale secundare, care ne diferențiază de sexul opus, și în jurul aceleași vârste la individul sănătos se dezvoltă și mecanismele care declanșează atracția tocmai față de acele diferențe. Începând de la aspectul fizic cu toate detaliile anatomice specifice sexelor, mergând până la textura pielii, forma corpului, pilozitatea, vocea, mirosul, feromonii emanați, trăsăturile particulare de comportament și așa mai departe – toate acestea devin semnale la care sexul opus este receptiv. Și acest lucru este valabil nu doar la om, ci cam la toate vertebratele. Unele semnale sunt receptate vizual, altele olfactiv, altele auditiv, unele se integrează cortical, altele la nivelul sistemului limbic, altele produc schimbări hormonale specifice, este o armată de componente neurologice și endocrine care s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani pentru a asigura perpetuarea speciilor. Din ce cauză la unii o iau razna? Nu pot să-ți răspund cu siguranță, nimeni nu poate. Cele mai acceptate teorii sunt cele ale unei impregnări hormonale deficitare în viața intrauterină, posibil pe fondul unui anumit bagaj genetic care predispune la așa ceva.
          Evoluția nu are un scop în sine stabilit de cineva a priori, însă duce la structuri și mecanisme care asigură perpetuarea genelor prin supraviețuirea purtătorului acestora și reproducerea lui. Pentru categoria de animale din care facem parte, acea reproducere este una de tip sexuat. Și pentru ca ea să se petreacă, genele care codifică mecanismele atracției față de partenerul de sex opus au avut mare succes. Dacă nu ar fi fost așa, nu ne-am afla aici astăzi. Gândește-te că fiecare strămoș al tău, nu doar din secolul trecut, ci încă de pe vremea în care a apărut înmulțirea sexuată, a făcut sex cu un partener de sex opus cel puțin o dată. Și e foarte probabil că nu a făcut-o din datorie, ci pentru că era atras de acel partener.
          Eu nu văd cum altfel decât boală am putea denumi lipsa acestor instincte. Ca o analogie simplă, cei care nu au poftă de mâncare sau au poftă de a mânca lucruri considerate în mod normal necomestibile (vezi pica)sunt unanim recunoscuți ca bolnavi. Chiar dacă se pot alimenta și nu vor muri de foame. La fel, cei care nu simt atracția față de sexul opus sau simt o atracție sexuală față de indivizi același sex, sau copii, sau alte specii animale, sau orice altceva, nu pot fi considerați decât tot bolnavi. Chiar dacă ar putea avea copii.
          Motivul pentru care această realitate evidentă nu este acceptată este că pozițiile logice, echilibrate, de mijloc, sunt atacate din ambele extreme. Extrema homofobă, religioasă, nu acceptă ideea de boală pentru că e în interesul lor să susțină că ar fi vorba de niște indivizi răi, murdari, posedați de diavol, pervertiți, care nu-l au pe dumnezeu în ei, dar care se pot îndrepta. Extrema militantă LGBT vrea să demonstreze că e doar o variantă a normalului (mă refer la sensul biologic), așa ca și cum ai avea păr blond sau brunet.
          Am mai spus o dată că mă retrag din discuție, acum chiar o fac. Am răspuns doar pentru că era o întrebare directă adresată de blogger.

          Apreciază

        • Înțeleg că am atins o coardă sensibilă, din moment ce începi cu un strawman și continui cum continui…

          Apreciază

        • @Armand K
          Pai omul a spus ca teoria cea mai acceptata e cea a unei dereglari hormonale. Ce strawman zici ca avem aici?

          Apreciază

        • Ăsta strawman (condimentat și cu un ad hominem de care nu mă mai obosisem să pomenesc): „[D]eși am scris […] că homosexualii iau propriile decizii legate de propria persoană, ochelarii ideologici pe care-i porți nu-ți permit să înțelegi acest lucru și îmi pui în cârcă exact opusul spuselor mele”.

          Apreciază

        • @Armand K
          Pai nu e nici un strawman. Homosexualii si heterosexualii iau singuri deciziile in viata, DAR nu si decid asupra orientarii sexuale (care este ceva in afara controlului lor). LazyPawn se referea la faptul ca daca ar exista un tratament miraculos ar fi decizia persoanei daca doreste sa il urmeze sau nu, vointa individului fiind suverana aici (acest comportament nefiind un impendiment pentru bunastarea individului – considerentele morale ALE ALTUIA sunt strict ale sale).

          Apreciază

        • Da, mulțumesc, am priceput la ce s-a referit. Dar, zău, nu știu cum să desenez ca să se vadă mai limpede că nici n-am susținut că ar fi zis altceva, „exact pe dos”, cum îmi reproșează. Dacă i s-a părut că l-am vizat pe el cu sintagma „homofobii «moderați»” o fi pentru că s-a simțit cu musca pe căciulă, dar nu-i problema mea – n-a fost asta nici nici intenția și nici exprimarea. Nu-s eu responsabil pentru ce-și imaginează și ce scenarii construiește cineva căutând sensuri ascunse în spatele cuvintelor mele („reading into” e o expresie englezească foarte potrivită; pentru care, însă, nu-mi vine pe moment un echivalent românesc).

          Apreciază

  7. „Și cei cu vederea slabă pot vedea bine, cu ochelari. Invalidează asta miopia ca boală a ochiului?”

    Homosexualii simt foarte bine nevoia de a face copii, nu au nevoie de nici un „ochelar”. Nu exista vreun defect sau vreo boala care sa le pericliteze supravietuirea. Intr-o lume 100% homosexuala specia s-ar perpetua la fel de bine, pentru ca instinctul de conservare nu are nici o treaba cu orientarea sexuala. Daca e cineva care nu doreste sa-si transmita genele mai departe, ala poate la fel de bine sa fie heterosexual si din nou, argumentul tau pica. Daca vrei sa gasesti vreo explicatie si sa incriminezi vreo posibila cauza a extinctiei speciei, aia in nici un caz nu va fi homosexualitatea.

    Ce spui tu e din ciclul „ia pune tu 100 de homosexuali pe o insula, sa vezi daca mai supravietuiesc ei!”

    Apreciază

    • Daca lumea ar fi 100% homosexuala ar fi absurd sa spuneti ca „specia s-ar perpetua la fel de bine”. S-ar perpetua foarte probabil, dar nu cred ca „la fe l de” bine.

      Orientarea sexuala e cea care dirijeaza instinctul de reproducere. In cazul de fata, acest instinct ar lupta impotriva orientarii.

      Apreciază

      • Mork, dacă lumea ar fi 100% homosexuală (LGBT, aş prefera să zic, pentru că nu mă refer exclusiv la relaţiile dintre bărbaţi), cred că specia s-ar perpetua mai eficient, în sensul că conceperea de copii nu ar mai fi un eveniment lăsat uneori (cum se-ntâmplă în prezent) pe seama hazardului. Cu alte cuvinte, marea parte a copiilor rezultaţi ar fi copii doriţi, nu făcuţi accidental. Asta înseamnă pentru mine „mai bine” – mai eficient. Dacă „bine”, din alte puncte de vedere, înseamnă „fără discernământ şi fără urmă de interes pentru consecinţe”, va trebui să fiu de acord cu tine. Doar o societate majoritar heterosexuală poate atinge asemenea performanţe. Dar astea-s doar supoziţii.

        Ce mă interesează sunt nişte lămuriri suplimentare cu privire la ultimul tău pasaj: „Orientarea sexuala e cea care dirijeaza instinctul de reproducere. In cazul de fata, acest instinct ar lupta impotriva orientarii.”

        Vrei să zici ori că nu concepi instinct de reproducere la persoane LGBT sau că nu ai descoperit încă faptul că există metode de reproducere care nu implică contact sexual direct?

        Apreciază

        • Instinctul reproductiv tine de biologic. Daca lumea ar fi 100% cu orientare homosexual cum zici tu cuplurile de femei ar fi clar avantajate iar cele de barbati dezavantajate. In acest caz chiar potentialii purtatori de sarcini (femei cu orientare tot catre femei) nu ar avea nici un motiv sa poarte sarcini pentru alte cupluri. Natalitatea ar ajunge la un stop brusc si potential definitiv dpdv al speciei. Ma tem ca ce crezi tu aici e doar o fantezie…

          Imi pare bine ca tu crezi ca o persoana homosexuala este perfecta fata de una heterosexuala, dar din pacate treburile nu stau chiar asa in realitate. Ar fi incredibil chiar si statistic sa nu existe asemenea trasaturi.

          „Vrei să zici ori că nu concepi instinct de reproducere la persoane LGBT sau că nu ai descoperit încă faptul că există metode de reproducere care nu implică contact sexual direct?”
          Nici una nici alta.

          Apreciază

  8. N-am făcut nicio comparaţie între persoanele hetero si cele LGBT, nu-nţeleg de unde-ai tras tu concluzia că i-aş considera pe cei din urmă perfecţi. Poate din aluzia mea la sarcini accidentale, nedorite, soldate cu copii abandonaţi sau daţi spre adopţie, care sunt inevitabil rezultatul comportamentului heterosexual? La asta m-am referit prin „mai eficient”, nu la numere.

    Nu există vreun fundament pentru orice tip de concluzie cu privire la comportamentul potenţialelor mame surogat. Sunt ţşpe factori care l-ar putea influenţa, inclusiv un peisaj social complet schimbat faţă de ceea ce vedem acum. Nu mi-aş permite să fac pronosticuri în legătură cu asta. Ce există totuşi cu siguranţă sunt băncile de spermă sau donatorii voluntari de spermă (care nu trebuie musai să acţioneze bazandu-se pe atracţie sexuală) care ar rezolva cel puţin jumătate din problemă.

    De asemenea cred c-ai omis persoanele bisexuale şi pansexuale, care nu au deloc o pondere neglijabilă în cadrul populaţiei LGBT (primul studiu pe care mi-au căzut ochii se referă la populaţia LGBT din UK unde, în mare, bisexualii sunt aproximativ o treime din totalul neheterosexualilor).

    Mai mult, nici dintre persoanele care se consideră homosexuale (deci nu bisexuali în sensul de comportament bisexual preponderent) nu e neaparată nevoie ca toţi să se situeze la al şaselea grad pe scara lui Kinsey – persoane exclusiv homosexuale care nu au nici un
    fel de reacţie de tip heterosexual -; reformulat, studiul lui spune, printre altele, că „numărul persoanelor exclusiv heterosexuale ori exclusiv homosexuale este extrem de redus”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s